302 matches
-
singură excepție, piesa Sam, teatrul lui Z. nu va mai atinge nivelul din Domnișoara Nastasia, deși în anumite privințe poate reține atenția. În acest text subintitulat „Poveste cu mine, cu tine, cu el...”, mișcările sufletești sunt trecute prin alambicul unei prolixe alegorii. Propunându-și să urmărească un destin ce implică general-umanul, vehiculând numeroase personaje-idee, arhetipale, hărăzindu-i protagonistului iluminări, dramaturgul îl poartă printr-o serie de încercări, care înseamnă și un periplu în diverse spații geografice. În esență, personajul trăiește trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
abia în 1900, sub titlul Poeți și artiști. Sunt aici aprecieri asupra operei lui Ienăchiță Văcărescu, Iancu Văcărescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, precum și comentarii despre pictura lui Theodor Aman și Nicolae Grigorescu. Într-o manieră predominant asociativă, adeseori prolixă, și într-un limbaj vag, învechit, înțesat de construcții gramaticale greoaie, discursul e descriptiv, cu incursiuni în artele plastice, zonă în care autorul manifestă nu numai gust și o gândire nuanțată, dar și dezinvoltură. Sensibilitatea criticului reacționează mai ales la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
o. În al doilea rând, Theodoret practică o metodă exegetică mixtă, reușind să împace, pentru prima dată în istoria creștinismului vechi, principiile hermeneuticii școlii alexandrine cu cele ale școlii antiohiene. Aceasta înseamnă că tipul său de interpretare evită atât alegorismul prolix și excesiv, cât și literalismul brut și arid. Discursul său anticristologic, deși marcat, după cum vom vedea, de anumite prejudecăți ideologice (antiiudaism, antipăgânism, antieretic), face dovada unei reale temperări în comparație cu alte discursuri, anterioare sau contemporane (ca de pildă, al lui Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin naturalețe, cronicarii vremii reproșându-i „ifosul”. Actorul se confundă cu autorul dramatic, ale cărui compuneri sunt de un retorism strident. Urmărind să redeștepte „amorul de patrie și virtutea”, dramele istorice și „naționale” ale lui M. sunt, de fapt, niște prolixe melodrame. Tonul e mereu exaltat, fie că se invocă apusele vremuri de mărire ori se deplânge soarta amară a țării, fie că se incriminează, în rechizitorii patetice, decăderea dinlăuntru, corupția politică, trădarea și alte nelegiuiri. În tirade vehemente, surescitate, pline
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de vedenii nu are precedent în proza românească. Descentrat, excesiv împovărat de simbologie și prolix peste marginile îngăduite, Orbitor poate fi citit ca fișa clinică a unei nevroze obsesionale, ca scriitura unei eminescianități totalitare sau ca traiectul unei renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin adevărat că delirantul lanț înfășurat împrejurul motivului fluturelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
despre rolul pe care partidele social-democrate îl pot juca efectiv în edificarea unei societăți socialiste (Michels, 1971). Diversitatea preocupărilor lui Michels antrenează împletirea mai multor linii de argumentație, iar aceasta nu facilitează deloc înțelegerea raționamentelor pe care un stil oarecum prolix o stânjenea deja. Giovanni Busino nu greșește atunci când subliniază caracterul „disparat” al indicatorilor de oligarhie stabiliți de Michels (Busino, 1988c, p. 66) și aspectul „heteroclit” al explicațiilor sale (Busino, 1992, p. 25). Procesul deschis de autor poate fi totuși schematizat
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mecanism de înțelegere a cunoașterii ca trăire a obiectului și obținerea, în acest fel, de cunoștințe prin conaturalitate 99. Atitudine nonconformistă față de discursul clasic al filosofiei, percepția timpului va avea însă la Cioran, cum subliniam deja, conotații ambigue, chiar sensuri prolixe, fără o opțiune epistemologică clară și pusă la lucru într-un demers consistent. Și chiar dacă s-a împotrivit, după cum mărturisea, la tot ceea ce s-a creat de la Adam încoace, exercițiile sale de gîndire vor fi dezvoltate în matca acceptării metafizicii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
