604 matches
-
creatorilor de literatură din România de azi e impresionant de mare" - după cum afirmă Emil Boldan în 1961. Mai mult: "scriitorii din R.P.R. reușesc să dea în ansamblu un tablou bogat și mobilizator" (p. 125). Rămânem încrezători și împăcați: așa cum literatura proletcultistă trebuie să fie optimistă, la fel trebuie să se încheie și bilanțul ei, pe un ton "mobilizator". * Sinteză fără personalitate, comandă politică evidentă, istoria succintă a lui Emil Boldan ne pune în față o oglindă a epocii proletcultiste, în toate
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
așa cum literatura proletcultistă trebuie să fie optimistă, la fel trebuie să se încheie și bilanțul ei, pe un ton "mobilizator". * Sinteză fără personalitate, comandă politică evidentă, istoria succintă a lui Emil Boldan ne pune în față o oglindă a epocii proletcultiste, în toate reflexele ei ideologice. Punctul de vedere a istoricului literar este unul marxist, în accepția sociologismului vulgar de sorginte gheristă. Literatura este o expresie a luptei de clasă, punând în evidență, de la origini până în prezentul anului 1961, conflictul dintre
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
reconsiderarea lui Maiorescu, Blaga, Voi-culescu, Lovinescu etc. Deși unii dintre componenții generației '60, numită ca atare ulterior, debutaseră atât în poezie, cât și în proză, nici un nume nu e pomenit. De-a lungul deceniul șapte, fapt evident după 1965, canonul proletcultist nu va fi doar transformat, ci pur și simplu substituit cu un altul: canonul estetic neomo-dernist, construit în jurul generației '60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără cea mai mică doză de relativism. După 1961, evenimentele politice și literare au evoluat destul de rapid în sens pozitiv, de liberalizare și depolitizare temporară și parțială, pentru ca la scurtă vreme imaginea proletcultistă a istoriei literaturii române să fie datată, depășită, caducă.
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Ion Simuț Trei sunt monștrii literaturii interbelice în viziunea dogmatică a epocii proletcultiste: avangardismul, modernismul și ortodoxismul. Emil Boldan îi tratează ca atare, cu o nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe Istorice și Filologice din R.P.R. Ei
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva pradei sale multiple, devorată cu o mânie lentă, dar necruțătoare. O a doua frază, încă mai dezvoltată, colectează cu o blândețe simulată personalitățile care concretizează aceste deviaționisme: Lucian
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
nouă epocă, aceea cu adevărat importantă, pentru care s-a frământat și s-a opintit toată istoria noastră: comunismul. Să rezumăm liniile de forță ale istoriei literaturii române de la începutul secolului al XIX-lea până la 23 August 1944, în viziunea proletcultistă. Istoria literară a lui Emil Boldan își etalează fără nici o ezitare dogmatismul ideologic. Din tot romantismul românesc, "curent literar activ, militant, social, legat mai ales de revoluția pașoptistă" (p. 98), rămâne valabil pașoptismul, punând în valoare, din punct de vedere
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
revoluționare pe care le realizează poporul pe drumul spre socialism cu conștiința de luptă împotriva acelora care ar intenționa să distrugă ceea ce poporul construiește" (p. 120). Urmează tabloul literaturii române contemporane, așa cum se vedea el în 1961, dintr-o perspectivă proletcultistă încă neabandonată. Un prim paragraf prefigurează imaginea de ansamblu, ce urmează a fi detaliată. E canonul proletcultist reunind toate genurile literare. Realismul socialist i-a făcut să se convertească pe scriitorii din vechea generație, puși de Emil Boldan și, desigur
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
