308 matches
-
Norii și Furtuna Și în vers mă joc cu Luna! Din frunzișul care cade Simt cum viața încă arde... Crengile ce se usucă Poartă un dor ce-i pus pe ducă! Zvonuri vin și zvonuri pleacă Cu-n toiag de promoroacă... Am doar miriștea cu mine Și un stup plin cu albine... Primăvară vreu să fiu Cât nu este prea târziu... Ghiocei să-i pun la tâmplă Într-o liniște adâncă. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Primăvară / Camelia Cristea
PRIMĂVARĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375090_a_376419]
-
sculptată-n zăpezi, Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poți să te pierzi Într-un spațiu aproape polar, în care poți s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce promoroacă-nșiră, Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră; Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid, Maica-ta-nghețată îți pune cunună de stele, Etalându-ți candoarea-n aerul translucid Geru-și întinde sclipirea pe
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale seninătății: „A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Ce-ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit, un chip de fată...” (A înghețat o lacrimă) Liniștea sărbătorilor de Crăciun și magia care valsează în cetini de brad reușește să reaprindă speranțele : „În cetini de brad strălucind sub beteală Din Ceruri
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
neaua albastră, Fost-am una, azi ale tale șoapte Le aud în vis, bântui’ la fereastră; Cum trece timpul nemilos, în grindă Atârnă vâscul, te așteaptă parcă, Din nou să dichisești curte și tindă, Roșu-n obraji și alb de promoroacă; Dar nu vii, speranța e de-acuma scrum Și zi ce trece-i mai pustie casă, Ba de-o vreme nime nu-mi aține drum, Și nepoftită-și face loc angoasă. 28.12.2016 Referință Bibliografică: Unde rătăcești ? / Elena Neacșu
UNDE RĂTĂCEŞTI ? de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373139_a_374468]
-
pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scârțâie zăpadă sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptata de Maestrul artelor. Eu mă confund cu totul și cu toate. Pulsează-n mine iarnă de cristal, Turnând în lume mii de nestemate Ce-alcătuiesc decorul ireal. Ce măreție-n fulgii de zăpadă! Nicio unealtă n-ar
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FIORI DE DOR Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Afară-i frig și înnorat, Iar ramuri plâng Sub rece promoroacă, Mi-e geamul parcă-ncețoșat Și greu văd crâng Ce haină albă-mbracă... Iar mie-mi e atât de dor De soare plin Ce-l regăsesc în ochii-ți, Atât de mult strălucitor Și-atât de-alin Și-alungător de norii
FIORI DE DOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376200_a_377529]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > NINGE MULT Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Autobuzul urcă greu pe șoseaua întortocheată .Admirăm uimiți feeria albă de afară.Brazi înalți,încărcați de promoroacă, stau adormiți la stânga și la dreapta peisajului de basm. Ninge cu fulgi mari într- o priveliște de alungat tristețea.Poate doar hăurile adânci să te mai înspăimînte. La un moment dat, mașina se oprește într-un sat cățărat curajos pe
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
că tot timpul ești păzită de a inimii putere. Orice suferință piere când te vede fericită și mereu îndrăgostită, dornică de mângâiere. Mă mai clatin, șovăi dacă simt că anii-îmi dau binețe, mai alunec în tristețe când e-n gânduri promoroacă, dar tu-mi pui pe orice cracă flori și-mi mângâi cu tandrețe, viața ce și-n bătrânețe straie de speranțe-mbracă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Tinerețe / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai
TINEREŢE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377811_a_379140]
-
pictează! 9 decembrie Craiu avea două "măști de urît" (de Tîrpești, măi Val! se extazia de fiecare dată, cu fața lui de faun tuciuriu), care atîrnau între ferestre, în odaia cu chirie, din capătul Sărăriei, sus, unde, în zilele cu promoroacă, dacă voiai, zicea el, puteai schimba o vorbă, două, cu bunul Dumnezeu, atît era de special locul acela! În dimineața de după Revelion, îi băteam la ușă, el își ștergea mîinile de vopsele și de ulei (lucra cu ulei de bucătărie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
murea, probabil, de căldură, dar și pe la Bobotează era văzut în cămașă cu mîneci scurte, bătînd trotuarele cu mersul lui de gheișă, mărunt-mărunt, cu gentuța lui roșie, cu părul-perie pe zi ce trecea tot mai grizonat. Într-o dimineață cu promoroacă, mi-a intrat în atelier și nu m-am putut stăpîni să nu m-apropii de el și să-i ating brațul gol: stalactită! După ce-am strănutat de vrei cinci ori, am simțit că fac fulgerător febră. Mi-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eu sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste stînci și vai". Los răspunse: "De-aceea pier așa în fermecata tranșă dizolvat. Poți odihni pe nori de taină, în vreme ce reci rouri și friguroasa promoroaca 320 Se furișează peste mădularele-mi, măcar că stau întins pe maluri ale verii Printre-ale Lumii frumuseți. Rece și jeluindu-se Los Încă moare pentru Enitharmon, și nici un spirit nu țîșnește din neînsuflețitu-mi trup, Căci sînt ne-nsuflețit pînă ce tu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiicele lui Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-o-au deasupra Pe nori de moarte, si cîntecele își cîntară, frămîntînd pîinea lui Orc. Orc cîntecul îl asculta, silit fiind, răbdînd de foame pe vîntul friguros 100 Care se legăna împovărat de blestemata plămădeala; se mînia Prin sita Onei promoroaca; torențiala ploaie se varsă din vadra cea de fier A lui Eleth, si mîinile-nghețate-ale lui Úveth frămîntau pîinea. Cerurile de groază se înclină sub a' lor mîini de fier, Cîntînd la-ngrozitoarea lor lucrare cuvintele cărții de fier a lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
