613 matches
-
adverbe relative: cum, așa cum, cât, oricum, oricât; marchează dezvoltarea propozițională a numelui predicativ de calificare: „...Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu) „El era omul care era așa cum credeai tu că e...” (M. Preda) În realizarea propozițională a funcției de subiect, elementele relaționale marchează concomitent dezvoltarea unui nucleu predicațional secund și dependența acestuia de verbul-predicat din structura nucleului predicațional primar, a cărui împlinire semantică depinde de realizarea concretă a funcției de subiect. Selecția elementelor relaționale este orientată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb sau mai ales expresie impersonală, sau devenită impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații de dependență, cu regenți, diferiți, complementul direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noapte-n somn să beau Întuneric.” (T. Arghezi) Uneori, când complementul ar fi avut dezvoltare propozițională, se exprimă numai elementul de relație (adverb sau pronume relativ): „Părea o formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde.” (O. Paler), „În concepția autorului, cortina se lasă o singură dată, ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
te simți, cum te cunoști?” (G.M. Zamfirescu), „Romanii n-au putut prinde rădăcini decât acolo unde au putut deveni țărani.” (V. Pârvan) d. complex: „E urmărit de teama că nu va putea ajunge ceea ce a visat încă din școală.” e. propozițional (propoziția completivă directă): „Ce-ai vrut să cânți? Ce n-ai știut să-nduri?” (A.E. Baconsky) f. multiplu: „O toamnă va veni și-o să-ți despoaie de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul și-ți va răpi petalele și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să râdă până li s-a duce gura la urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că de nu, acolo îți putrezesc ciolanele!” (I. Creangă) „Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.” (L. Blaga) Observații: Când complementul direct multiplu, format din termeni propoziționali, se realizează în stil direct, nucleul predicațional se exprimă, adesea, o singură dată. Pentru ceilalți termeni propoziționali marcați prin elemente de relație doar, el rămâne subînțeles: „Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu.” (L. Blaga) Niciunul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă) „Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.” (L. Blaga) Observații: Când complementul direct multiplu, format din termeni propoziționali, se realizează în stil direct, nucleul predicațional se exprimă, adesea, o singură dată. Pentru ceilalți termeni propoziționali marcați prin elemente de relație doar, el rămâne subînțeles: „Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu.” (L. Blaga) Niciunul dintre elementele de relație prin care se introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O., 236) c. analitic: „În țară începe prin a fi supleant și procuror de tribunal.” (G. Călinescu, C.O., 266) d. complex (rar) „S-a săturat a fi tot ceea ce vor alții; vrea să fie, în sfârșit, el însuși.” e. propozițional (propoziția completivă indirectă): „Se temea să mai intre în casă.” (I. Slavici, Mara, 31) „Nu m-am gândit să supraviețuiesc, aștept în cărți același drum de seară ce cade în răstimpul tuturor.” (A.E. Baconsky, 11) f. multiplu: „Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
253) • forme verbal-nominale: „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L., 55), „Pe acolo e mult mai greu de coborât decât de urcat.” b. propozițional (propoziția completivă comparativă): „Trăsnetul din cer de ar fi căzut nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe.” (P.Ispirescu,46), „Dar asta ce vă povestesc eu acum nu e nimic față de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vă aplece-n jug.” (M. Eminescu, I, 59) „Ajungând seara acasă am fost întâmpinat de ai mei...” ((I.L. Caragiale, II, 151) b. analitic: „... Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ.” (M. Eminescu, I, 162) c. propozițional (propoziția completivă de agent): „Poate că ofițerul a înțeles că e mai bună afacerea pentru el să se facă la noapte că doarme decât să mai meargă așa până la Semlin, hărțuit mereu că se află în țară străină...” (C. Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nopții moartă.” (M. Eminescu, I., 69) b. dezvoltat; circumstanțialele care exprimă limitele sau lungimea unui parcurs: „Zadarnic se plimbă de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) c. propozițional (propoziția circumstanțială de spațialitate): „De-unde ești, revino iarăși, Să fim singuri!” (M. Eminescu, I, 122) d. multiplu: „De acum înainte loviturile împotriva dacilor nu vor mai pleca numai din Macedonia ci și din Italia, pe Sava la vale.” (V.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
natura aspectuală a celor două verbe (regent și subordonat) sau coordonata aspectuală a planului semantic al celor doi termeni implicați în relația de dependență diferă; în funcție de aceasta, se pot desfășura două situații temporale: • temporalitatea circumstanțialului (cel mai adesea cu dezvoltare propozițională) este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a regentei: „Când își veni în fire, preotul era întins în birou pe canapea.” (I.L. Caragiale) • temporalitatea regentului este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a circumstanțialei: „Pe când discutam astfel, se aude zbârnâind
