261 matches
-
motarea unei noi grile de radiator fără emblema mărcii, un set de „pleoape” pentru faruri, un spoiler frontal profilat aerodinamic, două praguri sport și un set de jante sport de 19 inch. Motorul a suferit un chip tuning, în urma căruia propulsorul diesel de doi litri produce 176CP față de 140: modelul accelerează cu o secundă mai repede până la 100 km/h (9,9 secunde la modelul de serie) și ajunge la o viteză maximă cu 9 km/h mai mare (210 km
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
inginerul și inventatorul român Henri Coandă pe când avea numai 24 de ani. A fost expus de către acesta la cea de-"al II-lea Salon Aeronautic" din Paris, în noiembrie-decembrie 1910. Aparatul era unul de tip biplan cu două locuri, cu propulsor fără elice, cu turbină (suflanta centrifuga). Avionul avea fuselajul de lemn, acoperit cu placaj subțire. Secțiunea fuselajului era triunghiular-rotunjită, având elementele de direcție situate în coadă ce era de forma crucii Sfanțului Andrei. Dimensiunile aripilor erau inegale. Profilul aerodinamic a
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
era dat de ampenajul în formă crucii Sf. Andrei, ce era comandat de două roți/volane manevrate din cabină pilotului. Controlul era realizat prin intermediul a doua volane diferențiale care mișcate simultan controlau direcția sus-jos, iar acționate diferențial acționau direcția stânga-dreapta. Propulsorul a fost denumit de Henri Coandă la vremea aceea "turbopropulsor", era un motoreactor cu suflanta centrifuga conform terminologiei actuale. Motorul era unul termic cu piston, tip CLERGET 50CP cu 4 cilindri în linie + multiplicator de turație de minimum 4000 RPM
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
necesar să “acopere aceste flăcări, atât dedesubt cât și deasupra cu două plăci de mică”. Nu există o altă dovadă a existenței acestor „tubulari de reacție” în afara propriilor declarații înregistrate ale lui Henri Coandă în 1967, dar fără ajutorul postcombustiei, propulsorul, în configurația geometrica atât cât este cunoscută, nu ar fi putut genera o forță măsurată de 220 kgf. Caracteristicile tehnice ale turbopropulsorului așa cum sunt indicate în pliantul de prezentare al avionului, erau: diametrul de , adâncimea de , turația minimă a turbinei
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor șapte membri ai echipajului. Naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei, la ora 16:39 UTC, 11:39 ora locală. Dezintegrarea întregului vehicul a început după ce un O-ring din propulsorul din dreapta a cedat la lansare. Defectarea O-ringului a cauzat o ruptură în articulația propulsorului pe care o asigura, permițând că gazul fierbinte din interiorul motorului să ajungă în exterior și să intre în contact cu aparatură propulsorului și cu
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
și de la Centrul de Zbor Spațial Marshall. Mai mulți ingineri—printre care Roger Boisjoly, care își mai exprimase îngirjorarea și cu alte ocazii—s-au arătat îngrijorați din cauza potențialelor efecte ale temperaturii asupra O-ringurilor care ermetizau articulațiile propulsoarelor. Fiecare propulsor era construit din șase secțiuni articulate în trei articulații din fabrica și trei articulații „de teren”. Articulațiile din fabrica erau sudate, dar articulațiile de teren—asamblate în Clădirea de Asamblare de Vehicule de la Centrul Spațial Kennedy-foloseau câte două O-ringuri
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
necesar. La timpul lansării (Ț=0, la ora 11:38:00.010 EST), cele trei motoare principale erau la 100% din nivelul nominal de performanță, si au început să urce la 104% sub controlul calculatorului. În acel moment, cele două propulsoare laterale au fost aprinse și închizătoarele au fost deblocate cu explozibili, eliberând vehiculul de structură de serviciu. Odată cu prima mișcare pe verticală a vehiculului, brațul gurii de hidrogen gazos s-a retras de la rezervorul extern dar nu a reușit să
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
structurii de servicii s-a constatat că lipseau resorturile a patru dintre zăvoare, dar aceasta a fost exclusă drept cauză. După analiza filmului lansării, s-a constatat că la Ț+0,678, un fum cenușiu-închis a început să iasă din propulsorul din dreapta de lângă bară din spate, prin care propulsorul este atașat de rezervorul extern. Ultima emanare de fum a avut loc la Ț+2,733. Ultimul moment în care s-a mai văzut fum lângă bară a fost Ț+3,375
