521 matches
-
compozitor. În curînd a fost nevoit „să fugă” în SUA. În Europa civilizată nu se găsea loc pentru el. Ce era în țară? Vremea Anei, a lui Brucan, a lui Leonte Răutu, a lui Valter Roman. Triumful sovietizării și al proletcultismului. Mareșalul tocmai căzuse sub gloanțe din ordinul Kremlinului și al unui improvizat Tribunal al poporului, cu seceră și ciocan. Se pregătea marele etnocid. Românii din „țară” trăiau sub „teroarea istoriei”. Cei din exil, la fel de năpăstuiți, se adunau în cercuri restrînse
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
efortul de comprehensiune a totalității unei creații, nu în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Târgu Mureș, 2000, 117-118; Iulian Boldea, Literatura română târgumureșeană postbelică, „Târnava”, 2000, 1-3; Micu, Ist. lit., 749; Lefter, Scriit. rom. ‘80-’90, III, 39-41; Petraș, Panorama, 409-500; Diana Adamek, Transilvania și verile cu polen, Pitești, 2002, 154-157; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002, 290. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
devină membru al Partidului Comunist Român, în intervalul 1969-1972 șomează. Din 1972 până în 1984, când este pensionat, lucrează ca redactor la „Viața românească”. Se retrage în comuna natală, de unde va continua să pledeze, fără succes, pentru publicarea volumului Sub zodia proletcultismului, redactat în 1979, dar editat postum, abia în 1995. Debutează la „Viața românească” în 1969, iar editorial, cu volumul Între Scylla și Charybda. Delimitări critice, apărut în 1972. Modelul criticii lui N. este, neîndoielnic, cel maiorescian. O confirmă nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
din Repere critice (1974) - „Maiorescu rămâne [...] un reper fundamental, iar atitudinea față de el, un test” - sau obstinația autorului de a șterge orice urmă de pată de pe statuia maestrului, „cazul” Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a poeziei române din jurul anului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
critica creatoare” (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu). E drept că talentul literar nu-i lipsește, doar că acesta se relevă mai degrabă pe latura satirei decât pe cea a elogiului, după cum o arată Profilurile de epocă din volumul postum Sub zodia proletcultismului. Deși termenul „proletcultism” este folosit în mod impropriu - epoca analizată (1944-1964) subsumându-se categoriei „realismul socialist” -, aici se află una din primele sinteze documentate asupra fenomenului, spulberându-se totodată orice iluzie de a „recupera” această formulă literară. Atitudinea autorului, formulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
Manolescu, Ion Negoițescu). E drept că talentul literar nu-i lipsește, doar că acesta se relevă mai degrabă pe latura satirei decât pe cea a elogiului, după cum o arată Profilurile de epocă din volumul postum Sub zodia proletcultismului. Deși termenul „proletcultism” este folosit în mod impropriu - epoca analizată (1944-1964) subsumându-se categoriei „realismul socialist” -, aici se află una din primele sinteze documentate asupra fenomenului, spulberându-se totodată orice iluzie de a „recupera” această formulă literară. Atitudinea autorului, formulată dintru început, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
totodată și contradicția fundamentală a doctrinei - „situarea între dogmă și realitate, între propria-i mitologie și istorie”. SCRIERI: Între Scylla și Charybda. Delimitări critice, București, 1972; Repere critice, București, 1974; Poeți contemporani, București, 1978; Atitudini critice, București, 1983; Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, îngr. M. Ciurdariu, București, 1995. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Între Scylla și Charybda”, RL, 1972, 51; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Nicolae Manolescu, Cronicari literari, RL, 1975, 7; Culcer, Citind, 53-56; Nicolae Manolescu, Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
82-94, passim; Corneliu Vadim Tudor, Mândria de a fi român, 209-263, passim; Katherine Verdery, Compromis și rezistență. Cultura română sub Ceaușescu, tr. Mona și Sorin Antohi, București, 1994, passim; Ștefan Aug. Doinaș, Protocronismul recurent, „22”, 2001, 35; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002, passim. F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
