559 matches
-
flămândă // sunt pe urma mâinilor mele de ram / rodu-i necopt stă să-i cadă din palme / linia vieții bate mătănii la geam / cădere-n genunchi, înviere târzie în psalme// (...) // sunt pe urma bătăilor mele de cord / solfegiu repetat de-un profan / iubire de țărm înecată-n fiord / căldură de sân, pe surâs de orfan” (Sunt pe urmă...) Aceste versuri - singure -ar putea s-o definească plenar, dincolo de orice oglindă. Sub aparenta fragilitate și sub tonul elegiac, suspinat la urechile vântului, Aurica
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Având în vedere că omul prin construcția sa psihică este o fire contemplativă și imaginativă, că din cele mai vechi timpuri el a creeat mitul Edenului/Paradisului/Raiului, cu accepțiunea lor mitic-terestră, creștin-celestă sau secundă (apartenența dublă a omului la profan și la sacru prin dualismul, cum zice Ion Popescu Brădiceni, caracteristic materiei spirit), viața omului e plină de poezie. Finalmente Poezia a demarat pe teren magico-mitic, s-a dezvoltat ca idee sau ca viziune religioasă și culminează ca idee sau
INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN TENE, PRESEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de MAXIMINIAN MENUŢ în ediţia nr. 15 din 15 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344931_a_346260]
-
fenomen pe “scara creaturală”, ba chiar să-i schimb sensul forței pe axă pentru a transforma catastrofa în mesianism, voi structura a patra parte a eseului după teoria lui Mircea Eliade, “Sacrul și profanul”, potrivit căreia “sacru e camuflat în profan și profanul în sacru”. Precizez faptul că, această “teorie” a lui Eliade, transformată în “sistem” și aplicată greșit la nivel social-planetar, poate să aducă Europa și întreaga Lume la consecințe incalculabile: la catastrofă sau mesianism. Tot așa cum axioma lui Descartes
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
cita un fragment din acest articol, pentru a înțelege mai bine destinul acestui “popor ales”, după care voi încerca să dezvolt felul cum s-a aplicat, la nivel social-planetar, controversata teorie a lui Eliade potrivit căruia “sacrul e camuflat în profan și profanul în sacru”. Îmi cer scuze pentru lungimea fragmentului, dar constat că e încă plin de Adevărul Creației, alternativă la toată “Istoria ideile și credințele religioase. “ATUNCI au strigat către Domnul și s-au tânguit: Păcătuit-am fiindcă am
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
prezent”, în Timpurile Moderne, așa cum trăim noi acum, popoarele occidentale și orientale, fără viitor? Ei bine, “a trăi în viitor” - ne spune Mircea Eliade în cartea sa Sacrul și profanul*(scrisă în 1956) - este posibil prin teoria “sacrului camuflat în profan și a profanului camuflat în sacru”. Cu alte cuvinte, un astfel de sistem de exegeză “inversă” a VT, cum este cel prezentat de teoria lui Eliade, aplicat în dualismul religios (pentru a separa “poporul ales” de popoarele nesemite), continuă să
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
care întâlnim prezența simultană a mai multor sensuri, exprimate uneori în metafore pentru a reda în cuvinte omenești nectarul înțelepciunii distilat din graiul îngerilor, șoaptele nopților înstelate, susurul izvoarelor, tăcerea munților, în ritmul pulsului cosmic, prin care sacrul coboară în profan să-l revigoreze, așa cum o face prin epifanii dătătoare de energii de tip solarian. Ea -poesia- generează înțelesuri multiple, după specificul gândirii cititorului. Aș afirma că se apropie mult de parabolă.. Există ceva mai presus de poesie? Răspunsul este cu
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
lucrarea lui. Scrisul este o îndeletnicire, o așezare maiestuoasă a literelor în pagină și numai ideile dezlănțuite dintr-un sistem superior fiindului teluric creează cuvintele pornite să dea înscrisului strălucirea luminii deusiene. Acel eu este cu totul diferit de existentul profan al pământului, el vede în eter și simte Universul, leagându-se profund de universal. Manierismul a creat o poziție în creația literară și a așezat-o între baroc și clasicism sub oblăduirea măreață a Renașterii, dând posibilitatea literatului să descifreze misticul
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
mormânt un vas cu apă curată, busuioc, lumânări, tămâie, o colivă și puțin vin. Unii credincioși acoperă crucea cu o pânză albă, înainte de a se stropi de către preot cu agheasmă, pânza aceea fiind dată apoi de pomană. Obiceiul este unul profan și se practică la dezvelirea unor monumente, busturi, sculpturi ori plăci comemorative. Cu alte cuvinte, prezența pânzei nu este absolut necesară. • Mormintele trebuie îngrijite de rudele defunctului și ale decedatului în permanență (nu numai la anumite zile de pomenire a
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
