505 matches
-
teroriști din 2002, dar cu prețul extinderii considerabile a generației din 2006. Acest centru de detenție ar fi trebuit închis cu mult timp în urmă. Cât despre Abu Ghraib, a fost cel mai mare dar pe care îl puteau primi propagandiștii Al Qaeda. Ceea ce este cu adevărat înfricoșător este faptul că mulți dintre cei care au fost torturați par a fi nevinovați sau dețin puține informații. Nu există nimic mai urât ca spectacolul gardienilor americani care fac tot posibilul să-i
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
pentru „desconspirarea adevăratei naturi umane a omului politic. Stilul persuasiv. Expresia caracteristică acestui stil este propaganda, care „În general, nu implică un dialog Între sursă și țintă și urmărește să pună de acord reprezentările, atitudinile și conduitele audienților cu reprezentările propagandiștilor 70. În deceniul patru al secolului trecut, În SUA a fost creat un institut pentru analiza propagandei care a sistematizat cele mai semnificative trăsături ale acestui stil de discurs, Între care strigarea numelor, evidențierea generalităților - noi nu ne pierdem În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
idei, nu doar de pâine și circ. Se găsesc ideologii care promit să le ordoneze viața, să le dea sens vieții. Ideologia totalitară montează o întreagă armată în propagandă încât omul să trăiască acolo împlântat într-o minciună oficială generalizată. Propagandiștii sunt artiști, chiar dacă unii grotești. Folosesc cu înverșunare hiperbola când e vorba să-și prezinte isprăvile, și omisiunea când e vorba de efecte dezastruoase ale propriilor politici.. Ceea ce fac și cei din marketing. În societățile libere, marketingul, cu alte scopuri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la Paris la Stambul (Călătorie făcută în 1853). Din scrisori R. se înfățișează ca un bărbat plin de tandrețe, cu o religie a prieteniei și cu o credință vibrantă în cauza revoluției, căreia i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
indiferent de avantaje sau dezavantaje. Mass-media actuală, prin performanțele sale, a creat o avalanșă de informații, oamenii fiind bombardați din toate părțile cu mesaje. În fața acestor presiuni, mulți preiau mesajele mai repede și le acceptă fără să le mai ana-li-zeze. Propagandiștilor actuali vicleni le plac foarte mult aceste căi rapide, mai ales cele care ocolesc gândirea logică. Politicianul propagandist exploatează starea de nesiguranță a celor mulți, profitând de ambiguitățile limbii, de generalizări pripite și anumite epitete, mai ales negative, adaptează logica
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Viața pe o bandă de magnetofon, RL, 1984, 14; Dimisianu, Subiecte, 264-270; Holban, Profiluri, 410-412; Al. Călinescu, Exerciții, CRC, 1988, 17; Simion, Scriitori, IV, 638-645; Țeposu, Istoria, 142-143; Petraș, Lit. rom., 174-175; Alex. Ștefănescu, Mitică, propagandist, RL, 1995, 36; Eugen Simion, Vieți în tranziție, personaje în tranziție, L, 1995, 39; Sorin Preda, Gramatica tranziției: Nicolae Iliescu, „Distribuția a fost următoarea”, L, 1996, 6; Valeriu Cristea, „Iată cartea care îmi place”, CC, 1996, 3; Eugen Simion, Despărțirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
și răspândirea bolilor infecțioase, puterea este larg distribuită și organizată în mod haotic de state și actori nestatali. În acest caz nu mai are chiar nici un sens să vorbim despre o lume unipolară sau despre un imperiu american în ciuda afirmațiilor propagandiștilor de dreapta și de stânga. Iar acestea sunt problemele care ne fac să pătrundem în sfera marii strategii. Însă mulți lideri politici continuă să se concentreze aproape exclusiv asupra avantajelor de ordin militar și asupra soluțiilor militare clasice scena de
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
să supraviețuiască torturilor. Odată intrată în viața lor, nenorocirea comunistă nu a mai plecat. Comunismul a căzut, iar la marea serbare au fost invitați tot criminalii. Victimele lor au rămas mai departe ostracizate. Odată cu prăbușirea lui Ceaușescu, foștii comuniști, de la propagandiștii cei mai ridicoli până la torționarii și criminalii din închisorile comuniste, au devenit peste noapte mari democrați, chiar luptători împotriva unui sistem pe care ei îl constituiau. Însă, în această metamorfoză nu au intrat și victimele lor, care au rămas și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și, în 2006, cea a lui Juan Evo Morales în Bolivia, pe fondul revoltelor „celor fără”, servesc de acum înainte ca fundal pentru scrierea utopiilor neocomuniste*. VIAȚĂ CULTURALĂ CULTURĂ DE MASĂ șI PROPAGANDĂ Construit de militanți marcați de experiența de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui în aplicare evoluează în funcție de inflexiunea priorităților politice. Cultură revoluționară și cultură elitistă Transpunerea revoluției bolșevice în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și capacitatea de a însufleți masele populare, transformând-o în instrument de luptă antifeudală; în acest sens, filosofi francezi iluștri ai timpului (Denis Diderot, D'Alembert, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau, Voltaire) au fost nu numai creatorii ideilor noi, ci și adevărați propagandiști ai acestora, răspândindu-le în popor. Se poate afirma, fără teama că am putea fi suspectați de exagerare, că filosofia istoriei a jucat în acel timp rolul pe care, mai târziu, în declanșarea revoluției proletare, l-a jucat filosofia marxistă
