1,461 matches
-
socrii și fiica - frumoasă ca o zână din povești. Piesa intră în categoria reacțiilor provocate de Noua politică economică acceptată de Lenin, la începutul anilor '20, pentru a lichida urmările comunismului de război. (Și comunism, și război!) Paradoxală convergența scriitorilor proletari cu cea a reprezentanților elitelor. Maiakovski și Bulgakov sunt pe aceeași baricadă: unul respinge rudimentele de piață liberă în numele egalitarismului promis, celălalt e scârbit de mitocănia noilor bogătași, de oportunismul actualilor locatari din apartamentele "foștilor", acum oameni vlăguiți și inutili
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza (luptător în Spania) sau de Vasile Kazar (proapăt eliberat de la Auschvitz), îi privește pe oamenii declarați de stînga, pe militanții, apărătorii și promotorii valorilor, e drept, incerte, ale proiectului comunist
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
Mai există, fără îndoială, un motiv, pe cât de meschin, pe atât de important pentru viitorul persoanei particulare Ion Iliescu. Peste trei ani, el va trebui să renunțe la Cotroceni. Cum gura l-a cam luat pe dinainte, tunând în stil proletar împotriva celor care doresc să stabilească avantaje viagere pentru foștii șefi de stat ai României, și-a dat seama c-a comis o gafă ce-l va costa mult. Iată că neașteptata cedare a Regelui i-a oferit prilejul ideal
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
Clubul Ramses vineri, 2 mai, de la ora 22, cu: DJ Vali Bărbulescu și echipa de la Prima TV, DJ Teebee, DJ Ducu, MarCO XTC, DJ Nick; intrarea - 60 000 lei. ( S. P.) l „Don’t work, be happy“ este sloganul petrecerii proletare cu hituri adevărate propuse de Discoland în 2 mai, de la ora 22; intrarea este liberă până la ora 23. ( S. P.) l Cu prilejul sărbătorilor de Paști, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș prin biroul de valorificări, a donat bunuri în
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul își găsea sînul sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o bucată - cum îi numește în Extincție, p. 145) și s-a năpustit asupra lepădăturilor aristocrate ale putredei societăți vieneze e un detaliu ce ține de misterul
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
cummings, R. Penn Warren, W.H. Auden, J. Berryman, Sylvia Plath) s-a întâmplat cam tot așa. Mai toți au trecut pe la Harvard, Cambridge și mulți au predat în universități. E drept, s-a mai găsit și câte un Sandburg, proletar. Câte un Becali, cum ar veni. (À propos. Dacă înțeleg bine, există o poezie americană care se trage din Whitman și are o desfășurare epică, uneori cu accente de far west, și există o poezie mai sofisticată - care nu-și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
Pot socoti oare un astfel de mediu ca fiind prielnic poeziei? Pentru poezia mea, așa s-ar părea. Dar nu mi-e greu să-mi închipui o poezie favorizată în aceeași măsură de o copilărie petrecută într-o familie numeroasă, proletară și lipsită de cultură. Ea ar fi doar una diferită... În Avant-propos ou Pour une histoire personnelle du cinéma, introducerea la cartea ta Le Burlesque ou Morale de la tarte à la crème (Stock, 1984), ai scris: „Încă de cînd eram
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
al Palatului, a suportat mulți ani de închisoare la Jilava și în lagărul de la Ocnele Mari, cu toate că devenise smeritul sovieticilor. Liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu a fost executat, tot de comuniști, deoarece, având multă carte, devenise incomod democrației populare și dictaturii proletare. Din ce în ce se aude mai des întrebarea retorică: Între rege și mareșal, oare cine a fost mai patriot? Răspunsul ne este interzis. Completul de judecată, care hotăra cine este criminal de război și cine nu, era format din
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
în răsturnarea probelor și construirea unui rechizitoriu solid, prin credibilizarea unei singure ipoteze firave. Ca me morialist, am prezentat doar faptele suveranului și opiniile supușilor, fie ei monarhiști sau republicani, veterani de război sau nostalgici ai dictaturilor regale, militare sau proletare. Făcând o simplă comparație, se constată o mare diferență. Crimele coordonate de guvernul condus de Ion Antonescu, în perioada 19401944, au fost pedepsite drastic de instanțele vremii, recunoscute și asumate de urmași, înfierate cu multă mânie de comuniști și de
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
asudat pe meterezele cerce tării ororilor totalitarismului, pentru a șterge praful uitării de pe fruntea unor simboluri ale demnității, împinse, cândva, într-o negură pe care nu o merită. Să nu uităm că, peste mirifica Românie au tropăit cu cizmele dictaturii proletare, fel de fel de brute, care i-au exterminat pe intelectualii incomozi, transformându-i în martiri. Pentru a stârpi din fașă tendințele celor considerați reacționari, opozanți ai implementării cu forța a comunismului, forțele represive sau gândit că trebuie anihilat, în
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
15 sau 17 ani, care s-au opus acțiunii de reeducare, au fost trimiși disciplinar la alte închisori sau au fost izolați în celulele speciale, în condiții inumane. Alții au îmbătrânit în temnițele și lagărele de exterminare ale iadului dictaturii proletare, mulți fiind îngropați sub malurile de pământ lacom sau în cimitire fără cruce. Descrierea infernului concentraționar este fabu loasă. Frazele sunt de o acuratețe aparte. Într-un ritm alert și progresiv este arătată fața adevărată a unor clipe incredibile. Autorul
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
