267 matches
-
termenul tehnic pentru axiome folosit de Kant este Axiomen, acesta numind la pagina 75 o teoremă a geometriei euclidiene "principiu" ("fundamental proposition"). Această interpretare nu este posibilă dacă avem în vedere acest fragment așa cum apare el în traducerea românească a "Prolegomenelor". Aici aflăm că "Plecându-se de la faptul că raționamentele matematicienilor se desfășoară toate potrivit legii contradicției... s-a crezut în mod greșit că și axiomele matematice au fost descoperite tot pe baza legii contradicției. O judecată sintetica poate, ce-i
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
baza legii contradicției. O judecată sintetica poate, ce-i drept, să fie stabilită pornind de la legea contradicției, dar niciodată ca atare, ci numai în sensul ca o altă propoziție sintetică, din care ea poate fi dedusă, este acceptată ca adevărată" (Prolegomene, p. 65) 5 A se vedea nota 2 de la pagina 30 pentru o interpretare diferită a acestui paragraf. 6 Philip Kitcher (1975:26-27) atrage atenția că, în lucrările sale, Kant ia de-a gata faptul că adevărurile matematicii sunt necesare
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
un accord unilatéral), irréversible et nuisible. On a cité, aussi, quelques épisodes diplomatiques, réunions etc., où la question de la protection pour la minorité hongroise a été soulevée au niveau international et toute la suite des manoeuvres faites dans ce but. Prolegomene 1. Dacă am face abstracție de importanța, de efectele și direcția legitimă în care a împins evoluția adică de semnificația până la urmă a Tratatului de la Trianon 1, ni se pare că, pe bună dreptate, Tratatul de înțelegere, colaborare și bună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
nivel de concepte, Iași, 1998; Exilat pe tăișul de sabie, Iași, 1998; Hölderlin izbliza - Hölderlin pe aproape, ed. bilingvă, tr. Adam Puslojić, Belgrad, 1998; Exerciții într-o jumătate de vis, Timișoara, 1999; Incursiune în istoria culturii și civilizației, Iași, 2000; Prolegomene înlăuntrul iluziei, București, 2000; Evul Mediu sub raport intelectual, Iași, 2001; De la preistorie la Evul Mediu, Deva, 2002; Ochiul din cer - The Eye Above, ed. bilingvă, tr. Olimpia Iacob, Iași, 2003; Spiritul lui Nicolaus Olahus, Oradea, 2003. Repere bibliografice: Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
București, 1979; Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Timișoara, 1980; Afinități (s)elective, București, 1980; Areal, București, 1983; Holorime, București, 1986; Afinități efective, București, 1990; Dublul regim diurn/nocturn al presei, Timișoara, 1997; Caragialeta, Timișoara, 1998; ed. 2, Timișoara, 2002; Prolegomene la o retorică publicitară, Timișoara, 1998; Un castel în Spania pentru Annia, Timișoara, 1999; Erau ziare, evenimente, Timișoara, 2000; Opera somnia, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 2000; Caragialeta bis, Timișoara, 2002; Spectacol cu Dimov, București, 2002; Cartea - „borcan”, București, 2003; Clepsidra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
despre tendințele actuale ale capitalismului („Axa”, 1932). Este și acum interesat de o teorie generală a disciplinelor pe care le îmbrățișează. De pildă, schițează (în „Arhiva pentru știința și reforma socială”, 1932) o „teorie și [o] sociologie a vieții economice; prolegomene la studiul monografiei economice a unui sat”. Polemizează cu Mihail Polihroniade în „Azi” (ianuarie 1933) pe tema generației tinere și își prezintă ideile la Criterion, în conferința Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generații (februarie 1933). Ține, sub pseudonimul Ivy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
București, 1991; Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut, îngr. Alexandru Badea, București, 1992; Ultimul cuvânt, îngr. Marin Diaconu, București, 1992; Dimensiunea românească a existenței, I-III, îngr. Marin Diaconu și Zaharia Balinca, pref. Constantin Noica, București, 1992-1996; Vicleim, București, 1996; Prolegomene sociologice la satul românesc, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 1997; Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 1998; De la Nae Ionescu la Criterion, îngr. Marin Diaconu, București, 2003. Traduceri: Rainer Maria Rilke, Poeme, ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de cobalt e altceva. Versurile au o anumită factură și scăderea lor cea mai mare este retorismul. în sfîrșit mi-am expus punctul de vedere în cronica trimisă. Aș avea de făcut doar o corectură la ultimul ei rînd: în loc de prolegomenele ei v aș ruga să scrieți primele ei semne. Propoziția ar fi aceasta: „Poate versurile din cartea Rază de cobalt sînt doar primele ei semne.” Al doilea motiv ține de relațiile mele cu revista Orizont. S-a întors redactorul-șef
