628 matches
-
viitor. Această preferință pentru răul care duce la bine nu este niciodată scoasă în evidență când e vorba de Epicur. Totuși, sublinierea acestui punct ar permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelege a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
următoarea listă de caracteristici de personalitate, care au fost găsite ca fiind asociate cu individul creativ: 1. Este o persoană activă. Obține rezultatele mai bune la un test autodescriptiv de nevoie de activitate (nevoie de performanță), decât la un test proiectiv care măsoară aceeași variabilă, poate datorită faptului că performanța lui poate fi obținută în realitate și nu mai are nevoie să o convertească în fantezie. 2. Simte nevoia de ordine. 3. Manifestă curiozitate. 4. Se autoafirmă, este dominant, agresiv, îngâmfat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o reconstrucție alinătoare. Rațiunea, constituentă tuturor artelor, mediază, ocrotește și propune non-capitularea. La Paul Valéry, bunăoară, "azurul e lacrimă" (Vae), dar de partea poetului (cerebral) e "Gândul-știință" (Orphée). Un alt mediteranean, Odysseas Elytis ("Nobel" grec, 1979), avansează ideea unui umanism proiectiv, coagulant, reconfortând o lume în care experiența generală și viziunea solitară se ridică deasupra traumelor; de la "un anumit nivel de plenitudine", poezia nu e "nici optimistă nici pesimistă", ea sugerând mai degrabă "o a treia stare a spiritului în care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în Muzică, și, desprins de concret, năzuiește spre antimaterie, spre astral și diafan. "Trăiesc în numele păsărilor, / dar mai ales în numele zborului" (A șaptea elegie). Aspectele cumulative, tangibile, au ca pandant reacții proiective. În optică stănesciană, Țara e un aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu doar un magnetism afectiv: "Țară tânără, țară bătrână, / țară materie, țară idee" (Treapta de real și de vis). Disjuncții, antimituri, stări de spirit contrastante se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necesități un obstacol mai mult sau mai puțin de neînțeles, exterior sau interior „Frustrarea este fenomenul psihologic complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalității ca urmare a nerealizării unei dorințe, trebuințe, a deprimării individului pe plan afectiv și proiectiv. Fenomenul intervine și atunci când subiectul se înșeală în speranțele sale ori când viața lui generează insatisfacții. Frustrarea este un fenomen (firesc și inevitabil) uman care se produce atunci când este depășit un anumit nivel de toleranță” (Albu, 2005, p. 27). T.
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
nomotetică” de abordare a omului, pledând pentru înțelegerea „idiografică”. Ca metode de investigare; a propus studierea autobiografiei, a înregistrărilor verbale, interviurilor, analiza viselor și a confesiunilor, jurnalelor, scrisorilor, chestionarelor personalizate, scalelor cu ancore în direcția self-ului, testelor expresive și proiective, operelor literare și artistice create de subiect,a scrierii automate, înregistrării vocii, gesturilor corporale, scrisul de mână etc. La acestea se adaugă scalele de autoevaluare, listele de adjective, testele standardizate. Din simpla enumerare se poate observa absența unei singure idei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de la Lifeă; acestea pot fi strict observaționale, „obiective” sau parțial subiective, bazate pe relatările altora. 2. Date autoreferențiale furnizate de subiectul investigat, pe bază de chestionare ce presupun autoobservație și introspecție (Q dataă. 3. Informații obținute prin teste psihologice obiective, proiective (T dataă. Dintre toate sursele, prezintă interes informațiile ce caracterizează manifestările subiectului în mediul său uman, fie ele reactive sau proiective, dar pe cât posibil constante, transsituaționale. Aceste manifestări sunt exprimate prin limbaj, prin expresii caracteristice, de obicei prin epitete. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
