266 matches
-
a lui în Medgidia, Fănică voia să găsească o casă cu chirie ieftină pentru el și ai lui, cu tot cu chelneri și bucătărese. Ochise una de lîngă gară, dar dl Tudorică, șeful gării, îi spusese să-și ia gîndul de la ea. Proprietăreasa era o nebună. Casa era nelocuită de mulți ani, totuși n-avea ferestrele sparte și nici ușile forțate. Aici fusese sediul primului comandant al regimentului și al ofițerimii exilate în acest nenorocit tîrg turcesc, după Războiul de Independență. Nu mai
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
la București să mai discute cu ea anumite părți litigioase ale contractului. Dacă întîrzia, venea după el, trist și de neînduplecat țîrcodelul văduvei: "Doamna Scipione intenționează să denunțe contractul cu dvs. dle Theodorescu," Cînd îl vedea în restaurant pe comisarul proprietăresei, coana Virginica nu mai avea liniște: "Du-te, Fănică și vezi ce mai vrea nebuna!"
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
cealaltă jumătate a moșiei Cocoanelor, adică partea stăpânită în acte de Marica, nevastă-sa. Moșia toată, cam patru sute de pogoane, îi aparținuse lui Sion, boierul bătrân, de care doar Moș Velicu putea să-și mai aducă aminte. După moartea lui, proprietărese deveniseră cele două fiice ale lui Sion, Marica și Florica." ș.a.m.d. Câteva momente de grație Mircea Nedelciu redevine el însuși atunci când o alungă din minte pe funcționara de la poștă și își recapătă binecunoscuta lui ținută intelectuală, de observator
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
lume s-a întâmplat și gata: "Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui, de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele șapte lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
povestea Ancăi Maria Mosora. Păreri și ipoteze ,senzoriale", care doar pluteau, au timp să se așeze, să se lămurească, în fanta, mult lărgită, dintre două cădelnițări. Așa află, întîi de la doamna N., o vecină, pe urmă de la doamna C., fosta proprietăreasă (ce discreție interbelică a jocului cu inițiale!), tînăra care i-a anturat o vreme despre Demetru. Un iubit din alte timpuri, care-i scrie Ninei scrisori păstrate într-un pachet înfofolit în coală albăstrie, pus deoparte (de ce?) pentru mult mai
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
a dat de fiecare dată peste numele lui Carl Feigenbaum printre călători. Negustorul german avea să fie executat la șase ani de la crimele din 1888 din Londra, atribuite Spintecătorului, pe scaunul electric la Sing Sing, acuzat că și-a omorât proprietăreasa, scrie În analele închisorii Sing Sing, descrierea condamnatului la moarte Carl Feigenbaum suna așa: "Vârtsă: 54 de de ani. Ten: obișnuit. Păr: șaten închis. Rărit în creștet. Gât subțire și mic. Ochii mici și adânciți în orbite. Sprâncene arcuite. Frunte
Prima fotografie cu Jack Spintecătorul, criminalul care a îngrozit Londra cu peste un secol în urmă () [Corola-journal/Journalistic/69081_a_70406]
-
de un geniu al matematicii cum este Constantin Pierdutul I-iul, din moment ce pregătește o revoltă a cailor ce vor năvăli neliniștitor în oraș. Metopolisul nu e nici el un oraș oarecare, din moment ce fapte stranii îi bântuie prezentul sau trecutul: Hohența, prima proprietăreasă a Bodegii Armeanului, este o femeie gigant; Iapa-Roșie are păr roșu și ,oase de cal", ,mintea aspră și din topor a lui Moise Bâlbâitul, înțelepciunea cu multe tăișuri a lui Solomon", vine de undeva de departe în Metopolis, poate din
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
mie să-i apăr de orice eventualitate complicată. Într-o bună zi, facem și bagajele și o luăm și noi spre casă. Cei trei copii, împreună, au legat strânsă prietenie. Vidi mai avea un prieten favorit, pe cotoiul mare al proprietăresei. Și iată-l că vine îmbrăcat cercetășește gata de drum, cu lanterna în brâu și cotoiul în spinare băgat în sac. Nu vrea să se despartă de el cu niciun chip; au trebuit multe rugăminți până l-am convins că
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