ar intenționa să distrugă ceea ce poporul construiește" (p. 120). Urmează tabloul literaturii române contemporane, așa cum se vedea el în 1961, dintr-o perspectivă proletcultistă încă neabandonată. Un prim paragraf prefigurează imaginea de ansamblu, ce urmează a fi detaliată. E canonul proletcultist reunind toate genurile literare. Realismul socialist i-a făcut să se convertească pe scriitorii din vechea generație, puși de Emil Boldan și, desigur, de regimul comunist, la loc de cinste, ca maeștri desăvârșiți, vârfuri ale ierarhiei proletcultiste cu acea parte
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
detaliată. E canonul proletcultist reunind toate genurile literare. Realismul socialist i-a făcut să se convertească pe scriitorii din vechea generație, puși de Emil Boldan și, desigur, de regimul comunist, la loc de cinste, ca maeștri desăvârșiți, vârfuri ale ierarhiei proletcultiste cu acea parte a operei lor care a fost scrisă după 23 August 1944: Mihail Sadoveanu cu Mitrea Cocor, Nicoară Potcoavă, Nada Florilor, Aventură în lunca Dunării; Tudor Arghezi cu poemele 1907 și Cântare omului; Camil Petrescu cu dramele istorice
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
adaptat mulțumitor la exigențele realismului socialist (păstrez ordinea înșiruirii): Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Demonstene Botez, Marcel Breslașu, Maria Banuș, Eusebiu Camilar, Lucia Demetrius, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, M. Davidoglu. În sfârșit, al patrulea cerc al ierarhiei proletcultiste e format din scriitorii cei mai tineri, afirmați după 1944: poeții Dan Deșliu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, A. Baconski; prozatorii Valeriu Em. Galan, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Al. Ivan Ghilia
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Eugen Frunză, A. Baconski; prozatorii Valeriu Em. Galan, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Al. Ivan Ghilia; dramaturgii Laurențiu Fulga (și prozator), N. Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o sinteză a genurilor literare și într-o ierarhie riguros ordonată în funcție de vârstele scriitorilor, vârste care măsoară, prin vastitatea și exemplaritatea ideologică a operei, contribuția la legitimarea și triumful realismului socialist.
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Ion Simuț De ce nu există o istorie completă a literaturii române pentru uzul epocii proletcultiste? Una care să vină până în prezentul imediat. Răspunsul mi se pare simplu: din același motiv pentru care nu exista o istorie a Partidului Comunist Român. Cum o pluralitate de versiuni nu era admisibilă, era greu, dacă nu imposibil, ca forurile
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Tot ce am putea culege din presa literară a timpului, din manualele școlare, din producția editorială a anilor '50, din valorizările date de premiile de stat, avem aici într-o singură sursă documentară, extrem de prețioasă tocmai prin fidelitatea față de epoca proletcultistă, prin vehicularea clișeelor conjuncturale de istorie literară, prin manipularea ideologică a valorilor literare. După o prezentare inevitabil schematică și expeditivă a începuturilor, după trecerea în revistă a cronicarilor, a lui Dimitrie Cantemir, a lui Antim Ivireanu, a reprezentanților Școlii Ardelene
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
108). Următoarele paragrafe sunt consacrate, în ordine, lui G. Coșbuc, Duiliu Zamfirescu și Delavrancea. Surprinde, desigur, din perspectiva de astăzi, valorizarea lui Neculuță, în rând cu Coșbuc și ceilalți scriitori menționați. Vlahuță va da o piesă de rezistență în manualele proletcultiste în poemul 1907, ce debutează cu versul devenit... proverbial "Minciuna stă cu regele la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
la noi încă din deceniul al doilea al secolului al XIX-lea, și sub "influența covârșitoare a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie" (p. 113). E a doua falsă cezură istorică pusă de Emil Boldan în evoluția literaturii privită din perspectivă proletcultistă. Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu sunt înfățișați ca scriitori realiști, fără alt determinativ, scoși din contextul infamant al curentelor literare. Mihail Sadoveanu e monumentalizat ca maestru desăvârșit, istoricul literar invocând toate clișeele posibile: "fruntaș printre scriitori