investigat, pe bază de chestionare ce presupun autoobservație și introspecție (Q dataă. 3. Informații obținute prin teste psihologice obiective, proiective (T dataă. Dintre toate sursele, prezintă interes informațiile ce caracterizează manifestările subiectului în mediul său uman, fie ele reactive sau proiective, dar pe cât posibil constante, transsituaționale. Aceste manifestări sunt exprimate prin limbaj, prin expresii caracteristice, de obicei prin epitete. Limbajul natural conține mulți termeni de acest tip. Allport și Odbent au realizat un studiu lexical (1936Ă și au găsit în dicționarul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Teoria celor cinci mari factori asigură o acceptabilă acoperire caracteriologică, în perspectiva dimensiunilor psihice. Ea este însă lipsită de structură, centrare și ierarhizare. Se presupune tot timpul că persoana e centrată de un eu, un sine (selfă, reflexiv, spontan și proiectiv, dar totul rămâne o presupoziție neexplicită. De asemenea, atitudinile, problemele și comportamentul interpersonal, atât de mult accentuate de teoria circumplexului, sunt puse alături de alte manifestări psihice, fără diferențiere. Nu e comentată stima de sine scăzută sau crescută. În sfârșit, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din diverse surse este totdeauna utilă, deoarece adună date asupra comportamentului în diverse împrejurări și contexte. Pe lângă chestionarele generale de personalitate, se pot utiliza și chestionare țintite - de exemplu, privitoare la impulsivitate, dependență, instabilitate, ordine. Se pot utiliza și teste proiective, dar rezultatul acestora nu este standardizat. Evaluarea tulburărilor de personalitate se face, desigur, și prin analiza detaliată a biografiei, prin discursul narativ al pacientului și a celor ce-l cunosc, prin reunirea unor multiple - cât mai multe - informații, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de luat în considerare acele funcții psihologice și mecanisme de apărare care asigură adaptarea la stimulii mediului. Tulburările caracteriale, exprimate prin autocontrol deficitar, manifestări impulsive, neelaborate și distorsiuni emoționale sunt rezultatul apelului la mecanisme defensive maladaptative precum reprimarea sau identificarea proiectivă. În același cadru patologia Sinelui (KOHUT, 1977, KOHUT, 1984, ORNSTEIN, 1998Ă este centrată pe raportul dintre coeziunea și vitalitatea respectiv slăbiciunea și fragmentarea acestui pol structural individual. Primele două atribute sunt favorizate de calitatea și cantitatea relațiilor interpersonale. BUIE și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că efectele personopatice majore pot apare atunci când stilul hiperprotector parental coabitează cu deficitul moral al unei personalități patologice. TP paranoic și TP antisocial sunt cele mai potrivite exemple în acest sens. Mecanismul dominant în acest context este cel al identificării proiective care prin repetiție - induce rigiditatea atitudinală, erorile adaptative și nu în ultimul rând estomparea aspirațiilor prosociale ale Eului (ZINNER, 1976Ă. SONNE și SWIRSKY (1986Ă alături de SHOLEVAR și SCHWOERI (2003Ă descriu câteva particularități ale terapiilor familiale. Astfel dinamica grupului, corespunzător varietății
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
își împart timpul într-o zi obișnuită etc.); • de cunoștințe (solicităm persoanelor investigate informații asupra unor fapte la care acestea au participat, pe care le cunosc din experiența vieții socioumane cotidiene); • de opinie (solicităm opinii în legătură cu anumite fapte, fenomene, procese); • proiective (solicităm informații în legătură cu comportamente viitoare, potențiale etc.); • speciale ("filtru", "capcană", "de control"). După formă, distingem: întrebări închise (cu răspunsuri precodificate, la care cei chestionați aleg răspunsuri propuse de noi, sau răspund, de obicei, prin da nu), întrebări semideschise (scalate; de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
universalismelor disciplinare". Ambele demersuri se întîlnesc "natural" în miezul abordării interculturale, în care asumarea diversității și a perspectivelor plurale devenea opțiune imperativă. Merită evocat, în al doilea rînd, și impactul unor cauze de natură socială și politică, generate din necesități proiective la nivel social, precum reașezările identitare contemporane. Grăitoare devin, în registrul evocat, opozițiile dintre Europa unită și globalizare, pe de o parte, și tentația regionalizării sau regăsirea identităților pierdute, marginale, provinciale. Astfel, esențială se arată a fi cunoașterea imaginii de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
specifice de decodificare a înțelesurilor contextuale ascunse, care pot da seama consistent de dinamica relațională. O altă paradgimă explicativă în registrul dimensiunilor culturale de factură antroplogică introdus de E.T. Hall este orientarea temporală-policronologică versus monocronologică, descriind un set atitudinal fundamental proiectiv/regresiv al subiecților majoritari dintr-o arie culturală. Conceptul de timp monocronologic descrie strategia implicită de "lucruri luate pe rînd" în "ceea ce face subiectul". în schimb, conceptul de timp policronologic se axează pe mai multe sarcini efectuate cu naturalețe simultan