imaginea unei societăți fericite, ajunse pe culmile modernizării sau cel puțin în rândul civilizațiilor cu dezvoltare medie, cum decideau documentele de partid și de stat. Această literatură, indiscutabil, mai "elevată", nu putea fi în dezacord esențial cu textele supraviețuitoare din proletcultism în care erau elogiați cei doi "eroi" providențiali din fruntea țării, Nicolae și Elena. Dimpotrivă, o completau la modul elitar, rafinat. Postmodernismul atesta o deplină sincronizare a lumii socialiste românești cu civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primite și necitite. Surpriza mi-a fost extraordinară: d-l Constantin Virgil Negoiță pledează pentru un concept atât de vehiculat, ca postmodernismul, fără să aibă nici o afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul. Performanța aceasta merită cu asupra de măsură să fie remarcată, fiindcă ea deja a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sângele gloriei ce i s-ar fi cuvenit și poetului. La drept vorbind, este o mare nedreptate și ea se cere măcar explicată. Prima nedreptate a venit din contextul istoric, fiindcă i-a fost dat să scrie literatură în plin proletcultism, iar el n-a acceptat o clipă să-și prostitueze talentul nici în deceniile următoare. Într-o convorbire cu Costin Tuchilă, din 1991, ține să precizeze: "traducerea de poezie a fost pentru mine, în deceniile 5, 6, 7 și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
le-a rămas inaccesibilă. Și, foarte probabil, nu e vina lor fiindcă C. D. Zeletin n-a fost un poet de succes în contextul istoric în care a creat. Și nici măcar pentru cei 15 ani de libertate culturală postdecembristă. În proletcultism, el scria poeme pentru o cu totul altă eră decât cea socialistă și, deci, nici măcar nu se putea pune problema să fie tipărit; în "neomodernismul" anilor '60-'70 și în postmodernismul optzecist, el a dat impresia unui "întârziat" într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de română la Universitatea din Zürich. Până la descoperirea lui Eminescu, pe când semna Svetlana Matta, autoarea a dat prima monografie despre poezia lui Bacovia, într-o viziune modernă, cu o tentă existențialistă, pe vremea când în țară se practica din plin proletcultismul și critica sociologizantă marxistă. Însă întâlnirea cu Eminescu a fost decisivă. În 1976, a fost invitată la un colocviu dedicat poetului român, la Stuttgart. Acolo l-a cunoscut pe filosoful și cărturarul Ștefan Teodorescu, fascinată fiind de discursul acestuia. La
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1993, 3-4; Ion Vlad, Treapta întoarcerii în cosmos, TR, 1993, 38; Ion Pop, O anume înălțime și verticalitate, ST, 1993, 10; Caius Traian Dragomir, Un european, ST, 1993, 11; Alex. Ștefănescu, Geo Bogza, RL, 1994, 28; Poantă, Scriitori, 64-66; Nițescu, Proletcultismul, 217-222; Alex. Ștefănescu, Ultimul Geo Bogza, RL, 1996, 11; Dicț. analitic, I, 137-139, III, 300-302, 373-375, IV, 269-270; Cărtărescu, Postmodernismul, 286; Faifer, Faldurile, 34-38; Dicț. esențial, 94-96; Manolescu, Lista, I, 19-23, II, 26-34; Pop, Viață, 75-82; Popa, Ist. lit., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
1990, 1; Mircea Anghelescu, Amintirile istoricului literar, LCF, 1994, 18; Dan Cristea, Memorialistul deghizat, LCF, 1994, 29; Gabriel Dimisianu, Cămările memoriei, RL, 1994, 37; Negoițescu, Scriitori contemporani, 138-141; Ana Selejan, Literatura în totalitarism, I-V, Sibiu, București, 1994-1999, passim; Nițescu, Proletcultismul, 245-252; Zaciu, Departe, 87-91; Simion, Fragmente, II, 115-120; Alexandru George, Cu două fețe, „Litere”, 2000, 8; Dicț. esențial, 228-230; Crohmălniceanu. Un om pentru toate dialogurile, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2000; Micu, Ist. lit., 589-590; Manolescu, Lista, III, 132-139
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
1993, 15; Ioana Bot, Despre iubire și umilință, ST, 1993, 6; Grigurcu, Peisaj, I, 7-10; Simuț, Incursiuni, 118-126; Dicț. esențial, 618-621; Manolescu, Lista, III, 55-63; Mircea Martin, Cultura română între comunism și naționalism (II), „22”, 2002, 44; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002, 144-160; Zamfirescu, Istorie, II, 362-373. St.V., A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
inițiat de critica devastatoare la care Hrușciov, în 1956, a supus comunismul stalinist. În România, anii ’60 sunt caracterizați de o puternică presiune de democratizare, cele mai spectaculoase forme fiind: lupta împotriva cultului personalității, eliberarea culturii de schemele rudimentare ale proletcultismului, creșterea libertății intelectuale, inițierea criticii marxismului dogmatic. Despărțirea ostentativă de Uniunea Sovietică a creat o nouă speranță: o democratizare din interior care nu mai este restricționată de controlul dogmatismului sovietic. Așa se explică de ce în mediile intelectuale din România s-