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
oamenilor; majoritatea, credea el, era alcătuită fie din proști, fie din sicofanți... În cercul său de prieteni și în familie, era cu totul altul, sigur, fericit, echilibrat și generos. Nu a fost ceea ce astăzi se numește lider charismatic și nici propagandist popular, nu a fost atât de vocal precum contemporanii săi, anarhistul rus Mihail Bakunin sau socialistul german Ferdinand Lassalle. Elaborările minții sale au trasat însă în istorie urme mult mai adânci decât a putut să lase omul Marx. Scrierile. Opera
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
reprezintă, nu a fost la înălțimea așteptărilor și a capotat lamentabil, lăsându-se folosită ca forță de manevră în mâinile puterii. În loc să sancționeze răul, intelectualii au semnat voios-mobilizator apeluri de sprijin pentru autorii dezastrului, au acceptat postura rușinoasă, meschin-profitoare, de propagandiști și agitatori plătiți. Lui Ion Druță, un fel de părinte spiritual al tuturor celor care au condus Basarabia în acești ani (Mircea Ivanovici Snegur - „pe care ni l-a trimis chiar Dumnezeu”; Andrei Nicolaevici Sangheli - ctitor de biserici și de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vorba de Luceafărul de până la 1989 - n. n.). Însăși ideea de a folosi moaștele unor personalități din istoria culturii naționale (Noua revistă română este titlul unei publicații interbelice a lui C. Rădulescu-Motru - n.n.) pentru a justifica acțiuni ignobile provine din arsenalul propagandiștilor PCR. Ca și protocroniștii, realizatorii Noii reviste române practică, apoi, sustragerea de la asumarea răspunderii pentru infestarea climatului literar cu ideologia lor național-comunistă și antieuropeană.” (vezi România literară nr.23, 12-18 iunie, 1996). Îi sugerez, fără malițiozitate, lui Samson Noah și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
istorie, a avut Titulescu la crearea în 1933 a "Micii Antante", formată din România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Mai târziu, în 1934, el a pus bazele înțelegerii balcanice, constituită din Grecia, Turcia, Iugoslavia și România. Marele diplomat român a fost un propagandist înflăcărat, în sensul bun al cuvântului, pentru dezvoltarea economică și armonioasă a tuturor popoarelor din zonă, ceea ce înseamnă că în relațiile bilaterale, devenea tot mai indispensabilă componența economică și, în acest sens, desființarea barierelor comerciale. În abordarea tematicei complexe a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
țării, conduse de Mihail Moruzov, un basarabean bun specialist și urmașul său , Eugen Cristescu. Pedepsele la care erau expuși cei care împrăștiau manifeste cu conținut subversiv, în tipografii clandestine, erau 92 destul de mari, ca și cle aplicate celor considerați agitatori, propagandiști ai Kominternului. Pactul Ribbentrop - Molotov a dat mână liberă atât Germaniei hitleriste cât și Rusiei staliniste să înceapă agresiunile și rapturile teritoriale. Masacrul armatei sovietice de la Katyn, unde ”floarea” ofițerimii poloneze a fost decimată, această localitate devenind un cimitir comun
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
de locuitori o armată plătită și echipată de către Rusia, care pe deasupra antrenează și formează cadre. Dar, începînd din 1965 în camera oricărui adolescent, în Europa ca și în Statele Unite, se află un "poster" reprezentîndu-l pe "Che". Un Guevara din care propagandiștii au făcut eroul mitic al oricărei revoluții, la limita unui nou și însîngerat romantism. Terorismul se vrea actualmente "gherilă urbană". Atentatele se grupează în timp și se dispersează în spațiu, încercînd să ofere impresia de omniprezență. Ele încep cu jefuirea
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
12 și președinte al Senatului pe atunci, Nicolae Văcăroiu, se autosesizează și solicită Comisiei de Cultură a Senatului României să alcătuiască o comisie de anchetă a activității ICR. Or, președinte al acestei comisii de cultură era nimeni altul decât fostul propagandist al național-comunismului ceaușist, Adrian Păunescu. Cel mai plastic caracterizează această situație Herta Müller: "ceea ce se întâmplă acum - anume faptul că poetul de curte al dictatorului este chemat să delibereze despre moralitate în cultura română - este o monstruozitate. Pentru mine, Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