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
resorturile a patru dintre zăvoare, dar aceasta a fost exclusă drept cauză. După analiza filmului lansării, s-a constatat că la Ț+0,678, un fum cenușiu-închis a început să iasă din propulsorul din dreapta de lângă bară din spate, prin care propulsorul este atașat de rezervorul extern. Ultima emanare de fum a avut loc la Ț+2,733. Ultimul moment în care s-a mai văzut fum lângă bară a fost Ț+3,375. Ulterior s-a determinat că acest fum a
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
sensuri opuse, lăsând o deschidere prin care s-au scurs gaze fierbinți de pește . Aceasta se mai întâmplase și cu ocazia altor lansări, dar de fiecare dată O-ringul primar s-a deplasat din locașul sau și a ermetizat. Deși propulsorul nu a fost proiectat să funcționeze astfel, se părea că el funcționa suficient de bine așa și Morton-Thiokol a schimbat specificațiile de proiectare pentru a face loc acestui proces, denumit "extrudare". Din păcate, desi extrudarea avea loc, gazele fierbinți tot
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
oprea flăcările să iasă prin articulație. Dacă n-ar fi fost schimbarea direcției vântului, norocosul capac de oxid ar fi rezistat până la epuizarea combustibilului propulsorului. Într-o secundă, emisia de gaze a devenit intensă și bine definită. Presiunea internă din propulsorul din dreapta a început să scadă din cauza gaurii crescânde din articulația spartă, si la Ț+60.238 se vedeau clar flăcări ieșind prin articulație și atingând rezervorul exterior. La Ț+64,660, flacăra și-a schimbat brusc formă, arătând că a
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
schimbat brusc formă, arătând că a început o scurgere din rezervorul de hidrogen lichid, aflat în partea din spate a rezervorului exterior. Gurile de ieșire ale motoarelor principale au pivotat sub control computerizat pentru a compensa forță neechilibrata produsă de propulsoare. Presiunea din rezervorul exterior de hidrogen lichid al navetei a început să scadă la Ț+66,764, indicând efectul scurgerii. În acest punct, situația părea încă normală atât astronauților, cât și controlorilor de zbor. La Ț+68, comunicatorul capsulei Richard
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
de a duce motorul la putere maximă, iar comandorul Dick Scobee a confirmat decizia. Răspunsul său, "Roger, go at throttle up" ("am înțeles, duc motorul la putere maximă"), a fost ultima comunicație de pe "Challenger" către sol. La Ț+72,284, propulsorul din dreapta a părut că se depărtează de bară din spate care-l ținea prins de rezervorul exterior. Analiza ulterioară a datelor telemetrice a arătat o bruscă accelerare laterală spre dreapta la Ț+72,525, care ar fi putut fi simțită
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
La Ț+73,124, domul din spate al rezervorului de hidrogen lichid a cedat, producând o forță propulsoare ce a care a împins rezervorul de hidrogen înspre rezervorul de oxigen lichid din partea din față a rezervorului exterior. În același timp, propulsorul din dreapta a efectuat o rotație în jurul barei de prindere din față, si a lovit structura dintre rezervoare. Dezmembrarea vehiculului a început la Ț+73,162 secunde la o altitudine de ). În condițiile în care rezervorul exterior se dezintergra (și propulsorul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
propulsorul din dreapta a efectuat o rotație în jurul barei de prindere din față, si a lovit structura dintre rezervoare. Dezmembrarea vehiculului a început la Ț+73,162 secunde la o altitudine de ). În condițiile în care rezervorul exterior se dezintergra (și propulsorul din dreapta, semidetașat, contribuia cu puterea sa într-o direcție anormală), "Challenger" a virat de la altitudinea să corectă în raport cu fluxurile de aer locale și a fost dezmembrat imediat de forțele aerodinamice anormale ce au avut ca rezultat un factor de încărcare
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
a virat de la altitudinea să corectă în raport cu fluxurile de aer locale și a fost dezmembrat imediat de forțele aerodinamice anormale ce au avut ca rezultat un factor de încărcare de până la 20G — mult peste limita nominală de 5G. Cele două propulsoare care pot suporta forțe mai mari s-au separat de rezervorul exterior și au continuat în zbor necontrolat timp de încă 37 secunde. Carcasele propulsoarelor erau făcute din plăci de oțel de grosime și erau mult mai solide decât orbiterul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
