255 matches
-
leșinat pe dalele reci din sala de baie. Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică. Rosamund mi‑a spus: - Trebuie să te internezi! Dar când a văzut cât de Îndârjit eram, a coborât din nou ca să‑l cheme pe doctor de la telefonul proprietăresei. Locuia la cinci minute de noi. Fără să protesteze că fusese trezit din somn, mi‑a vârât o lanternă În gât și În ochi. Doi haidamaci În uniforme de infirmieri umpleau acum cadrul ușii, ținând În mâini o targă pliantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care și‑l fac Întotdeauna. Una dintre atracțiile sezonului o constituiau norii de musculițe palide, o varietate moale, galbenă. Nu erau nici mari, nici frumos ornate, și se roteau Între mare și vegetație. Rosamund coborâse și folosea de zor telefonul proprietăresei, la care nu avusese acces până atunci. Proprietăreasa refuza să preia mesaje pentru noi. Oaspeții nu aveau voie să dea telefoane. Dar acum eram bolnav și femeia nu voia să crăp În casa ei. Îmi spuneam că și lui Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sezonului o constituiau norii de musculițe palide, o varietate moale, galbenă. Nu erau nici mari, nici frumos ornate, și se roteau Între mare și vegetație. Rosamund coborâse și folosea de zor telefonul proprietăresei, la care nu avusese acces până atunci. Proprietăreasa refuza să preia mesaje pentru noi. Oaspeții nu aveau voie să dea telefoane. Dar acum eram bolnav și femeia nu voia să crăp În casa ei. Îmi spuneam că și lui Rosamund trebuie să‑i fi fost clar acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii birocratice a personalului telefonic de la aeroport. Și când a urcat la mine, m‑a anunțat zâmbind: - Plecăm acasă mâine În zori. De la San Juan Încolo sunt locuri berechet, pentru că e Ziua Recunoștinței. Problema era zborul până la San Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de experiență vedea lucrurile cu mai multă claritate decât toți ceilalți. Eu nu mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pentru nimic În lume n‑aș fi lăsat În urma mea aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu o noapte Înainte, de ambulanța cu sirenele și cu farurile ei. Ne‑au făcut urări de bine și și‑au luat rămas‑bun cu căldură și mâhnire. Până la urmă, oameni foarte la locul lor. Salutul de bun‑rămas al proprietăresei voia să spună: „Du‑te Învârtindu‑te!” În locul ei și eu aș fi gândit la fel. În penumbra orei cinci dimineața ne făcea semne cu mâna - „bine c‑am scăpat!”. Rosamund, vorbind de vacanța noastră ratată, a oftat: - Ce coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prânz, nici să-și piardă timpul mergând la restaurant, chiar dacă-i era foame după acea dimineață lungă. Se hotărî să meargă la barul de la piciorul podului dei Greci și să se mulțumească cu câteva tramezzini. Când intră În local, Arianna, proprietăreasa, Îl salută spunându-i pe nume și așeză automat un pahar de vin pe tejghea În fața lui. Orso, bătrânul ei ciobănesc german, care dezvoltase un fel de pasiune specială pentru Brunetti de-a lungul anilor, se ridică artritic În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iubirile În sărăcie erau socotite, de tot mai mulți, o aberație, așa ceva se petrecea doar În filme și În cărți, dar și acolo partenerii se Îmbogățeau pînă la urmă, cumpărau o vilă, făceau amor În piscină, singuri, feriți de indiscreția proprietăresei ori a portarului; unii chiar mai găseau un cuplu și se Împerecheau amestecați pînă spre ziuă, cînd reveneau, senini, În configurațiile anterioare. Lumea mergea Înainte, Antonia o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așteaptă să se trezească de-a binelea. nu se gîndește la nimic. așteaptă doar ascultînd tăcerea. să fie trecut de șapte ? La ora șapte fără cinci camionul frigorific ar fi trebuit să