p. 356. 148 Cu romanticii ne situăm întotdeauna pe un teren nesigur. De aceea atragem atenția că aici avem în vedere trăsăturile generale ale romantismului, atât cât rezultă ele ca regularități în iregularitatea lor, pentru că, altminteri, romanticii sunt totuși prea prolicși și inconsecvenți ca să nu se contrazică deseori până și în cadrul propriilor opere. Nu numai trăsăturile comportamentale contradictorii, care sunt specific romantice, explică astfel de incongruențe manifestate uneori chiar la nivel programatic -, ci și adoptarea unor forme fragmentare de expunere, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este o creație laică, aria ei de răspândire fiind, cu precădere, jumătatea de nord a Moldovei. Prima variantă cunoscută datează din 1885 și a fost culeasă din Bucium-Iași. Contaminate de teatrul de haiduci, unele variante ale Nunții țărănești au devenit prolixe, supralicitând burlescul acțiunii. Sub impresia Războiului pentru Independență din 1877 a luat naștere piesa Predarea lui Osman sau Căderea Plevnei, după modelul căreia s-au creat și celelalte reprezentări dramatice care alcătuiesc repertoriul teatrului istoric popular. Acțiunea pune față în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de observație caracterologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
în Strada Zorelelor, pensionarii constituie, cu timpul, o categorie nemulțumită, un grup frustrat care, din punct de vedere politic, manifestă o atitudine bizară, am putea spune "bipolară". (Expresia, cu referire la ei, a fost lansată de o comentatoare, analisto-politică, foarte prolixă și multilateral manifestă). Bipolar adică, formează, în fond, o opoziție convinsă, dar care, tot convinsă, votează constant cu guvernul. Tot ca un efect (poate este vorba de o scleroză), pensionarii din strada Zorelelor citesc toate ziarele; deși cumpără unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vast... pentru a fi contracarat... eficient. Dintre autorii neoliberali de „c...rți de aeroport”, celebrul Thomas L. Friedman - care, așa cum a demonstrat John Gray, e apropiat de Marx în privința credinței oarbe în determinismul economic - s-a ocupat pe larg în prolixa ultim... carte a sa, The World Is Flat (2005) de ceea ce el numește „aplatizarea” Lumii. Preg...tindu-mi intervenția într-o conferinț... cu autorul și cu John Gray (CEU, 5-6 mai 2006), am citit rând cu rând ediția rev...zut... și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
mai bună cu putință. Am învățat mult din arta acestor bătrâni. Am rescris o pagină nouă despre Medeea; episodul despre tatăl lui Iason, care, datorită unor filtre magice folosite de ea, își recapătă tinerețea. Aia judecase bucata aceea ca excesiv de prolixă, plină de vorbe inutile. Zeii invizibili La prânz, ascultam lângă o băltoacă orăcăitul broaștelor și le priveam uimit. Aveau ochi foarte mari, impenetrabili, absolut statici. În jur, totul era neclintit. Nici o mișcare, nici în frunze, nici în apă; balta exala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o ediție accesibilă și agreabilă, aptă, În definitiv, să pună În valoare calitățile de mare memo rialist ale autorului, pe care numai verva nebună și uriașa poftă de a povesti Îl fac uneori să divagheze În exces ori să devină prolix. și ne facem iluzia că secretarul de redacție Bel die, cel care inter venea adesea În textele pe care le publica (o măr tu risește undeva În acest volum), ar fi mulțumit de ediția prezentă. Dincolo de abrevieri, am adus numeroase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mult mai frumoase decât toate câte se scriseseră până atunci în limba română, în plus și pline de „filozofie”, s-a întâmplat evenimentul proclamat de Iorga : „un nou Eminescu apăru ! ” ; și apăru tocmai sub un aspect enorm, haotic, heteroclit și prolix, cu prea multe indecizii lingvistice și vicieri lexicale, asemănătoare celor din faza preeminesciană a limbii literare, refăurită în chip superior și cu autoritate tocmai de antumele marelui poet. Dar, de fapt, opera lui Eminescu e una, după cum marea masă subacvatică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
practică. Iată ce scrie el la pagina 83 : „Mi se pare de domeniul evidenței că, într-un fel oarecum încrucișat, filozofia indiană se înrudește cu filozofia clasică germană, iar filozofia extrem-orientală cu cea a vechilor greci. Primele au un caracter prolix și dezmăsurat, câtă vreme celelalte două sunt limitate la măsura omului, făcute anume spre a fi însușite” (s.n.). Arta insomniei nu e doar o culegere de notații și reflecții, fie ele cât de incitante, subtile sau profunde, venite în mintea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
