236 matches
-
tradițională - noțiune, judecată, raționament -, după lucrarea lui Tetens, un profesor de epocă, a cărui carte o ținea pe noptieră); fie că e vorba de cursuri în care se preda sistemul de gândire original, ca în cazul lui Fichte sau Schelling - profesoratul sfârșea deopotrivă cu un eșec. În primul caz, gânditorul original dispărea în spatele etalării unor cunoștințe impersonale; în cel de al doilea, era vorba de "închideri care se închid", de sisteme rigide, de un sistem, dacă îl avem în vedere pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrurile s-au petrecut așa cu Blaga, cu care nu puteai discuta decât înăuntrul orizontului propriu. Însă când sistemul în care te închizi e unul care se deschide, atunci ajungi să îi înțelegi și pe ceilalți gânditori și să faci profesorat la nivel înalt. Or, acest lucru nu i-a reușit decât lui Hegel, singurul gânditor modern al cărui sistem este o închidere ce se deschide. Dacă s-a ajuns să se râdă de filozofii cu sisteme, lucrul se explică tocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofii cu sisteme, lucrul se explică tocmai prin aceea că aici e vorba de închideri care se închid. Nu poți face hermeneutică cu un asemenea sistem și, neputând face, nu ai cum să intri în gândul altuia. Există deci în profesorat un teribil risc: ori îl faci înainte de a-ți fi obținut ideea, și atunci trebuie să te accepți ca simplu manipulator de cunoștințe, ori îl faci după ce ți-ai obținut-o, și atunci e puțin probabil să mai poți ajunge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau, precum Kant, accepți divorțul dintre ființa gânditorului și cea a profesorului. Alt risc e semireușita: ajungi la un filtru propriu, cuceritor, variat, dar nu în numele unei idei, ci al unor idei. Spunând toate astea, nu înțeleg să neg utilitatea profesoratului. Problema este cum o împaci și dacă poți să o împaci cu aceea a creativității. Există destine clar așezate în condiția profesoratului: ții cursuri, apoi le prelucrezi și le publici, așa cum a făcut Eliade cu Histoire des idées et des
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
variat, dar nu în numele unei idei, ci al unor idei. Spunând toate astea, nu înțeleg să neg utilitatea profesoratului. Problema este cum o împaci și dacă poți să o împaci cu aceea a creativității. Există destine clar așezate în condiția profesoratului: ții cursuri, apoi le prelucrezi și le publici, așa cum a făcut Eliade cu Histoire des idées et des croyances religieuses. Există, în profesoratul reușit, devenirea întru devenire bună a culturii, așa cum există o devenire întru devenire bună a speciei, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împaci și dacă poți să o împaci cu aceea a creativității. Există destine clar așezate în condiția profesoratului: ții cursuri, apoi le prelucrezi și le publici, așa cum a făcut Eliade cu Histoire des idées et des croyances religieuses. Există, în profesoratul reușit, devenirea întru devenire bună a culturii, așa cum există o devenire întru devenire bună a speciei, de pildă aceea pe care, cu hybris-ul fecioriei, Danaidele au refuzat-o, fiind pedepsite să trăiască devenirea întru devenire proastă, simbolizată de umplerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și în aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia." iulie 1981 Am plecat cu Thomas la Păltiniș pentru trei zile, cu gândul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și în aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia." iulie 1981 Am plecat cu Thomas la Păltiniș pentru trei zile, cu gândul că vom aduce ultimele modificări la volumul Heidegger, în urma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost benefică în viața sa, că închisoarea a fost "o încîntare", o perioadă de primenire spirituală și un prilej de meditație. Orice lucru rău a sfârșit pentru el prin a fi bun, așa cum răul de a nu fi făcut profesorat universitar, de a nu fi fost onorat și solicitat l-a înțeles drept binele de a-și putea vedea în liniște de treabă. Există însă și o întemeiere obiectivă a fericirii, când acordul despre care vorbeam este real, când întîmplările
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În realitatea profesiunii sale, Întocmai cum este și În taina conștiinței sale de om; așa că singurele măsuri de Îndreptare nu pot fi decât acelea care, izvorând din cugetul dăscălimei, vor da un nou suflet, sau cel puțin o nouă Însuflețire profesoratului de toate gradele. Nu din afară, ci dinăuntrul școalei trebuie deci să Înceapă reforma”. Prin comparație cu managementul strategic corporatist, managementul strategic universitar ar trebui să gândească dinamica profesurilor În contextul extern competițional: Așa cum Într-o corporație o nouă poziție
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
raporturile lor cu psihologia și patologia mintală" poate fi considerat ca un program al unei activități de o viață. Când îl susținea, în 1913, la Gand, C. I. Parhon avea 39 de ani și era în cel dintâi an de profesorat la Iași. La sfârșitul carierei sale vom regăsi aceleași idei, cele mai multe amplificate argumentat cu numeroase fapte noi, între timp elucidate. Încă din 1913, C. I. Parhon întrevedea ca metode utilizabile pentru studiul relațiilor endocrino-psihologice următoarele căi: a) studiul clinic: studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o avere considerabilă, angajarea lui ca învățător în sate sărace din munții Austriei, atitudinea cu totul detașată față de cariera academică, după ce acceptase, fără entuziasm, o bursă și apoi o poziție de profesor la Cambridge, 12 GÂNDITORUL SINGURATIC abandonarea prematură a profesoratului în 1947. Este de presupus că asemenea renunțări, care amintesc de parabolele biblice și de îndemnurile lui Iisus, venite din partea unui om care nu s-a socotit niciodată un bun creștin, l-au impresionat pe Noica. Ca și refuzul persistent