se oprească în fața măcelăriei. La ora șapte fix proprietăreasa ar fi trebuit să iasă la plimbare cu cîinele. La ora șapte și trei minute ar fi trebuit să treacă gunoierii. „spuneai că nu te gîndești la nimic.” nu înțeleg. „nici nu e nimic de înțeles.” Cum adică nici nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în consecință decide să fumeze și să scuture scrumul direct pe mochete. Vizitează, rînd pe rînd, și apartamentele vecinilor săi. De doisprezece ani, de cînd locuiește în acest imobil, nu a fost invitat decît de două ori la doamna Bordaz, proprietăreasa. Și aceasta numai la început, doamna Bordaz l-a chemat de două sau de trei ori la cafea dorind de fapt să-l cunoască mai bine. în rest ar putea spune că nu cunoaște, practic, pe nimeni. Bineînțeles că a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orice procedee, să scoată din el un bețiv, după cum, se pare, citise undeva, că și dânșii nu evitaseră. Coborî din autobuz pe șoseaua Olteniței. O luă agale pe Stoian Militaru. Deschise portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până la capăt. Nu știu să mă descurc prea bine, până una-alta sunt singurul ei cititor. Sau, mă rog, cel puțin așa cred... — Cum altfel ? — Nu mi-aș putea permite să plătesc pe cineva să-mi facă curățenie. Mai dă proprietăreasa cu aspiratorul, dar nu urcă niciodată cu ordinea mai sus de piciorul mesei. Și totuși, fără glumă, uneori am impresia că e cam prea multă ordine pe biroul meu. Cosmina se desprinse încet, dar, ca să nu-l supere, îl luă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
A rămas în afară partea răzeșilor umbrăreșteni, dar și partea de zestre ce-i revenise lui Alecu Callimah la căsătoria acestuia cu Ileana Conachi, partea de la apus de Siret. Moșia astfel întregită a fost administrată când nemijlocit de ea, ca proprietăreasă ce era, când de ultimii ei soți. Dar, așa cum am mai arătat, de cele mai multe ori era arendată, instituția arendașiei fiind în puternică expansiune la vremea respectiva. S-a păstrat unul din contractele de arendă, contract încheiat în 1829, dată la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
bine „iezită”, desigur și casele boierești, dar despre care nu se dau relații explicite, ci doar că se putea lua lemne „pentru trebuința casei”, ceea ce ar însemna că arendașul locuia în casele de pe moșie. În timpul cât a stăpânit la Umbrărești, proprietăreasa Elenco Manu a intenționat să impulsioneze dezvoltarea economică din zonă, făcând în două rânduri demersurile necesare pentru organizarea unor iarmaroace, așa cum existau și la alte moșii. În acest scop a solicitat, prima dată în anul 1817, carte domnească de la Scarlat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și a slujbașilor săi atotputernici. Este, credem, și cazul satului Torcești. Ecouri privind menținerea stăpânirilor răzeșești până târziu răzbat printr-o mărturie a unor țărani deveniți, între timp, dijmași la Torcești, când, la data depunerii mărturiei lor, anul 1839, în favoarea proprietăresei vecine Torceștilor aflată în judecată cu stăpânul acestei moșii, spătarul Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, țăranii își argumentează justețea mărturiei lor, despre mersul hotarului în litigiu acum, cu informația următoare: „de la părinții noștri [...] mai vârtos că această parte de moșie mai înainte au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
