321 matches
-
trebuit să fie transformați pentru a-i face mai raționali, mai calculați și mai detașați. Crearea individului autonom și conștient de sine Însuși s-a dovedit a fi o mare provocare. Civilizarea naturii umane Astăzi, Îi Împărțim pe oameni În progresiști și conservatori. Cu numai câteva generații În urmă i-am fi Împărțit În moderni și de modă veche. În Evul Mediu târziu și era modernă timpurie, o categorisire diferită a fost folosită pentru a diferenția generațiile. Oamenii erau fie civilizați
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care nu se schimbă nici cu oamenii, nici cu timpul. Iată domeniul științei!” Optimismul caracteristic secolului al XIX-lea, dar și moștenirea intelectuală iluministă precumpăneau; discursul rămânea unul progresist. Raportarea lui Boerescu la elită și ierarhie a fost una complexă; am arătat deja considerațiile sale În acest sens din timpul dezbaterii legii rurale. Într-un discurs pronunțat În Camera Deputaților la 1/13 februarie 1876, omul politic le relua
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
o „desecularizare” bizară, dovedită prin marele număr de mișcări religioase și prin noi practici magice, care își au rădăcinile în „Marea Religie Laică”: progresul modern. În ziua de astăzi, „omenirea medie” se împarte, practic, în două categorii: „progresiștii” și „antiprogresiștii”. „Progresiștii” se ocupă mai ales cu protecția mediului („secta ecologistă”) și „ocrotirea biodiversității” („umanismul postmodernist”) și, desigur, combat „mondializarea sălbatică”. În ultimii ani, progresismul pare să-și fi schimbat situația. Incertitudinile științei au subminat credința într-un viitor mai bun, rămânând
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ar fi, în acest fel, pe înțelesul oricărui „suflet impresionabil”, ceea ce e o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat este Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
omisiune privește gruparea care a încercat să treacă de la experiența „comunităților insulare” (island communities), dominantă în Lumea Nouă a secolului al XIX-lea și, cum vom vedea ceva mai încolo, înrădăcinată în adamismul puritan al „părinților pelerini”, o grupare de „progresiști”, un „nou liberalism” care căuta o nouă teorie a societății civile, mai pluralistă și cu o dorință mai pronunțată de a integra pluralismul etnolingvistic, confesional, cultural. Această grupare era formată din gânditori și activiști ca Charles și Mary Beard, Herbert
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puțin numeroasă. Multiculturaliștii radicali cred că abolirea nihilistă a tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă, exact vocea progresiștilor). Amitai Etzioni, deși îngrijorat de crizele (post)modernității, continuă să spere că tot ce e mai bun din tradiția Occidentului va continua să înflorească schimbându-se, dacă refacerea valorilor și solidarităților
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă, exact vocea progresiștilor). Amitai Etzioni, deși îngrijorat de crizele (post)modernității, continuă să spere că tot ce e mai bun din tradiția Occidentului va continua să înflorească schimbându-se, dacă refacerea valorilor și solidarităților umane bune se realizează în cadrul unor comunități deschise, construite
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o singură trăsătură (homosexualitate, credință religioasă, etnicitate etc.). Vladimir Nabokov ne-a dat în fermecătorul său roman Pnin (1953; citez ediția românească, în traducerea Monei Antohi, Humanitas, București, 2005) cea mai mișcătoare și mușcătoare satiră a acestui tip de viziune: „progresistul, idealistul Wind șparodia unui psihiatru specializat în terapia de grup, n.m.ț visa la o lume fericită formată din centupleți siamezi, comunități unite anatomic, națiuni întregi construite în jurul unui ficat comunicant” (p. 47). Pentru o istorie intelectuală a tiranofiliei modernetc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu pot fi decât sau alături de proletariat și Împotriva burgheziei, sau alături de burghezie și Împotriva proletariatului. Nu pot fi decât alături de frontul unic socialist În frunte cu Uniunea Sovietică și alături de țările de democrație populară și de luptătorii comuniști și progresiști din toată lumea, Împotriva imperialismului anglo-american și a ideologiei sale dușmănoase sau alături de acesta din urmă și Împotriva forțelor progresului umani tății. (Ă). Personal am Învățat mult - foarte mult - din această discuție și din critica partidului. Noi toți de la Contemporanul, noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
grupul junimist. Studiul În căutarea adevăratului Caragiale combate denaturarea de către reacțiune a adevăratei Înfățișări a operei lui Caragiale, subliniind puternicul caracter progresist, de adâncă satiră socială, a unora din operele marelui scriitor român. Poziția lui Caragiale este aceea a unui progresist, a cărui viziune este Însă mărginită de faptul că n-a văzut caracterul revoluționar al clasei muncitoare, ca eliberatoare a societății de plăgile pe care le combătea el. Tov. N. David atacă În studiul consacrat Școlii Ardelene concepțiile fundamentale greșite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
