280 matches
-
melancolice, nostalgice sau anxietăți pe marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului misterios, a nesiguranței, poetul fiind bântuit de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
spun că Regulamentul nu e decât o altă formă de religie, care substituie în mințile celor mai slabi dintre noi amintirea timpurilor liniștite în care ne veneram zeii." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 38. AȘA CUM STĂTEA la prora navei, privind spre linia orizontului și lăsând vântul să-i fluture prin părul lung, dar menținîndu-și mantia în perfectă ordine, Xtyn părea un personaj ireal. Kasser încă încerca să-și dea seama ce se petrecuse în mintea băiatului acela, transformat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Pseudonimul lui Buck Dexter este sursa unei neînțelegeri care ține de-a lungul Întregii cărți. Martins este, Într-adevăr, confundat de serviciile culturale ale Ambasadei cu un alt Dexter, pe nume Benjamin, un romancier elitist, ale cărui cărți, printre care Prora arcuită, fac parte din același curent literar cu cele ale lui Henry James. Martins se ferește Însă să elimine confuzia pentru că a ajuns la Viena fără nici un ban, iar această greșeală identitară Îi dă prilejul să beneficieze de cazarea la
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau nacru-n pântec / nu trec spre Finister prin Gibraltar. Eu sunt corabia autohtonă / cu grâne încărcată, cu porumb, / troznind greoi pe unda monotonă / cu o culoare mucedă, de plumb; / și nici embleme, nici zglobii stindarde / nu-mi flutură la proră-n vânt tăios. / De la Galați, plecându-mă pe-o parte, / mă duc domol pe Dunăre în jos.” E, de asemenea, o poezie a elogiului țării și a invocării unor momente istorice, conturată uneori prin evocarea lucrurilor „simple, aparent banale, ce-
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
momentul În care am tras la mal, unde am dat de opt indivizi goi pușcă și Înarmați cu bâte, care, după ce au legat barca, au sărit În ea și ne-au prădat bagajele. În timp ce banda de hoți se afla la proră, unde scotoceau buzunarele Însoțitorului meu, slujitorul proprietarului bărcii, care se afla la pupa, Îmi șopti: „De loc sunt din Quoise (un oraș despre care am mai pomenit, situat În apropiere de Hit) și nu mă tem de ageli - ți-aș
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
las să fii gard grădinii mele și să o păzești cum am păzitu și eu”, iar „personajul” este „fiul rătăcitor”; pentru el satul rămâne un eden spre care i se îndreaptă mereu gândurile: „Eu voi veni/ Eu cel de vârsta prorelor oarbe/ și toți mă vor pofti/ La tăierea vițelului gras” (Cântec pentru întoarcere). Focul, omniprezent, este simbolul „eternei reîntoarceri”, al legăturii afective dintre oameni. În Aproape destin (1987) semnele trecerii sunt mai intense. Sentimentul timpului este pus în legătură cu durata existenței
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
când au pășit de jur Împrejurul punții pentru prima oară, Lefty și Desdemona erau Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei, soarele a apus chiar În dreptul prorei vaporului, arătând drumul spre New York. Luna a răsărit, aruncând o fâșie argintie peste ocean. În obișnuitul său tur de noapte pe punte, căpitanul Kontoulis coborî din camera pilotului și o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până la nuntă. Și bunica mea a binecuvântat căsătoria părinților mei - după ce complotase viguros Împotriva ei - numai pentru că nu credea că Milton va supraviețui până la sfârșitul săptămânii. Aflat În largul mării, nici tatăl meu nu se aștepta la altceva. Stând la prora transportorului, privea peste ape la sfârșitul care i se apropia cu repeziciune. Nu era tentat să se roage sau să-și regleze conturile cu Dumnezeu. Percepea infinitul dinaintea lui, dar nu-l Încălzea cu dorințe omenești. Infinitul era la fel de vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clienți - majoritatea din industria cinematografică - cărora mă gândeam că le-ar putea plăcea o asemenea ciudățenie ca piesă decorativă, mai ales dacă păstram și boabele pietrificate. Dar dimensiunile erau stânjenitoare. Partea de sus se prelungea dincolo de lungimea coșciugului ca o proră În formă de cioc de rață. Și era și monstruos de greu. I-am spus fermierului să-mi zică un preț, iar el a emis o cifră care era cam o zecime din ceea ce eram eu dispusă să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Fratelui Alb Mai Mic. La docuri era mai cald, dar pe măsură ce bărcile alunecau repede pe apa rece a lacului, pe pasageri Începu să-i ia cu frig. În partea din față a bărcii În care eram eu, unde se Îngusta prora, coada de cal al lui Moff se zbătea În vânt lovindu-l pe Dwight peste față. Harry și Marlena se strânseseră unul lângă altul, cu haina lui Harry peste genunchii Îndoiți și piepturi. Rupert stătea În spate cu Walter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa tulbure. Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându-le să pară, în beznă, suspendate parcă în aer, într-un cer fără stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a uitat la spuma albă a apei și-apoi la Zach. Bărbatul se uita și el la ea și nu la râu. Ești gata ? a întrebat-o el. Jina a luat vâsla din spate. Zach s-a întors către prora. Ținea vâsla din față cu mâini sigure. Jina a văzut canalul îngust din dreapta către care se îndreptau deja. Numai un pic la stânga, i-a strigat Zach peste umăr. De data asta, Jina n-a mai cufundat vâsla în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