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu, I., 132) „Între răsăritul de soare și apusul de soare / sunt numai tină și rană. ”(L. Blaga, 80) c. analitic: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu, IV, 354) d. propozițional (propoziția circumstanțială temporală): „Când vii, pășește slobod, râzi și cântă,/Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.” (T.Arghezi, 74) e. multiplu: „Îi trebuia o soluție instantanee, pe care nădăjduia să o găsească înainte de a se întoarce cu fața la ofițer și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-n primăvară, liniștită, răcoroasă, Ca-ntr-un suflet cu durere o zidire mângâioasă.” (V. Alecsandri, 145) c. analitic: „Nu putem trăi confundând un rug cu focul lui Prometeu sau fiindu-ne indiferentă prăpastia dintre ele.” (O. Paler, Galilei, 156) d. propozițional (circumstanțiala modală de calitate): „Mă uitam la fețele împietrite ale inchizitorilor și-mi dădeam seama că erau capabili să ucidă fără să tresară.” (O. Paler, Galilei, 108) „Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni.” (I. Creangă, 111) Observații: Substantivul din sintagmă rămâne adesea neexprimat: „I-am dat cinci sute șleiț, zise, și nu l-am ales la întâmplare.” (M. Preda, Cel mai iubit, III, 167) c. propozițional (circumstanțiala de mod cantitativă): „ Așa este jocul, / Îl joci în doi, în trei Îl joci în câte câți vrei, / Arde-l-ar focul!” (T. Arghezi, 113) d. multiplu: „Să nu spun minciuni, dar poate se îmbogățise însutit și înmiit, de când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în slujbă la dânsul.” (I. Creangă, 175) Circumstanțialul modal de conformitate a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să ne ducă unde repezi.” (M. Eminescu, I, 155) b. propozițional (circumstanțiala modală de conformitate): „Dacă s-ar proceda în conformitate cu ceea ce spune legea, ar trebui să mi se dea un an de concediu recuperare.” c. multiplu: „Și s-așază toți la masă cum li-s anii, cum li-i rangul.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masă cum li-s anii, cum li-i rangul.” (M. Eminescu, I, 85) 2. Circumstanțialul de mod ipotetic Teoretic, poate prezenta două variante, al calității și de cantitate. Circumstanțialul de mod cantitativ este, însă, foarte puțin frecvent prezentând doar dezvoltare propozițională: „Fac atâta zgomot de parc-ar fi o sută.” a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Și cu mâinile înfipte în păr, femeia își legăna ca de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat.” (M. Preda, M. Sg., I, 99) c. multiplu: „Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură, Încet repovestită de o străină gură, Ca și când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alta.” (I. Slavici, Mara, 264), „Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândească dreptatea potrivit cu mărimea vinei celor vinovați.” (P. Ispirescu, 161) Observații: Locuțiunea ca și cum precede, însă, foarte rar, și dezvoltarea propozițională a funcției sintactice de atribut: „Ei, asta e așa ceva ca și când ți-ar da cineva cu o măciucă în cap”. (M. Preda, M. Sg., I, 79) și a numelui predicativ, din structura unui predicat descriptiv complex: „Orice se-ntâmplă-i ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
terminat cercetările fonetice asupra acelor litere din alfabetul latin al căror son era destul de lămurit pentru a fi ele primite fără control în scrierea noastră.” (T. Maiorescu, 266), „De când s-a întors, muncește de speriat, dar tot degeaba.” b. Realizarea propozițională (circumstanțiala consecutivă) se constituie în principalul tip structural al circumstanțialului consecutiv: „O piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare este un op de artă, în care toate caracterele sunt atât de însemnate, încât merită jucate de artiști mari.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare este un op de artă, în care toate caracterele sunt atât de însemnate, încât merită jucate de artiști mari.” (M. Eminescu, Despre cultură, 195) c. Circumstanțialul multiplu se constituie tot din termeni propoziționali: „Amintirea acestei întâmplări fu atât de brutală, încât se trezi din somn și aprinse lumina.” (M. Eliade, 562) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în care își are originea circumstanțialul consecutiv se exprimă numai prin elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar prea încet, astfel că nu i-am mai auzit ce spun.” (N.D.Cocea, 256) Observații: Uneori relația semantică de consecință nu primește expresia sintactică a relației de dependență; aceasta este evitată prin simpla juxtapunere și inversare a termenilor, totdeauna propoziționali: „Pare că părul ei e o spumă de aur, atât de moale-i...” (M. Eminescu, P.L., 92) CIRCUMSTANȚIALUL DE PROGRESIETC "CIRCUMSTAN}IALUL DE PROGRESIE" La sintaxa frazei, între variantele circumstanțialului de mod, G.A. înscrie și propoziția circumstanțială de măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziția circumstanțială de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă originalitate și mai mare putere de concepție...” (I.L.Caragiale), dezvoltată numai la acest nivel sintactic: nu este corespondentul propozițional al circumstanțialului de mod de măsură. „Se urcase luna cam de două suliți...” (II, p. 183-184). În noua ediție a Gramaticii Academiei, varianta circumstanțialului de măsură progresivă din edițiile precedente este integrată în clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea): „Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece.” (M.Eliade, 542), „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu, I,160) c. propozițional (circumstanțiala de progresie): „Cu cât trăim mai mult în noi înșine, cu atât ne simțim mai străini față de ceilalți și cu cât trăim mai mult în mijlocul celorlalți, cu atât ne simțim mai străini față de noi înșine.” (M. Codreanu, 196) d.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noi înșine, cu atât ne simțim mai străini față de ceilalți și cu cât trăim mai mult în mijlocul celorlalți, cu atât ne simțim mai străini față de noi înșine.” (M. Codreanu, 196) d. multiplu; se realizează mai ales prin termeni cu dezvoltare propozițională: „Cu cât îți faci mai multe iluzii și cu cât crezi mai mult în temeinicia lor, cu atât e mai greu de suportat realitatea.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Manifestarea în planul expresiei a identității sintactice a circumstanțialului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]