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Crohmălniceanu, „Experiență, artă, gândire”, LCF, 1978, 13; Dumitru Velea, N. Tertulian sau „Philosophia rediviva”, R, 1978, 5; Georgescu, Volume, 169-173; Micu, Lecturi, 209-215; Mihăilescu, Conceptul, II, 98-103; Victor Ernest Mașek, Contribuții teoretice, RL, 1981, 11; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 344-348; Nițescu, Proletcultismul, 270-275; Micu, Ist. lit., 762-763; Popa, Ist. lit., I, 1094; Dicț. scriit. rom., IV, 545-547; Manolescu, Enciclopedia, 661-662. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
adesea vag conturate, aflate într-o fluctuație permanentă. După Capcana albă (1984) autorul va continua să-și valorizeze calitățile scriitoricești în Corabia de piatră (1988), povestea vieții unui aviator, roman ce surprinde tocmai prin ineditul subiectului ales. Deși acuzat de proletcultism și amintit în special pentru implicarea sa în omagierea lui Nicolae Ceaușescu (reportajul-eseu Un arbore pentru eterna primăvară), R., un „creator de atmosferă și de personaje consistente” (Laurențiu Ulici), e totuși un prozator notabil. SCRIERI: Exilul pisicilor, București, 1969; Ultimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
mai ales, la 2 Mai, localitățile în care și-a conceput aproape întreaga operă. Din 1949 până în 1954, în ritm de câteva volume pe an (poezie social-politică și poezie pentru copii), C. devine una dintre cele mai obediente exponente ale proletcultismului. Contribuiseră la aceasta critica publicată în „Scânteia” din 1947 de ultradogmaticul Traian Șelmaru, intitulată Să smulgem din noi înșine pozițiile de autoapărare ale capitalismului, articol în care poeta era considerată, prin suprarealismul, ermetismul, ludicul versurilor sale, o demnă reprezentantă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
în care poeta era considerată, prin suprarealismul, ermetismul, ludicul versurilor sale, o demnă reprezentantă a ideologiei nonproletare, ca și antipatia fermă manifestată de Leonte Răutu. Deși se străduiește, după propriile mărturisiri, să scrie tot atât de prost precum alți confrați, corifei ai proletcultismului în acel moment, contribuțiile ei nu sunt nici atât de mediatizate, nici atât de lăudate pe cât și-ar dori. Și nici răsplata nu e pe măsură. După o perioadă de tăcere de aproape doi ani, revine la poezie în condițiile ceva mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Cristea, Modestie, 38-42; Marcea, Atitudini, 134-137; Micu, Limbaje, 144-154; Tuchilă, Privirea, 99-110; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 259-265; Lovinescu, Unde scurte, I, 37-41, 389-392; Ierunca, Românește, 122-126; Negoițescu, Ist. lit., I, 324-326; Alex. Ștefănescu, Mihai Beniuc, RL, 1992, 37; Constantin, Complicitatea, 58-63; Nițescu, Proletcultismul, 214-217; Florin Faifer, Sub steaua roșie, un dramaturg fără stea, TTR, 1998, 1-2; Dicț. analitic, I, 199-201; Alex. Ștefănescu, Sub dictatura prostului-gust, RL, 1999, 43; Dicț. esențial, 79-82; Gh. Grigurcu, O struțocămilă ideologică, RL, 2000, 15-18; Manolescu, Lista, I, 15-18
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Șaizeciștii redescoperă lirica eului și temele grave ale modernității și recuperează, fără ezitări, fără com plexe, decalajul generat de confiscarea ideologictotalitaristă a literaturii. Particularitățile neomodernismului, care se va prelungi până în anii ’70, sunt numeroase: Stereotipiile tematice și discursive din anii proletcultismului sunt spulberate, prin re venirea la poezia reflexivă, la lirica eului, la teme existențiale: cunoașterea, minunea co municării prin cuvânt și trădarea cuvântului, creația și jertfa întru creație, fragilitatea și limitele condiției umane, iubirea, viața, moartea. Cultivă o poetică a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
paradoxului, a predicației ilogice, e abordată o lume pe dos. Ambivalența ironiei, care are o față critică și una anarhică, răspunde întru totul intențiilor autorului și formulei ludice alese. Una sută una poeme, apărut în plină perioadă de instalare a proletcultismului și împiedicat să ajungă la cititori, este marcat de amprenta timpului: războiul, seceta, confruntarea cu forme ale dușmăniei față de cultură. Atmosfera e dată de amenințarea tulbure venind din partea unor „străini”, a „furilor”, a intrușilor, cu o voită confuzie între spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]