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi potrivit printre stihuirile de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o nesuferită înlesnire: "Pământuri se unesc cu fiecare / Gest construit
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreagă și bobul mărunt/ și-n viața ce veșnic nu moare". Scriu productiv și cinic în stilul proletcultist: Mihai Beniuc, Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, A. E. Baconsky, Alexandru Andrițoiu și mulți, mulți alții, victime postume ale unui oportunism deșănțat. Nimic sau aproape nimic nu rezistă din poezia
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
cu o senzație de maree celestă, de ieșire a astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut și verde prunii. Noaptea asta toate stelele-au ieșit mai la suprafață pe sub prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l, cu ani mai târziu, am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
toate armele, arta, în general. Mai tot făcutul e dezis fără cuvinte: moartea suspectă a tânărului poet N. Labiș (43, 150), ori sculptura kitsch (politic) din parcuri (270). Monoideologia pretins autorevizuită nu-i admite romanului nici atacul la canonul literar proletcultist: "când (Tudor, n. n.) vedea cum se scrie, care sunt scriitorii mari și pentru ce sunt mari, totul se clătina în el". Poliția scrisului, exercitată prin verificarea mașinilor de scris, e acoperită de multiple văluri. Cenzura înlătură unele interpretări ale naratorului
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
în anii dezmorțirii ideologice care au urmat, în prima linie a liricii noastre, dar a făcut-o, aș spune, în pofida amintitelor plachete din colecția "Luceafărul". Citite cu ochii de azi nu pot decât să dezamăgească, năpădite cum sunt de clișeele proletcultiste remanente, de poncifele tematice strivitoare. La tot pasul macarale, hidrocentrale, furnale, baraje, șantiere, colectiviști, ilegaliști, luptele din '33, sirena lui Roaită, Comuna, proslăvirea lui Lenin, a lui Gagarin, a lui Julius Fucik, a Republicii, a Partidului. Și totuși s -au
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
D-sa incriminează - și bine face - carențele de informație ale unor tineri în legătură cu perioada comunistă, pe care, uneori, încearcă a o reconstitui, nu fără omisiuni și aprecieri anapoda, deculpabilizatoare ale celor ce au reprezentat pe plan literar opresiunea totalitară, "inchiziția proletcultistă". Exemplu: o sumă de texte, găsite în 1981, în timpul unor lucrări de renovare, într-o dependință a fostului sediu al Uniunii Scriitorilor din șoseaua Kiseleff nr.10, tipărite sub îngrijirea și cu adnotările Mihaelei Cristea, cu titlul Reconstituiri necesare (Ed.
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
mila / în lupta cu dușmanul său!", scrisese V. Kniazev în Evanghelia Roșie (1918). "Nimiciți! Nimiciți! Ridică-te! Ridică-te! / Tu, popor răzbunător al suferinței pămîntești, / Trezește-te, trezește-te! / Ucide, ucide!", sacada, în crescendo incitativ, ca într-un ritual satanic, proletcultistul Demian Bednîi. "Ura" înverșunată îndreptată împotriva dușmanului devine, "în lingua sovietica, precum și în limba celui de-al III-lea Reich" (Françoise Thom), sacră. O vor exprima, exhortativ, și poeții noștri "de vremuri noi", comuniste: "Urîți, Urîți! Căci nu-i nimic
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
deși am scris despre el în 1994 în volumul meu Incursiuni în literatura actuală), ce merită consemnat când reconstituim istoria disidenței literare românești, privește cazul avangardistului Victor Valeriu Martinescu. Există un document artistic al protestului clamat de VVM în epoca proletcultistă: în 1956, numărul 10 al revistei "Caiete de dor", care apărea la Paris, este în întregime un fel de memoriu poetic virulent, patetic și tulburător, publicat sub pseudonimul "Haiduc" și prefațat de Virgil Ierunca. Acel document, cu texte scrise în
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]