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o firească luptă pentru existență. Primul "avertisment", Cum și ce comunică literatura, conține o pledoarie pentru conștientizarea și recunoașterea rolului literaturii într-o societate, acela de a educa "fără să fie vorba de absolutizarea esteticului", pledoarie care ar putea constitui prolegomenele oricărui curs de artă a scrisului. Se impune citată o frază-aforism care accentuează importanța scrisului frumos la nivel macrosocial: "Literatura nu e o știință a comunicării, ci arta însăși a comunicării". Funcția pragmatică a literaturii, opoziția constatată de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Lukács, Romanul istoric, I-II, pref. Nicolae Tertulian, București, 1978; Heinrich Schliemann, Pe urmele lui Homer, I-II, introd. Radu Florescu, București, 1979; Portocale la fereastra ei (Povestiri germane din trei decenii), îngr. trad., București, 1980; Leo Frobenius, Cultura Africii. Prolegomene la o teorie a configurării istorice, I-II, introd. Ion Frunzetti, București, 1982, Paideuma. Schițe ale unei filosofii a culturii. Aspecte ale culturii și civilizației africane, pref. Ion Frunzetti, București, 1985; Conrad Ferdinand Meyer, Ispitirea lui Pescara, pref. trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Galaxia Eros (1997), vin să întregească portretul de scriitor al lui M. Între cărțile sale de istorie literară se află lucrări despre poeți români moderni și contemporani, despre generația războiului, căreia îi aparținea, despre sensurile simbolismului și ale avangardismului românesc: Prolegomene argheziene (1968), Reviste românești de poezie (1972), Tudor Arghezi. Cadențe (1977), Eseu despre generația războiului (1978), Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc (1981), Dimitrie Stelaru (1984), Ion Caraion (1999) ș.a. Nu din orgoliu s-a afirmat M. ca istoric și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
său este unul pozitivist, bazat pe cercetări tematice, pe reluarea, cu informație nouă, a unor rezultate deja cunoscute, și excelează prin exactitate, prin evocarea adesea inspirată a epocii și a scriitorilor la care se referă. SCRIERI: Traian Demetrescu, București, 1956; Prolegomene argheziene, București 1968; Incunabule, București, 1969; Ceremonia faianțelor, București, 1971; Mica „Eroică”, București, 1971; Reviste românești de poezie, București, 1972; Sinteze și antisinteze literare, Cluj-Napoca, 1975; Ora magnoliilor, București, 1976; Ultima corabie cu pânze, București, 1976; Tudor Arghezi. Cadențe, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
special dedicată originii românilor, concepută polemic, dar neterminată, este Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, având, după toate indiciile, variante în latină și română. Istoricii, care i-au găsit și scăderi, consideră totuși Hronicul... prima noastră istorie modernă, scrisă cu metodă, de la prolegomenă și până la ultima din cele zece „cărți”. E o argumentație întemeiată pe un număr impresionant de surse greco-latine. În partea a doua a titlului, autorul precizează că a făcut el însuși traducerea textului princeps din latină în română, în anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
1991, Dimensiunea românească a existenței, pref. edit., București, 1991, Ultimul cuvânt, București, 1992, Pentru o nouă spiritualitate filosofică, București, 1992 (în colaborare cu Zaharia Balinca), Dimensiunea românească a existenței, I-III, pref. edit., București, 1992-1996 (în colaborare cu Zaharia Balinca), Prolegomene sociologice la satul românesc, pref. edit, București, 1997, Conjuncturi internaționale. Cronici externe, pref. edit., București, 1998, Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti, pref. edit, București, 1998, De la Nae Ionescu la Criterion, București, 2003; Mihail Antoniade, Încercare asupra superficialității, pref. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
de redactor, îndelungată și plină de pasiune, la revista „Manuscriptum” o situează pe T. printre cei mai buni cunoscători ai manuscriselor românești, mai ales din literatura modernă și contemporană. A realizat și revizia științifică a ediției Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), cu un text comunicat de Mircea Handoca, carte apărută în 1993. SCRIERI: Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1971; Eseu despre etapele creației, București, 1975. Ediții: Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), pref. Mircea Handoca, cuvânt înainte Angelo Moretta [Dan Petrașincu], București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
A realizat și revizia științifică a ediției Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), cu un text comunicat de Mircea Handoca, carte apărută în 1993. SCRIERI: Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1971; Eseu despre etapele creației, București, 1975. Ediții: Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), pref. Mircea Handoca, cuvânt înainte Angelo Moretta [Dan Petrașincu], București, 1993 (în colaborare cu Mircea Handoca). Repere bibliografice: Ștefan Giosu, O analiză subtilă a „Istoriei ieroglifice”, CL, 1971, 6; Nicolae Manolescu, Avatarii Meșterului Manole, RL, 1975, 37; Negoițescu, Engrame, 188-189