repeziciune care uluiește. Apar și dispar aceiași oameni. Plus ça change, plus c'est la męme chose. În aparență, partidele de guvernământ - după infinite sciziuni, disensiuni și coaliții pasagere - s-au regrupat în două mari partide: la dreapta, regeneratorii, la stânga, progresiștii. În realitate, unitatea lor e precară și se clatină la orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul cu masele. Ca să supraviețuiască, aceste partide monarhiste și constituționale pactizează cu republicanii. Deocamdată, sub Don Luiz, sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republicană, antrenată de propaganda antireligioasă, fărâmițată de societățile secrete - burghezia privea cu indiferență sau satisfacție bagatelizarea instituțiilor tradiționale, surparea lentă a prestigiului monarhiei, promovarea victorioasă a dezordinii. Erau două partide de guvernământ, amândouă de origine și formație liberală: regeneratorii și progresiștii. Anevoie se pot preciza deosebirile dintre ele. Ambele partide erau creația constituționalismului. Fuseseră, la vremea lor, "revoluționare" - luptaseră pentru monarhia constituțională, pentru drepturile poporului, pentru libertatea individului. Fiecare din ele purta încă, în propria sa tradiție, imboldul Revoluției Franceze. Dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același timp, pentru a nu părea retrograde, nu se sfiau să facă profesiune de credință masonică, anticatolică și, mai ales, când le convenea, să amenințe monarhia. Partidul regenerator era prin excelență partidul de guver-nămînt. Corespundea conservatorilor din Spania, întocmai cum progresiștii - celălalt partid - corespundeau liberalilor de pretutindeni. În 1892, ajunge șef al regeneratorilor Hintze Riberio, bărbat de formație juridică, mare admirator al monarhiei, sobru, ferm, om al ordinii și al bunului simț. De la mama sa, germană, păstrează o anumită rigiditate, o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același partid. Și cu toate că Hintze Ribeiro își ruga prietenul să accepte cele mai înalte posturi în guvern, Vilhena refuza necontenit, încăpățînîndu-se să trăiască toată viața sărac, într-un mic apartament, și pricinuind partidului, prin simpla lui neparticipare, nesfârșite neajunsuri. Președintele progresiștilor era José Luciano de Castro, figură populară în politica portugheză de la sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din care fac parte nu îngăduie o readaptare în conformitate cu cerințele ceasului, ei trec fățiș în disidență. Joîo Franco rupe unitatea partidului regenerator, în 1901, creând grupul regenerator-liberal. José de Alpoim părăsește partidul progresist în 1905, dând naștere unei noi grupări: progresiști disidenți. Cel dintâi se orientează către o politică de autoritate, care sfârșește în dictatură; celălalt înclină tot mai mult către extrema stângă, confundîndu-se aproape cu republicanii. Mecanica politică nici nu îngăduia o altfel de mișcare. Portugalia trăia un moment revoluționar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
regeneratori. Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii și alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii și alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare, formidabilul scandal pe care-l provoacă aducând în discuția Parlamentului averea personală a miniștrilor și deputaților. Înțelege că republicanismul și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea Deputaților și câțiva din șefii republicani: Antonio José de Almeida, Afonso Costa, Braga, Menezes - care-și continuau de pe tribuna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
defecte. Dar cu toate aceste defecte, a fost omul politic cel mai inteligent al timpului său și singurul, dintre toți, care avea caracter" (Homen Cristo). Proclamarea dictaturii provoacă în toate cercurile politice și straturile sociale o indignare fără margini. Șeful progresiștilor, José Luciano, începe cel dintâi să protesteze. Hintze Ribeiro președintele partidului regenerator, declară regimului un "război fără odihnă, intransigent". Și profetizează: Această dictatura va sfârși ori printr-o revoluție, ori printr-o crimă!". Președintele republicanilor, Bernardino Machado, observă că în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile. Nu vreau să fac exces din povestirile vieții noastre. Unii dintre frați s-au îndepărtat și s au dezlegat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trebuie să nu aibă legături directe de familie, înrudiri sau mezalianțe, cu exponenții fostelor regimuri burghezo moșierești. Printre acești exponenți sunt enumerați și preoții. A încercat să argumenteze că tatăl ei nu e un preot ca toți ceilalți, ci unul progresist, cu idei valoroase, e unul din puținii popi care au fost de acord, încă de la început, să colaboreze cu autoritățile desemnate de noul regim, mai ales cu lucrătorii din securitate. Da, dar, vedeți dumneavoastră, instrucțiunile sunt instrucțiuni, domnișoară, peste ele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
murit din cauza unei predispoziții genetice de a se opune schimbării. Cu alte cuvinte, „Oamenii de Neanderthal au aplicat Principiul Prudenței, atât de drag ecologiștilor bigoți și reacționari“. Aceasta a fost opinia lui Jack Smythe, de la Institutul American al Concurenței, un progresist din Washington. Smythe a spus: „Dispariția omului de Neanderthal servește drept un avertisment la adresa celor care vor să oprească progresul și să ne ducă înapoi la o viață urâtă, brutală și scurtă“. Capitolul 29 În colțul biroului, la televizor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cadă și spune că el, Racikovski, să-și mute gândul. Se autoacuză că se folosește de persoane discreditate, ca Nilus, lucru care era exact. De ce Protocoalele Îi pot fi atribuite lui Racikovski? Protectorul lui Racikovski era ministrul Serghei Witte, un progresist care voia să transforme Rusia Într-o țară modernă. Din ce motiv progresistul Witte se servea de reacționarul Racikovski, numai Dumnezeu știa, dar noi eram de-acum pregătiți pentru orice. Witte avea un adversar politic, un anume Elie de Cyon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
omologării externe: 1) prin istoricizarea oferită de distanța temporală și de asimilarea creatoare a modelului în cadrul noilor curente estetice; 2) prin sublinierea caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului antiburghez, marxist, progresist al militanților acesteia; 4) prin revendicarea caracterului de precursori internaționali absoluți ai unor artiști de origine română (Urmuz - considerat anticipator al suprarealismului, al dadaismului și al literaturii absurdului, Brâncuși - întemeietor al artei abstracte, Tzara - pionier al Dadaismului, alături de Hugo Ball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]