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore, singurul filozof de la Cambridge pe care îl vizita regulat în ultimii ani ai profesoratului său. Ceea ce Wittgenstein aprecia la Moore era cu deosebire cinstea intelectuală, interesul său pentru adevăr. Peter Geach, fost student al lui Wittgenstein, relata că acesta a fost surprins să afle că bătrânul Moore nu mai frecventa întrunirile Clubului de științe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reflecții strict personale asupra unor teme dintre cele mai diferite, fără sistem și fără continuitate. 4 Este o temă pe care Noica o va prezenta în formulările sale inconfundabile. Dintre filozofii de seamă - credea el - numai Hegel a trecut proba profesoratului. „Ceea ce voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul celei mai ample biografii a lui Ludwig Wittgenstein, atrage
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a spus odată: „Nu va primi niciodată o catedră. Este prea serios.“ (Vezi N. Malcolm, op. cit., p. 43.) 90 Spre sfârșitul vieții, atunci când scria cea de-a doua parte a Cercetărilor filozofice, Wittgenstein îi spunea lui Drury: „Când am abandonat profesoratul, credeam că am scăpat în sfârșit de vanitatea mea. Acum observ că sunt vanitos în ceea ce privește stilul în care pot să-mi scriu cartea.“ Comentariul lui Drury: „Cred că el socotea mai important să se elibereze de orice urmă de vanitate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
din partea în care crede că este ieșirea.“8 Alegoria este magistrală. Ea a fost reluată de Wittgenstein, în versiuni diferite. Lui Norman Malcolm îi spunea într-o discuție pe care au avut-o în anul universitar 1946-1947, ultimul an al profesoratului său la Cambridge: „Un om care este prizonierul încurcăturii filozofice este ca acela care vrea să părăsească o cameră, dar nu știe cum. Încearcă prin fereastră, dar aceasta este prea înaltă. Încearcă prin cămin, dar acesta este prea îngust. Dar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe rînd. Alexa mi l-a decodat pe Caragiale și anvergura lui fenomenală. Și ce înseamnă să-ți joci cartea pe Actor. Pe forță și seducție, pe aura unor personalități. Alexa și-a urmat calea. Și ramificațiile ei. Film, teatru, profesorat, cercetare, fondator de teatru. Este tot timpul în mișcare. Formează, modelează, se reinventează. Cuvîntul este fibra esențială a structurii lui slave. Alexa este un vulcan. Erupțiile lui sînt spectaculoase. Ca el însuși. Probabil că ne-am împrietenit de mult, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intelectual și creativ fiind cele peste Ocean, din anii 1980, cînd are șansa ca regimul comunist să-i permită călătoriile, reluate firește și după 1989. În sfertul de secol scurs de-atunci încoace a montat mai puțin, refugiindu-se în profesorat, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică UNATC (numele actual al fostei IATC), dar și-a întrerupt orgoliosul "boicot" al scenelor pentru de pildă cîteva memorabile montări cehoviene; și s-a retras și în scris, producînd eseuri pe teme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bogat pentru multe dintre posturile de profesor din Statele Unite, unde universitățile îl descriu ca fiind "supracalificat". Robert Corrigan încearcă să contracareze această situație paradoxală având în vedere, pentru viitor: "locuri și instituții academice unde nivelul este îndeajuns de ridicat, încât profesoratul lui Visarion să se integreze." În primele cinci luni ale noii burse, Alexa Visarion se concentrează pe film, ca Artist în Rezidență la Institutul de Arte din Valencia, California, la vremea respectivă unul dintre centrele importante de instruire artistică și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moștenire ce reprezenta o avere considerabilă, angajarea lui ca învățător în sate sărace din munții Austriei, atitudinea cu totul detașată față de cariera academică, după ce acceptase, fără entuziasm, o bursă și apoi o poziție de profesor la Cambridge, abandonarea prematură a profesoratului în 1947. Este de presupus că asemenea renunțări, care amintesc de parabolele biblice și de îndemnurile lui Iisus, venite din partea unui om care nu s-a socotit niciodată un bun creștin, l-au impresionat pe Noica. Ca și refuzul persistent
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore, singurul filozof de la Cambridge pe care îl vizita regulat în ultimii ani ai profesoratului său. Ceea ce Wittgenstein aprecia la Moore era cu deosebire cinstea intelectuală, interesul său pentru adevăr. Peter Geach, fost student al lui Wittgenstein, relata că acesta a fost surprins să afle că bătrânul Moore nu mai frecventa întrunirile Clubului de științe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
reflecții strict personale asupra unor teme dintre cele mai diferite, fără sistem și fără continuitate. 4 Este o temă pe care Noica o va prezenta în formulările sale inconfundabile. Dintre filozofii de seamă - credea el - numai Hegel a trecut proba profesoratului. „Ceea ce voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui Hegel, nu are sens să trăiești simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]