Altminteri, autorul Scrisorii pierdute e recitit cu o vădită plăcere. Capitolul se prevalează în antifrază de comuna deja sintagmă „berarul Caragiale” pentru a o infirma strălucit. Nu, dovedește Răzvan Voncu, Caragiale n-a fost un exclusivist al acestei licori colocvial proletare (și nici măcar un împătimit al ei). Feblețea lui, și în viață, și în operă era legată tot de vin, mai precis de o varietate a acestuia: pelinul. M-am mai referit la această veritabilă revelație și atunci când am scris despre
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
nu dorește întotdeauna), și un erudit care „mustește” de cultură generală, pe alocuri aprofundată. „Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal repezite și tandre, proletare și nobile (...)”, observă cu obiectivitate, tot pe coperta finală, Lucian Raicu (despre care am auzit câte ceva, dar nu mai știu pe unde și ce). Neavând motive să accept aserțiunile ilustrului necunoscut Ilie Constantin, dar întru totul de acord cu observațiile
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie „, a spus
Discurs teribil al Anei Blandiana [Corola-blog/BlogPost/93600_a_94892]
-
-L cauți pe Domnul nostrum Iisus Hristos. Este greu să fii om, să reziști tentațiilor și patimilor când n-ai nici un fel de sprijin religios. O morală fără religie nu există. Morala are două suporturi: pistolul Securității, asta-i morala proletară, sub amenințarea pistolului Securitatii, și este morala creștină. Un om religios nu din frică de Dumnezeu trăiește viața corect, ci din respect și din iubire față de El. Mie îmi este milă de unii intelectuali cărora li s-a imprimat în
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
neamului”, se pare că „ochii și sufletul acestuia” nu vă prea sunt pe plac, disprețul fiind exprimat prin „măgulitoarele” cuvinte: „viziunea sa asupra perioadei comuniste este asemănătoare cu a muncitorului de fabrică, a țăranului ceapist...”. După o astfel de „mânie proletară”, situația mă obligă să asociez persoana dumneavoastră cu prestația acuzatorului public al Tribunalului Poporului din ’46... „Săracu!”... Poate îmi descâlciți dumneavoastră nedumerirea. Prof. octogenar T.B.Ș.: Ne referim acum asupra subiectivismului prea lasc a modului cum este văzută și prezentată
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
care trebuie eliminate. Mai precis, s-a promovat o politică de : - Distrugere a memoriei colective - Distrugere a memoriei individuale - Distrugere a identității colective - Distrugere a identității individuale Lovitura de stat bolșevică din 1917: Rusia, a instaurat PROLETCULTISMUL, adică arta, cultura proletară, care în esența ei avea rolul teoretic și practic de a nega patrimoniul cultural al umanității. Acesta s-a tradus, practic, prin exterminarea fizică, psihică și morală a intelectualilor. Extinderea acestei Ťopereť a constituit-o a doua etapă: mai '68
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
burghezie și proletariat, perpetuată și în prima jumătate a secolului XX. Dintr-o perspectivă aparent estetică, dar în fond idelogizantă și tezist politică, toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Constantin Țoiu O premieră la 14 martie 1958. Femei elegante, contrastând cu cenușiul modei proletare, al celorlalte surori, puține nepotrivite cu teatrul, în care la donna joacă rolul ei social, admis până și de oamenii de partid, și ei rari, la un spectacol cu Noaptea regilor. Sunt stingher. Deși mi-au crescut ceva acțiunile. M-
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
Tudorel Urian Istoriile literare din perioada comunistă făceau o distincție netă între literatura română publicată înainte și după 23 august 1944. Pentru multe generații școlite în anii "puterii proletare", literatura de după 23 august 1944 devenise echivalentă cu literatura scrisă în perioada comunistă, iar referirile la începuturile acestei perioade duceau automat cu gândul la deșeurile literare din anii de glorie ai "proletcultismului". Câteva romane (re)publicate în anii '90 au
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
ceea ce înseamnă, într-o primă traducere directă, o literatură cu muncitori și țărani comuniști, pentru ei, ca accesibilitate, și în favoarea lor, ca atitudine explicită. În anii '50 de la noi, se putea numi și s-a numit foarte bine o literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul compromite literatura prin servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează și supervizează totul, orice text. Alternativă
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
altădată pe velodrom, cu zona periculoasă a "zidului morții" în care s-a petrecut accidentul, se regăsesc acum într-o formă derizorie, cu atât mai teribilă: opturi reluate zi de zi, într-o comedie "istovită", o agonie "lâncedă-cleioasă" a clasei proletare așa-zis conducătoare: "universul tău închircit în servici-casă-cozi-înghesuială și omor pe tramvai și metrou, și-n afară de asta schimb invers acasă-schimb invers la serviciu, căci te omoară gândul de a-ți ști copiii închiși în casă sau pe străzi câte
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
suta de ani, tot încropind coșciuge. La rândul său, cizmarul Gică Dei, ăl bătrân din familia ramificată sub ochii noștri, îi ține practic pe toți: mamă și soție, copii și nepoți. Romanul este în bună măsură static, fiindcă această lume proletară e legată și fixată de noua glie, a Statului. Casele vor fi demolate și înlocuite de blocuri, curțile vor dispărea, păsările, purceii, mieii vor lua conturul fluid al viselor de oameni cu foamea-n gât, pierzând tot mai mult timp
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
a se construi pe sine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine a lecturii, cu atât mai greu de înțeles cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotescă austeritate proletară. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este fericit cu cărțile sale (uneori mulțumindu-se doar să privească în extaz cuvintele, să știe că ele există; în închisoare va zgâria cu o sârmă pe suprafața săpunului dată cu DDT literele din
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]