citat adineaori. E vorba de studiul asupra activității teoretice și publicistice a lui Ștefan I. Nenițescu. Ihn zu lesen ist eine Poenitenz - cum spune Nicolai Hartmann despre un filozof german contemporan cu Hegel. A parcurge atent imensul material rebarbativ și prolix, de o întortocheată prețiozitate, al lui Nenițescu, pentru a descoperi și extrage sensul profund al intensului său efort de gândire și formulările uneori săgetătoare din buletinele sale critice, reprezintă într-adevăr un „eroism umil”, cum își numește Pleșu profesia. Dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută. Gluma ei este nobilă, vie, ușoară; vorbește cu elocință, dar prea vehement și prolix. Nu se poate purta o conversație cu ea; nu-i pasă dacă ceea ce spune ajunge la mintea ta: îi ajunge s-o asculți; de aceea este în totală necunoștință cu privire la spiritul, la talentele, la defectele sau la trăsăturile ridicole ale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
teorii de autoritate asupra genului (René Girard, Wayne C. Booth, Marthe Robert, Georg Lukács ș.a.), definiția dată de T. romanului nu e decât o colecție de platitudini. Menționabil este romanul Întoarcerea (1983), redactat într-o manieră nu de puține ori prolixă, dar cu bune pagini de evocare etnografică a satului ardelean. Ceea ce trebuie subliniat [...] cu deplină adeziune - față cu tentația unora de a dilata sensurile operei, ori de a-i atribui, pe baza unor postulate ale noii critici, intenționalități imaginare - este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
în „Amintiri Jean Boutiăre se entuziazmează în fața expresivității zicerilor populare, a formulelor narative specifice basmului românesc, preluate și îmbogățite de marele povestitor. Poveștile populare din toate țările ne interesează mai ales prin peripețiile extraordinare istorisite; fie că sunt lapidare sau prolixe ărareori se mențin la mijlocul just), ele nu zugrăvesc personajele, fantastice sau nu, animalele sau monștrii pe care-i aduc în scenă, decât prin formulele stereotipe, în număr destul de restrâns, care nu evocă nimic precis imaginației noastre; ignoră noțiunile de spațiu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
uzură cu editorii, cenzorii, cu un sistem care, după 1968, părea mai relaxat, dar care cerea atâta birocrație (nenumărate refaceri de poezii, referate peste referate, vânarea, din timp, de locuri în plan, etc., etc.), încât mulți se lăsau păgubași. Fiind prolix, eu dădeam volume la mai multe edituri concomitent și, dacă aveau rezerve, roteam volumele, le schimbam titlurile, adăugam ori scoteam poeme, puneam înadins poeme "tari", dar și proaste, ca să fie mulțumiți și cenzorii și să facă referate: am fost vigilenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un vodevil, Don Gulică sau Pantofii miraculoși, apărut postum în „Revista literară” din 1892, pare o localizare. Prin câteva Romanțe istorice și cavalerești din ispaniolește, publicate în „Buciumul” (1863-1864
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
resurse sufletești (Muntele de zgură, Pușcăriașul cu ochii de oțel). O figură aparte este „haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități, și „plugarii”, cei care, nemaiputând îndura batjocura viețuirii de azi pe mâine, încep să-și manifeste revolta. Iscați dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
și că debutul coincide cu apogeul valoric al poeziei lui P. Primul volum are, într-adevăr, o ingenuitate a percepției senzorial-spirituale, o prospețime a imaginii care se vor pierde ulterior, când tentația intelectualizării, comună echinoxiștilor, și predilecția pentru construcția hibridă, prolixă răpesc tocmai farmecul percepției pline, originare, cosmice. Nu e de neglijat influența formativă a lui Lucian Blaga - „model prim și esențial” (Eugen Simion) - asupra liricii de tinerețe a lui P., care reușește să prindă acea stare de așteptare binecuvântată, cvasiinconștientă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
Poemul conține, odată cu viziunea infinitei perindări a formelor care lasă neschimbată esența răului în viața lumii, accente care îl anunță pe Eminescu, dar și numeroase anticipări ale orizonturilor clasice din poezia lui Duiliu Zamfirescu sau Ion Pillat. Fără succes, în prolixa epopee Traianida B. s-a străduit să creeze o mitologie autohtonă; dramele istorice (Mihai Viteazul condamnat la moarte, Alexandru Lăpușneanu ș.a.) sunt și ele sortite uitării, datorită incapacității autorului, aservit imitației neinspirate din Shakespeare, de a reconstitui epoca. Manoil și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]