son texte-traduction. Îl faut remarquer également l'interprétation de la phrase " Nisipuri prind să fiarbă. " (littéralement : Le sable se met à bouillir. "), interprétation opérée pour des raisons prosodiques. A treia zi și-a-nchis cosciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroaca și-amurgul cobora din sunetul de toaca. Neispravit rămase fluierul de șoc. (Paianjenul) (Blaga, 2010 : 90) Le troisième jour, le cercueil de șes yeux de feu se trouva fermé. Pan était recouvert de frimas et le couchant descendait au son
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
e aicea la tine. / Și toate din casă mi-s sfinte; / Te uită cum ninge Decembre... Nu râde... citește-nainte. // E ziuă și ce întuneric... / Mai spune s-aducă și lampa - / Te uită, zăpada-i cât gardul, / Și-a prins promoroacă și clampa. // Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și-nainte, / Te uită cum ninge Decembre, / Nu râde... citește ’nainte.” Mai sunt în acest spațiu liric de securitate/insecuritate, amurgurile violete, zăvoiul violet, copacii albi, copacii negri
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai aveau puterea de a încerca o nouă escală, iar ultimii supraviețuitori, treziți într-o zi de zgomotul puternic și regulat al valurilor, aveau să vadă orizontul indiferent al Mării Caspice... La marginea unei păduri, într-o dimineață sclipind de promoroacă, a văzut niște umbre atârnând de copaci, rânjetele supte ale spânzuraților pe care nimeni nu se gândea să-i îngroape. Și, foarte sus, în albastrul însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și astăzi...”, și-a spus ea respirând adânc. După câteva zile, viața a încremenit. Într-o noapte limpede, frigul polar a coborât din cer. Lumea s-a transformat într-un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra hornurilor, linia argintată a taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se mai gândeau decât cum să supraviețuiască zi de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gura căscată. Acum îmi aminteam că îi spusesem deja povestea asta prietenului meu chiulangiul. Dimineața, îndrăgostiții se aflau pe malul Mării Negre, într-o braserie pustie, într-un oraș înecat în zăpadă. Beau un ceai fierbinte în fața unei ferestre tapisate cu promoroacă... Cu mulți ani mai târziu, aveau să se revadă la Paris și să-și declare că cele câteva ore matinale le erau mai scumpe decât toate iubirile sublime din viața lor. Da, dimineața aceea cenușie, mată, chemările înăbușite ale sirenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
larg deschis al saigak-ului - și o constelație superbă și fragilă care se oglindea în globul acela plin de lacrimi... Nu a remarcat clipa în care s-au oprit bătăile inimii ființei care îi dăruia viața ei... Dimineața, deșertul scânteia de promoroacă. Charlotte a rămas câteva clipe în picioare în fața trupului nemișcat, presărat cu cristale. Apoi, încet, a escaladat duna peste care animalul nu putuse să treacă în ajun. Ajunsă în creștetul ei, a cos un „ah” care a răsunat în aerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a continuat cu o voce șovăitoare: - Știi, bineînțeles că era o iluzie... Dar chipul ei era atât de palid, atât de delicat... Aidoma florilor de gheață care acopereau geamul. Da, ca și cum trăsăturile ei ar fi fost desprinse dintre podoabele de promoroacă. N-am mai văzut o frumusețe atât de fragilă. Da, ca o icoană desenată pe gheață... Am mers multă vreme în tăcere. Stepa se întindea încet înaintea noastră în țârâitul răsunător al greierilor. Dar zgomotul acela sec, căldura aceea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mers multă vreme în tăcere. Stepa se întindea încet înaintea noastră în țârâitul răsunător al greierilor. Dar zgomotul acela sec, căldura aceea nu mă împiedicau să păstrez în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea din izba neagră cu tânăra femeie de lângă fereastra acoperită de promoroacă - icoana de gheață! - și chiar povestea lui Gavrilici, trestiile acelea, plevuștile, într-o seară de război, da, chiar și cele două licăriri de lumină contribuiau la imposibilitatea morții ei. Și cel mai minunat era că nu trebuia nicidecum să demonstrez
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care Charlotte o va citi în absența mea. Mă voi apleca deasupra paginilor și privirea îmi va cădea pe rândurile acestea: Într-adevăr, a fost dimineața cea mai blândă din iarna aceea. Era soare, ca în primele zile de aprilie. Promoroaca se topea și iarba udă strălucea ca stropită de rouă... După ce îmi petrecusem singura dimineață revăzând o mulțime de lucruri, cu o melancolie mereu crescândă, sub norii de iarnă - uitasem de grădina aceea veche și de bolta de viță, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
respirație, efect al reducerii covorului vegetal și poluării. Precipitațiile reprezintă apa care cade pe pământ, în stare lichidă sau solidă, cu durată și intensități diferite, din atmosfera saturată în vapori. Prin precipitații se înțeleg: -ploaia, zăpada, grindina -roua, bruma,chiciura ( promoroaca ), rezultate prin condensarea vaporilor de apă chiar pe suprafața pământului. După intensitate și durată se disting: -ploi sau ninsori mărunte de lungă durată -burnițele ( picături de apă sau aciculi de gheață aproape invizibile) -averse (ploi sau ninsori abundente cu picături
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]