s-au separat de rezervorul exterior și au continuat în zbor necontrolat timp de încă 37 secunde. Carcasele propulsoarelor erau făcute din plăci de oțel de grosime și erau mult mai solide decât orbiterul și decât rezervorul exterior; astfel, ambele propulsoare au supraviețuit dezmembrării navetei, desi propulsorul din dreapta încă mai suferea de pe urma arderii articulației care a declanșat procesul de distrugere a lui "Challenger". La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
și au continuat în zbor necontrolat timp de încă 37 secunde. Carcasele propulsoarelor erau făcute din plăci de oțel de grosime și erau mult mai solide decât orbiterul și decât rezervorul exterior; astfel, ambele propulsoare au supraviețuit dezmembrării navetei, desi propulsorul din dreapta încă mai suferea de pe urma arderii articulației care a declanșat procesul de distrugere a lui "Challenger". La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe legătură radio aer-sol. Ecranele de televiziune
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
uite cu atenție pe date și să caute orice semn că orbiterul ar fi scăpat. La Ț+110.250, ofițerul de la Cape Canaveral responsabil cu urmărirea rachetelor a trimis semnalele radio ce au activat pachetele de autodistrugere de la bordul ambelor propulsoare. Această eră o procedură normală, efectuată deoarece ofițerul a considerat propulsoarele în cădere liberă a fi un posibil pericol pentru sol sau pentru mare. Același semnal de autodistrugere ar fi distrus și rezervorul exterior dacă nu s-ar fi dezintegrat
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
și ministru al muncii, și împreună cu Ilie Verdeț, a fost trimis de Ceaușescu la fața locului pentru negocieri, dar au eșuat. A fost membru al CC al PMR, membru al CPEX al PCR, activist important în domeniul propagandei de partid, propulsor al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, prim-secretar de partid (PCR) și primar al municipiului București (1981-1985), ministru.
Gheorghe Pană () [Corola-website/Science/308337_a_309666]
-
aceste materiale (foarte probabil utilizate și înainte, dar în proporție mai mică) se produc unelte mai eficiente (de tipul harpoanelor și vârfurilor de suliță). Dar poate ceea ce este mai important este faptul că apare prima unealtă care multiplică forța umană - propulsorul. Acesta practic mărește distanța loviturii eficace de suliță, ceea ce atrage după sine o vânătoare mai eficientă. La nivel cultural principala achiziție este apariția artei. Complexitatea acesteia reprezintă separarea clară a omului modern de toți predecesorii săi. Conform studiilor evoluționiste, cele
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
Nava utilizează un rezervor de combustibil de cu de hidrazina. Presiunea combustibilului este reglata prin adăugarea de heliu sub presiune dintr-un rezervor extern. Șaptezeci la suta din combustibil a fost utilizat la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
de combustibil de cu de hidrazina. Presiunea combustibilului este reglata prin adăugarea de heliu sub presiune dintr-un rezervor extern. Șaptezeci la suta din combustibil a fost utilizat la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul altitudinii în timpul intrării în orbită. Opt propulsoare mici produc câte pentru controlul altitudinii în timpul operării normale. Patru roți de reacție sunt utilizate pentru controlul precis al altitudinii în timpul
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
total de necesari pentru intrarea pe orbită. Aceste motoare au fost inițial gândite pentru misiunea Marș Surveyor Lander din 2001. Șase propulsoare medii produc fiecare câte pentru manevrele de corecția traiectoriei și pentru controlul altitudinii în timpul intrării în orbită. Opt propulsoare mici produc câte pentru controlul altitudinii în timpul operării normale. Patru roți de reacție sunt utilizate pentru controlul precis al altitudinii în timpul activităților care necesită o platformă foarte stabilă, cum ar fi fotografierea cu înaltă rezoluție, în care chiar și cele
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]