al Tovarășului Nicolae Ceaușescu. Acum, e drept, era dat cu vopseaua nouă de mirosea ca o pungă de aurolac. Pe vapor erau cinci mese lungi, pline de bucate alese, adică de mezeluri și chifteluțe cu tricolorul înfipt în ele. La prora, o orchestră de lăutari unu’ și unu’ a dat semnalu’ la „Noi suntem români!”. Toată lumea s-a ridicat în picioare și a cântat cu orchestra. Adi se așezase cu PD-ul la o masă la soare. Eu, aleatoriu la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am scuzat și m-am dus să-mi iau jacheta. În intimitatea toaletei m-am privit în oglindă, mulțumită de ceea ce vedeam. Rujul era încă acolo, dar așa și trebuia; am pus un strat destul de gros cât să acopere și prora de la QEII. Ieșind din toaletă, însă, am dat nas în nas cu David Stronge care se învârtea de colo-colo în fața ușilor ca un așa-zis exhibiționist, care nu avea destul curaj cât să se dezbrace în fața lumii. —Sam, ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
al naibii de bine, a comentat Suki. Belinda mi-a mărturisit că iubitul prietenei a fost ei cel care a făcut poza. O știi, Baby. Este aici. —Știu. Aproape că o puteam auzi, deși era pe cealaltă parte a ambarcațiunii - era la proră sau la pupă? - într-o bluză scurtă tricotată care nu numai că îi evidenția abdomenul, ci și o parte din piept, râzând cu sughițuri de ceva ce Belinda tocmai spusese. Să stai într-o barcă trei ore cu Baby. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu acel amestec de neîncredere și de sfidare pe care frigul părea să i-l fi congelat pe chip. — Numărul treizeci și doi, tinere. M-am Întors și am zărit silueta spectrală a vilei familiei Aldaya Înaintînd spre noi asemenea prorei unei corăbii Întunecate În cețuri. Tramvaiul s-a oprit cu o hurducătură. Am coborît, evitînd privirea controlorului. — Noroc, Îmi șopti el. Am contemplat tramvaiul care se pierdea În susul bulevardului, pînă cînd nu s-a mai auzit decît ecoul clopotului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie. Pe frunte, părul Îi era coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii. Vă pot fi de folos? Întrebă Lesley, lăsând jos revista. Statuia o țintui cu o privire criminală. Păi, mi-ai putea da un bilet pentru ora de stretching, răspunse ea. — Ora de stretching, a căzut Lesley pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la cincizeci de ani nu ne mai putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să-i Închidem pe jumătate, ca și cum am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-un stil diferit, cu pantaloni și jachetă de piele, e cu siguranță altă persoană, asta Îi spune violoncelistul inimii, dar aceasta, care are ochi mai buni, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ai grijă să nu intri În vreo belea din cauza asta. Nu m-auzea. A trebuit să țip la el. — Eu poltică deșteaptă, mi-a spus. Apoi a lăsat vasul la apă. I-am făcut cu mîna În timp ce arunca frînghia de la proră pe punte, apoi vasul a ieșit lunecînd și am intrat pe canal. Un vas comercial englez ieșea și el, așa c-am mers un timp pe lîngă el și pe urmă l-am depășit. Am ieșit din port și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
motorul, scaunele, toate erau ude de rouă. Am dat husa la o parte și am șters scaunele cu o cîrpă. Tata a luat toate bagajele și le-a pus la pupă. După aia am desfăcut ancorele de la pupă și de la proră, m-am urcat În barcă și m-am ținut de muchia docului. Tata curățĂ motorul cu o pompă, Învîrtind de două ori din manivelă, ca să tragă toată benzina În cilindru, apoi Întoarse volanul și motorul porni. Eu țineam barca lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta era un imobil. Cât de greu e să te ascunzi când ascunzătorile sunt tablourile dintr-o expoziție. Am traversat din nou sala: statuia Libertății se Înălța, „éclairant le monde”, pe un soclu de aproape doi metri conceput ca o proră, cu un rostru ascuțit. Ascundea Înlăuntru un fel de gheretă din care puteai privi drept Înainte, printr-un hublou de la proră, o dioramă a golfulețului de la New York. Bun punct de observație pentru când ar fi fost miezul nopții, fiindcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nou sala: statuia Libertății se Înălța, „éclairant le monde”, pe un soclu de aproape doi metri conceput ca o proră, cu un rostru ascuțit. Ascundea Înlăuntru un fel de gheretă din care puteai privi drept Înainte, printr-un hublou de la proră, o dioramă a golfulețului de la New York. Bun punct de observație pentru când ar fi fost miezul nopții, fiindcă ai fi putut domina din umbră corul la stânga și naosul la dreapta, cu spatele acoperit de o statuie mare din piatră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]