pentru estetica frumosului. O rochie de tafta roșie ca sîngele proaspăt stă agățată deasupra unui covor de ardei mici, contaminați de același roșu. Roșesc, de atîta frig, probabil, și mă opresc într-un mic anticariat. M-am simțit în sufrageria proprietăresei. Caut cărți despre Strehler, despre Faustul lui. Simt că sînt urmărită discret de la măsuța ei cochetă. Ascultă Mozart. Îmi dă pagini xeroxate despre spectacolele lui Strehler și regretă că nu are ce mă interesează. Mă întreabă dacă am venit pentru
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
curte, urcă niște trepte prost luminate spre un podest, apoi pătrunse în liniște în holul locuinței. Acesta era o încăpere goală cu șase uși. Una ducea spre dormitorul lui Lanark, una spre spălător și una spre bucătăria în care locuia proprietăreasa. Celălalte uși duceau spre camere goale, în care căzuseră fragmente de tavan, lăsînd să se vadă podul imens și bătut de vînturi. Cînd deschise ușa de la dormitor, proprietăreasa strigă din bucătărie: — Tu ești, Lanark? Da, doamnă Fleck. — Vino să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Lanark, una spre spălător și una spre bucătăria în care locuia proprietăreasa. Celălalte uși duceau spre camere goale, în care căzuseră fragmente de tavan, lăsînd să se vadă podul imens și bătut de vînturi. Cînd deschise ușa de la dormitor, proprietăreasa strigă din bucătărie: — Tu ești, Lanark? Da, doamnă Fleck. — Vino să vezi chestia asta. Bucătăria era o încăpere curată, supraîncărcată de diverse obiecte. Fotolii, un bufet, o masă albă curățată bine, un aragaz grosolan, cu rafturi deasupra, pe care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timpului și-l petrecea în patul din salonul lui. Fereastra nu mai era prilej de încîntare pentru că începuse să-i arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau să asculte distrat radioul. Observă că solicitarea doctorilor varia după mesaj. „Atenție, vă rog luați aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zece minute la capătul unei cozi dezordonate. Oamenii din față plecau cu o cafea și biscuiți, iar cei de la mijlocul cozii veneau lîngă prietenii lor, așa că se întoarse în atelier. Doi studenți beau ceai dintr-un termos și discutau despre proprietărese într-un dialect aspru, de graniță, ale cărui cuvinte păreau cioplite în granit. Cînd Thaw se apropie, tăcură. El dădu din cap aprobator spre termosuri: — E o idee bună. Cantina-i prea aglomerată ca să te simți bine. Mda, și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ducea ea acasă la ei. Venea în zori, când locatarii, cu lădițele cu salam și ouă fierte, plecau la serviciu. Scandaluri și păruieli se petreceau zi și noapte în curte, dar nu legate de Coca. Cel mai adesea însăși proprietăreasa, Ma'am Catana, începea cearta. Anormal de grasă, mustăcioasă, cu ochi răi de orientală, cu varice înspăimîntătoare, ca niște viermi vineți și chirciți, pe picioarele de bărbat, se proptea în fața câte unui chiriaș și-ncepea să zbiere ca o descreierată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
popă și luminare la căpătâi, jelit de toată curtea și având faimă de sfânt în cartier. Nu lăsase în urma lui decât casele și o monedă de 50 de bani în cutia traforată de pe masa cu franjuri fabuloși. În ciuda promisiunilor feroce, proprietăreasa făcuse înmormîntarea cu toată pompa, după cele mai simandicoase obiceiuri de mahala. Șase țigani cu alămuri cojite și strâmbe și cu o tobă mare urmau, cântând marșuri mortuare, dricul de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bustul ei nu prea mare (dar cu dudele țâțelor neobișnuit de lungi și de aspre, își aminti Vasile, și animalul inocent dintre pulpe începu să i se umfle din nou) solnița și-mprăștiind câteva scobitori. Cu palma pusă complice pe brațul proprietăresei, îi șoptea ceva la ureche, arătând cu ochii către o masă mai dinspre fundul grădinii. Ședea acolo un bărbat cu o-nfățișare neobișnuită, având în mână un pahar cu lichid verde luminos, pe care-l bănuiai de consistența