public orice, ci noi, politrucii, suntem cei care decidem care sunt limitele legitimității unui discurs sau altul. Același tip de raționament a fost pus la lucru și în ceea ce privește legea de funcționare a Consiliului Național al Cinematografiei. Senatorul Sergiu Nicolaescu, alt propagandist din nomenclatura regimului comunist, care a beneficiat în vremea dictaturii de finanțări consistente pentru filmele sale cu tema naționalistă-istorică, a introdus în lege, din poziția sa de senator, exact acele criterii de acordare a finanțării în care să se poată
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
și fanatism ce cuprinsese tineretul atras de mișcarea lui Codreanu 58 și a criticat Mișcarea Legionara că pe o formă de "totalitarism elementar"59. În același studiu al lui Clark "Gusti însuși mai că e prezentat, prin asociere, ca un propagandist legionar de pe poziții sociologice (pp. 143-144), doar pentru că din grupurile sale de cercetători, foarte heteroclite, făceau parte și legionari"60. Butoi concluzionează că Vulcănescu nu a simpatizat cu Legiunea și nici cu ideologia sau cu tipul de manifestări folosite de
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
o schimbare în armată. L.M.: În faza inițială, CADA s-a luptat împotriva tuturor consiliilor din armată formate din tot felul de generali etc. A fost o reacție aproape firească de primenire a acestor instituții din care se dorea îndepărtarea propagandiștilor partidului. În momentul în care au fost desființate acele consilii, au apărut instituții precum DMRU (Direcția Manager Resurse Umane). S.B.: În alte țări nu există o astfel de instituție? L.M.: Nu, există un departament separat. S.B.: Oamenii și-au obținut
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
scrie și următoarele: „...n’a făcut nici un fel de politică în trecut iar în prezent, are atitudini net democratice (sic!, subl.ns.), în alegerile din 19.IX.1946 și 28.III.1948 a fost delegat de C.D.E. ca îndrumător și propagandist electoral în massele evreești (subl.ns.)”. Deci, iată cum un ștab important al organizației antisioniste, taman se pregătea s-o șteargă din țară tocmai la Antipozi, în Australia unde, scria Mathias Jack, „...locuesc frații săi care îi asigură întreținerea”. Deci
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
supuși țăranii, colectivizarea a fost oficial declarată ca terminată abia în anul 1962! Acesta a fost „socialismul biruitor” în România! Vizavi de această problemă, corespondentul nostru a mai scris următoarele: „Începuseră să circule prin sat (Ferești, n.n.) zvonuri lansate de propagandiști, instructori de partid (veniți de pe alte meleaguri), susținuți de obedienți locali, foști „panduri” din divizia Tudor Vladimirescu, turnători ai Securității, proaspăt promovați în munci politice și de propagandă din sat (unde este pădure fără uscături?), cum că numai colectiva poate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
continuând activități de cercetare și/sau de Învățământ În domenii relativ apropiate de activitatea lor anterioară, dar descoperindu-se practic descalificați pe o piață foarte concurențiala, cu titluri devalorizate. Prima parte Formarea intelectualului de partid Trei citate 1. Agitprop ...Un propagandist, dacă se ocupă de pildă de problema șomajului, trebuie să explice natură capitalista a crizelor, să arate ceea ce le face de neevitat În societatea modernă, să arate necesitatea transformării acestei societăți Într-una socialistă etc. Abordând aceeași problemă, agitatorul, În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
jucat un rol important În condițiile războiului civil, prin intermediul cluburilor muncitorești devenite ulterior „cluburi comuniste”, apoi cluburi ale Armatei Roșii, ale căror concerte-miting și trenuri de agitație sunt celebre. În 1919, primul congres al instrucției extrașcolare punea problema formării de propagandiști, agitatori și organizatori, acordând totuși o prioritate absolută programului de alfabetizare, educația extrașcolara fiind pusă sub controlul Komsomolului. Cluburile muncitorești și cercurile literare din primii ani ai revoluției ruse organizau dezbateri În jurul formării intelectualității proletare, a problemei originii sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ai Academiei de Stiinte, profesori cunoscuți pe plan mondial, mai ales printre filosofi. (interviu cu L.V.M.) Școala Superioară a PCUS (SSP) Își dispută dintotdeauna prioritatea cu Academia de Științe Sociale. La SSP se organizaseră ștanduri despre istoria instituției, Școala de Propagandiști Sverdlov de dinainte de război fiind indicată drept un așezământ precursor. Această școală era cea mai mare În raport atât cu dimensiunile aparatului căruia trebuia să-i furnizeze cadre (PCUS), cât și cu numărul de studenți străini, trimiși de alte partide
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]