și mare adevăr care definește însăși esența Ortodoxiei apologetice și misionare. Așadar, Biserica noastră dreptmăritoare are capacitatea și posibilitatea să prezinte o înțelegere adâncă și profundă a solidarității sale cu lumea, fiindcă ea privește relația și raportul dintre sfânt și profan din perspectiva și în lumina credinței sale despre îndumnezeirea omului și transfigurarea creației. Creația sau făptura fiind introdusă într-o sferă net superioară și dumnezeiască, care nu este numai pregătirea, ci însăși luarea în stăpânire de pe acum a realității Învierii
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
și mare adevăr care definește însăși esența Ortodoxiei apologetice și misionare. Așadar, Biserica noastră dreptmăritoare are capacitatea și posibilitatea să prezinte o înțelegere adâncă și profundă a solidarității sale cu lumea, fiindcă ea privește relația și raportul dintre sfânt și profan din perspectiva și în lumina credinței sale despre îndumnezeirea omului și transfigurarea creației. Creația sau făptura fiind introdusă într-o sferă net superioară și dumnezeiască, care nu este numai pregătirea, ci însăși luarea în stăpânire de pe acum a realității Învierii
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
care au la origine același Dumnezeu. O astfel de revoluție culturală declanșată la nivel social-planetar ar putea acum, cu toată știința în dotare, pentru prima dată în istorie, să identifice lumea sacră (care se manifestă prin simboluri consacrate) camuflată în profan și viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru. Structura axiomatică a întregii plăci a modernități, dar și a “postmodernismului” apărut la sfârșitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul este camuflat în profan și profanul
SCRISOAREA NR.73. EPISTOLĂ ADRESATĂ PREASTRĂLUCITULUI NOBIL DOMN PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345256_a_346585]
-
camuflată în profan și viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru. Structura axiomatică a întregii plăci a modernități, dar și a “postmodernismului” apărut la sfârșitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul este camuflat în profan și profanul e camuflat în sacru” (expresia îi aparține, cred, lui Mircea Eliade), este de altfel și esența Adevărului Creației, alternativă la toată “Istoria ideilor și a credințelor religioase”, dezvoltată de Mircea Eliade în 16 volume, pentru care ar fi
SCRISOAREA NR.73. EPISTOLĂ ADRESATĂ PREASTRĂLUCITULUI NOBIL DOMN PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345256_a_346585]
-
tehnologizat, dar care au la origine același Dumnezeu. O revoluție culturală declanșată la nivel social-planetar ar putea acum, cu toată știința în dotare, pentru prima dată în istorie, să identifice lumea sacră (care se manifestă prin simboluri consacrate) camuflată în profan și viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru. Structura axiomatică a întregii plăci a modernități, dar și a “postmodernismului” apărut la sfârșitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul este camuflat în profan și profanul
SCRISOAREA NR.73. (PARTEA A DOUA A EPISTOLEI ADRESATĂ PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345274_a_346603]
-
camuflată în profan și viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru. Structura axiomatică a întregii plăci a modernități, dar și a “postmodernismului” apărut la sfârșitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul este camuflat în profan și profanul e camuflat în sacru” (expresia îi aparține, cred, lui Mircea Eliade), este de altfel și esența Adevărului Creației, alternativă la toată “Istoria ideilor și a credințelor religioase”, dezvoltată de Mircea Eliade în 16 volume, pentru care ar fi
SCRISOAREA NR.73. (PARTEA A DOUA A EPISTOLEI ADRESATĂ PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345274_a_346603]
-
ostrakinos cu presupunerile astea! Nu mai comentez nimic. Autorii DEX-ului știu mai bine cum a ajuns strachina grecească pe buzele (sau masa) românilor. Moașele În privința originii latine a multor cuvinte românești există controverse și discuții între specialiști. Ca un profan în materie, mă abțin să comentez. Totuși, bunul simț și o logică elementară mă îndeamnă să pun la-ndoială originea latină a unor cuvinte, precum: ziuă (dies), apa (aqua), arin (aluinus), aripă (alapa), azi (hac die), măciucă (mateuca), ie (linea
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
evidentă și, totodată, incontestabilă, este invadată de lumină. Eugen Dorcescu nu contestă principiile sau dogmele niciunei religii, ci. din contră, el afirmă că „ religiile pot fi și sunt diferite", dar se pot asocia. „ Credeți că omul religios este superior celui profan?"este una dintre întrebările surprinzătoare ale Mirelei-Ioana Borchin. Acesteia nu i se răspunde direct, ci indirect, considerându-se că omul religios este mai fericit. „ Nu-i înțeleg pe aceia care luptă, inutil și chinuitor, cu propria esență. I se opun