gelatinei. Cine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi, să-și țuguie buzele rujate-n inimioară și să-și arate albul ochilor, să-și îndrepte grațios trupul ca să-i vadă bărbatul cel singuratic mijlocelul de viespe. Proprietăreasa nu se lăsă nici ea mai prejos. Nu avea, în definitivi decât (și aici, ca de obicei, nu rosti nici măcar în gând adevăra ta cifră a anilor) treizeci și cinci, ba chiar numai treizeci de ani,! și mulți domni preferă o damă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arate cât de bine o aduceau țiganii. Frosica se ridică și-ntinse mânuța cu cel mai fermecător zâmbet al ei, dar Mr. Swan nu păru să bage de seamă, cum nu văzu nici bărbia, mai împinsă-nainte ca niciodată, a proprietăresei. Trase un scaun de la masa vecină și, fără să ceară îngăduință, se așeză aproape cu spatele la dame, în așa fel încît să-l poată privi țintă-n ochi pe căpitan. "Ma chere, ce necioplit!" își zise dezamăgită M-me Zamphiresco. În clipa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nemăsurat de înalt din mijlocul lumii, iar el era copilul providențial spre care-și îndreptau toți privirile. Toți îi slujeau, toți se repezeau la un scâncet al lui, îl hrăneau și-l dezmierdau, îi arătau nemăsuratele lui proprietăți. Până și proprietăreasa, înrăită de beție, de varicele ei groase ca lianele, de borhotul pântecelui ei revărsat, îl iubea și, de față cu el, căpăta rușine și sfială, ea, care nu știa cu ce se mănâncă buna cuviință: "Mircică, mamă, hai la baba
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cale.(...) Nicu Ionescu își aștepta băiatul. Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în tramvai și a dispărut. Nici pe el nu l-am mai văzut vreodată. Prin urmare, a doua zi m-am sculat cu noaptea în cap, mi-am curățat și mi-am călcat încă o dată costumul. Cu călcatul mă deprinsese proprietăreasa mea cea bătrână, mă lăsase să exersez deseori pe hainele bărbatului ei. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
studentei care stă la parter. În gazdă. Ieri logodnicul ei, care citește cărți În limba rusă, a bătut-o. Cu pumnii. I-a zis: Curvă ordinară! Studenta are păr pe picioare, iar logodnicul ei este gelos. Părăsiți definitiv această locuință. Proprietăreasa aruncă În urma voastră o oală cu cenușă. E ora când orbii de la fabrică pleacă pe la casele lor. Prin fumul care s-a răspândit pe toată strada. Îi vezi cum nu te văd că te muți. Îi vezi pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai schimbă câte ceva, se mai mută obiecte sau mobile, se mai aruncă zăpadă artificială, dar se mătură pe urmă și se schimbă modificările, știți cum este cu realitatea, totul va fi pus la loc. „Eu sunt un văr de-al proprietăresei”, i-a spus bătrânul și a Început să râdă, „Ha, ha, ha, s-a mutat la Bellu cotoroanța, și-a făcut cavou amărâta”. „Nu permit. Nu permit nimănui. Nu permit sub nici o formă, nu permit! Și eu și ea, Ecaterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de habar n-ai, și era foamete mare, marmeladă cât cuprinde și ea n-a făcut nici un fel e politică, a vândut haina unei cucoane al cărei bărbat era căpitan de grăniceri și pac, dușman al poporului, speculantă, exploatatoare, moșiereasă, proprietăreasă, chestii d-astea; păi casa asta, ce vină avea ea că era proprietăreasă, a primit casa de la unchiul, ăla da, avere, mamă, mamă, câte măsline a vândut el, vapoare, da’ ce, numai măsline, de toate, domnule, a vândut. Vapoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
n-a făcut nici un fel e politică, a vândut haina unei cucoane al cărei bărbat era căpitan de grăniceri și pac, dușman al poporului, speculantă, exploatatoare, moșiereasă, proprietăreasă, chestii d-astea; păi casa asta, ce vină avea ea că era proprietăreasă, a primit casa de la unchiul, ăla da, avere, mamă, mamă, câte măsline a vândut el, vapoare, da’ ce, numai măsline, de toate, domnule, a vândut. Vapoare cu de toate. Așa era atunci, toți Își făceau case. Ce vină avea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]