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cultivate la Tilișca o seamă de valori ce denotă posibilitatea omului de a-și controla destinul (6, 9, 36), de a avea inițiativă în raport cu divinitatea (38), de a-și „folosi” norocul (18, 22) etc. Un asemenea „ethos” (efectiv, nu doar proiectiv) al individualității pare să coincidă mai ales cu orientarea dominantă a socialității tilișcane la nivelul relațiilor de rudenie. Am văzut în cazul tipului local de relaționare cum respondenții chestionarului paremiologic preferă (12, 20) o conduită personală unui mod de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
după amiaza cu rol de supraveghere; -la intrarea în centru există un program de adaptare socială, compus din 10 zile de intervenție educativă și 21 zile de urmărire psihologică. Evaluarea psihologică este realizată de psiholog prin metodele observației și testelor proiective. Notă: psihologul folosește numai teste avizate de Consiliul Național al Psihologilor. -consiliul profesoral analizează la un an de la intrarea în centru a minorului, oportunitatea soluției punerii în libertate. Perioada de intrare în centru se poate prelungi cu 1⁄2 ani
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
pe de o parte prin oscilațiile afective ale copilului lor devenit adolescent, și prin amenințările cu separarea pe de altă parte. Această depresivitate parentală este adesea observată așa cum o atestă rezultatele anchetelor epidemiologice. Atunci când părinții „folosesc” copilul într-o manieră proiectivă, ești mai ușor confruntat cu o patologie cu aspect de depresie narcisiacă; în schimb, în cazul de care ne ocupăm acum, stabilirea unei legături intense încărcate de anxietate caracterizează adesea trecutul acestor adolescenți deprimați sau anxio-depresivi. CHARLES - TERAPEUTUL DEPRESIEI MATERNE
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
serios” spune acesta. Trecerea de la „depresia fără obiect internalizat” la „anobiectualitatea internă” merită a fi aprofundată mai mult. Într-adevăr, acești ultimi adolescenți fac parte dintre aceia care, în fața pierderii stării de bine anterioare dezvoltă reacții de apărare de natură proiectivă mai degrabă decât una de elaborare internă: „dacă mă simt rău asta se întâmplă deoarece există ceva în exterior care încearcă să-mi dăuneze, să-mi facă rău”. Este vorba deci de o proiecție a obiectelor rele persecutante în exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
existența unor afecte depresive și a unor reprezentări ale obiectului pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este adesea dominată de polul pulsional, a doua de polul defensiv și următoarele de calitatea investiției interactive dintre adolescent și terapeut. Această evaluare este esențială pentru diversele prescripții terapeutice ulterioare; - calitatea interacțiunilor familiale, mai ales prezența sau absența aspectelor lor proiective. Această ultimă direcție de evaluare permite aprecierea precoce a dificultății „necesarei separări” dintre adolescent și părinți, atât în ceea ce privește părinții reali cât și imaginile parentale. Când funcționarea proiectivă pare să domine interacțiunile familiale, abordarea terapeutică devine foarte complexă. De exemplu, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prescripții terapeutice ulterioare; - calitatea interacțiunilor familiale, mai ales prezența sau absența aspectelor lor proiective. Această ultimă direcție de evaluare permite aprecierea precoce a dificultății „necesarei separări” dintre adolescent și părinți, atât în ceea ce privește părinții reali cât și imaginile parentale. Când funcționarea proiectivă pare să domine interacțiunile familiale, abordarea terapeutică devine foarte complexă. De exemplu, atunci când funcționarea proiectivă familială predomină, prescrierea unui tratament medicamentos adolescentului sfârșește în marea majoritate a cazurilor prin „desemnarea” acestuia din urmă drept „bolnavul” familiei și are adesea drept
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ultimă direcție de evaluare permite aprecierea precoce a dificultății „necesarei separări” dintre adolescent și părinți, atât în ceea ce privește părinții reali cât și imaginile parentale. Când funcționarea proiectivă pare să domine interacțiunile familiale, abordarea terapeutică devine foarte complexă. De exemplu, atunci când funcționarea proiectivă familială predomină, prescrierea unui tratament medicamentos adolescentului sfârșește în marea majoritate a cazurilor prin „desemnarea” acestuia din urmă drept „bolnavul” familiei și are adesea drept consecință o accentuare a simptoamelor sale. De asemenea, abordarea psihoterapeutică individuală devine adesea dificilă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]