moșie mai înainte au fost în a noastră stăpânire, a lăcuitorilor din Torcești, răzășască”. Iar noi considerăm că este vorba de cei 100 de stânjeni ce rămăseseră nevânduți, dar care, între timp, nu cunoaștem prin ce împrejurare, intraseră în stăpânirea proprietăresei Bozieștilor, Elenco Manu, în timpul procesului purtând încă numele celui de-al doilea soț, Mavrogheni. Aspectul cu privire la existența unor enclave răzeșești în plină stăpânire boierească nu a fost abordat suficient în lucrările istoricilor care s-au ocupat de problematica socială a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de sat până în dreptul șoselei ce duce acum la balastiera Condrea, suprafața totală fiind de 175 fălcii și 57 1/2 prăjini în planul lui Th. Șerbănescu. Suprafața totală cuvenită foștilor clăcași de pe moșia Umbrărești a ajuns la 398 fălcii, proprietăresei rămânându-i peste 2.300 fălcii. Numărul locuitorilor împroprietăriți a fost de 130 familii din toate cele trei cătune, iar pe categorii obținem următoarea situație statistică referitoare la Umbrărești: -fruntași cu 5 fălcii și 40 prăjini = 19 în procente 15
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
amenințătoare de primejdie pentru cei ce ar intra într-însa, bolta de cărămidă fiind crăpată pe mai multe locuri”, se scrie într-un raport din 1865. Biserica a rămas închisă pentru reparații capitale destul de mulți ani, până în 1883, dovadă că proprietăreasa Umbrăreștilor nu era dispusă să contribuie la repararea ei. În acest răstimp, odoarele cu care ctitorii ei o înzestraseră în 1794, vase de aur și de argint, icoane poleite cu folii de aur, veșminte, cărți etc., au fost date în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la ea mă gândeam. Nu am încotro, trebuie să va relatez ceva despre soarta acestei case. Am fost invitați amândoi de actualii proprietari, de soții Căpiță. I-ați cunoscut? Am auzit de ei. După plecarea dumneavoastră din sat, pe lângă fosta proprietăreasă la care ați locuit, Arcașu Eleonora, care primise casa ca moștenire de la răposatul ei soț, deci, cum spuneam...după decesul soțului ei Arcașu Emil, s-a aciuat un oarecare bătrânel Căpiță și el văduv ca și ea. Cred că l-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care urma semnul crucii. După ce Tușa Finlandia a descântat-o de deochi, tot nu se simțea mai bine, ci din ce în ce mai rău. Proprietăreasa, la care locuia cu chirie, care ținea la ea ca la propria-i fiică, văzând-o în ce hal a ajuns, a dus-o cu salvarea la spital, numai că, prea târziu. În timp ce medicii dovedeau cu argumente că o pietricică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiica ei, gurile rele spuneau că datorită nurilor ducea o viață îmbelșugată și lipsită de griji. În camerele dispuse separat, cum era și firesc, locuiau mai mulți chiriași care, cu toată criza acută de locuințe, din cauza condițiilor insalubre oferite de proprietăreasă, își luau tălpășița la prima ocazie. Două din cele patru camere cu fața la răsărit și la mormanele de hârburi de care doamna Dan nu voia să se despartă nici moartă, la un moment dat, au fost închiriate de patru tineri, doi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
băiat nu mă pot gândi. Mă apucă așa, o disperare neagră și Îmi vine să urlu până mi se rupe gâtlejul. Odată am făcut-o, am urlat de era să mi-l rup de-adevăratelea. Era la o pensiune, și proprietăreasa m-a crezut nebun. Două zile n-am mai putut vorbi, Închipuiește-ți. Dar la ea mă gândesc. E altceva. După aia, am mai fost și cu alte femei. Sunt bărbat, la urma urmelor. Dar sunt nopți când mă răsucesc În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vara lui 1875 o amplă acțiune de inventariere a localităților, cu numărul de contribuabili, starea economică a locuitorilor, posibilitatea de funcționare sau înființare de școli. Discerne, mai ales, între posibilitățile reale și propunerile neconvenabile ce i se fac: „La Rediu, proprietăreasă să fi promis a face local de primărie și școală”, dar pentru a fi „avantagios” el trebuie „să vie în mijlocul drumului între Rediu și Brodoc”; la Brodoc, unde s-a propus un local pentru școală, e un „loc convenabil”; la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]