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade, fructul inteligenței unor cărturari pasionați de barocul nuanțelor nu reprezintă decât chemarea la cumpătare și bună judecată. Astfel ni se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mâinile noastre, fără a deține însă o rațiune suficientă pentru a justifica (eventual, postum) mizeria istoriei. Tradiția nu vede în modernitate o necesară felix culpa, așa cum nu integrează căderea într-un argument în favoarea Întrupării. Mai curând, creștinismul tradițional ne oferă prolegomenele pentru o critică universală a istoriei. Nu este vorba de o critică unilaterală (deci antimodernistă), ci multilaterală (așadar panculturală), atacând eresurile oricărei epoci. Și spun creștinism tradițional întrucât orice altă formă de creștinism - mai ales cel „neinstituțional” - cade în eroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a Universității „Dunărea de Jos”. Debutează, elev fiind, cu o povestire în cotidianul „Înainte” din Brăila (1956), iar editorial cu Literatura comparată (1978), la origine un curs universitar, alte cursuri devenind, de asemenea, cărți: Prelegeri de estetică (1984), Retorica (1997), Prolegomene (2000), Teoria literară (2002) ș.a. Li s-au adăugat mai multe contribuții de istorie și teorie literară, între care Eseul. Personalitatea unui gen (1979), Creativitate și ideal (1984), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (1993), Eseiști români (1996), Caragialiada (2000), Creangă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
de punctum iese la iveală un detaliu esențial fotografiei înțeles ca punct central de la care pleacă întreaga compoziție și înțelegere a fotografiei. (Roland Barthes, La Chambre Claire). 38 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 506. 39 Cf. Husserl, Edmunt, Cercetări logice I, Prolegomene la logica pură, traducere din germană de Bogdan Olaru, Editura Humnitas, București, 2007. 40 Immanuel Kant, Critica facultății de judecare, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, Editura Iri, București, 1998, p. 71. 41 Rădăcina noțiunii "mimesis" este μĩμος (mimos
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al UNAC. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Târgu Mureș, Constanța. În Principii generale de estetică (1978) T. conturează o cuprinzătoare și accesibilă estetică teatrală, cu noțiuni introductive și de istorie a doctrinelor estetice, categorii, creație artistică, receptare, prolegomene la estetica spectacolului. Conform liniei ideologice oficiale, autorul se ocupă de raportul dintre național și universal în artă, conținut și formă, stil și curent, teoria genurilor, educație estetică, teatrologie etc., dar mai cu seamă de umanismul socialist și eroul comunist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
spiritului" (ibid., p. 159). 93 E. Spranger, Der Sinn..., p. 21. 94 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 507. "Filozofia transcendentală trebuie să premeargă orice metafizică", întrucât "se cade ca ea să constituie mai întâi posibilitatea acesteia", spune Kant în Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten können (Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1979, p. 30). 95 L. Blaga, Despre conștiința filozofică în Opere, 8, București, Editura Minerva, 1983, p. 78. Această subordonare a filozofiei fusese combătută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
discontinuitate "Ceea ce mă învață experiența în anumite circumstanțe trebuie să mă învețe oricând și tot așa trebuie să-l învețe pe oricine, iar valabilitatea acesteia nu se limitează la subiect sau la starea lui din momentul respectiv", susținea Kant în Prolegomena...54, referându-se la condițiile de posibilitate a experienței. Istorismul relativizează însă acest cadru transcendental al cunoașterii. "Jede Epoche ist unmittelbar zu Gott", spune Ranke, în timp ce Wundt arată că orice epocă istorică "a devenit cu necesitate așa, și nu altfel". Comentând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că, așa cum am mai văzut (cf. I, nota 2), "prezentul are tendința de a se dogmatiza", el este "instabil", "precar", "fluid" și devine "inactual", conform "legii evanescenței" a lui Fr. Paulhan (M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353). 54 Imm. Kant, Prolegomena..., p. 52. 55 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353. 56 V. Tonoiu, op. cit., p. 172. 57 M. Riedel, op. cit., p. 130. 58 Ibid., p. 129. 59 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 66. 60 Idealismul absolut al lui Hegel este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la Hegel) am găsit-o folosită înaintea lui Blaga de către Erich Becher (Geisteswissenschaften und Naturwissenschaften, p. 133). 66 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 67. 67 Ibid. 68 Ibid., p. 68. 69 Ibid., p. 69. 70 Ibid. 71 Imm. Kant, Prolegomena..., p. 133. 72 Ibid., p. 46. 73 Deși este descrisă de Dilthey ca "o încercare gigantescă" (ein Versuch von gigantischer Größe), și aceasta avea să eșueze (mußte mißlingen) cf. Das Wesen..., p. 15. 74 Ibid., pp. 15-16. 75 Apud M.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]