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
și-a îngăduit-o și impus-o în cadrul acestei influențe“22. Realizând un fantastic erudit, „artistul creează universuri paralele, însă acestea nu sunt simultane în timp, ci succesive. Apariția succesivă face posibilă translația imaginară de la concret la fantastic, adică de la profan la sacru, pentru a se da impresia de întoarcere la origini, în punctul unic unde este posibilă creația cosmogonică ori literară (...). Asistăm la un proces treptat de depersonalizare: eroii nu sunt capabili de inițiative individuale, gesturile lor fiind comandate, inspirate
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu m-am mai gândit la ea de 20 de ani, le spune el. Această „agățare“ de prezent îl împiedică pe Gavrilescu să treacă cu ușurință dincolo, „cu ușurință“ însemnând: prin revelația sacrului. El nu știe să deosebească sacrul de profan. Trecerea lui Gavrilescu are loc cu ezitări, cu întoarceri în lumea senzorială; toate acestea au loc fară ca el să conștientizeze. Senzorialul este tradus prin zgomotul tramvaiului, zgomot ce simbolizează o lume la care era pe punctul de a renunța
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și alte interpretări: „Aici se dezvoltă cu o mai mare artă epică tema ieșirii din timp sau a trăirii simultane în două planuri diferite“. Așadar, timpul, la țigănci, are altă accepție, ar „curge“ după alte criterii. În concepția scriitorului, timpul „profan“, în care omul se zbate, încercând să-și depășească limitele pentru a se integra Timpului sacru, este timpul memoriei și al cotidianului prozaic. Gavrilescu este personajul tipic, în vreme ce Zerlendi, prin practici yoga, este cel care rupe vălul iluziei, trecând dincolo
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
undeva la nordul Indiei. În jurul acestei țări miraculoase gravitează intriga, echivalentă cu destinul celor două personaje principale: doctorul Zerlendi, aflat pe calea desăvârșirii yogiene, și doctorul sas Hönigberger, maestru în această practică. Însuși naratorul participă la desfășurarea acțiunii ca martor, profan în ordine mistică, inițiat în linie scientistă, ca indianist. Întors de curând din India, autorul este rugat de doamna Zerlendi să elucideze misterul dispariției soțului său, medic și învățat orientalist (totul se petrece în București, pe o misterioasă strada S.
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
impresionat, era atmosfera, o atmosferă paradiziacă, acel verde, acel verde auriu. Și apoi liniștea, liniștea absolută. Iar eu pătrund în acea zonă, în acel spațiu sacru. Spun «sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui „parcă“ Un element cheie întâlnit destul de des în opera lui Mircea Eliade este adverbul „parcă“, folosit pentru a potența ideea de ambivalență a faptelor trăite de personaje. Este o tehnică a ambiguizării și a schimbării reciproce de semn, de la profan la sacru și invers, din care rezultă echivocul. În legătură cu nuvela Podul, autorul notase: „aș vrea să fac să se înțeleagă până la obsesie sensul său secret: camuflarea misterelor în evenimentele realității imediate. Să fac să rezulte, în consecință, ambivalența oricărui «eveniment
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
e un principiul aflat în legătură cu stările noastre sufletești“, el crede ca timpul nu este altceva decât o ficțiune a minții noastre. Abolirea timpului profan și proiectarea omului în timpul mitic se realizează doar în timpul unui ritual, restul vieții se produce în timpul profan, cel lipsit de semnificație. Abolirea are drept scop „vindecarea omului de durerea existenței în Timp“, eliberarea de legea karmică echivalând cu tămăduirea. Timpul are multe caracteristici. După împrejurare, el se comprimă, se dilată, se oprește, de asemenea există proiectări în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o anumită idee sau fenomen le-au avut. Se poate face istoria diferitelor expresii religioase. Dar hermeneutica este descoperirea sensului din ce în ce mai profund al acestor expresii religioase“, pe care Mircea Eliade o numește „creatoare“. „Reconstruirea sensului primordial, expus riscului căderii «în profan» a fost grija de căpătâi a lui Eliade“. Totul pornește în opera lui Mircea Eliade de la mit, care: „povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la începutul timpurilor și ale cărui personaje sunt zei sau
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien, misă amplă, cu sute de tourinezi, în lungile bănci, îmbrăcați elegant. Scenariu bine cunoscut de toată lumea, desigur, dirijat însă, discret, de un personaj lung, lung, cu alură de (chiar) dirijor. Aceeași solemnitate refăcînd, probabil, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]