856 matches
-
atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau. — Sunteți angajați să sprijiniți o lume veche, plină de nedreptate și dezordine, spuse el. Pentru oameni ca Vușkovici, care fură micile economii ale săracilor și trăiesc o viață grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În Închisori, dar hoții cei mari trăiesc În palate. Maiorul Petkovici zise: — Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia cu degetele tabachera lui de aur. Dar era permanent conștientă de faptul că Myatt nu avea nici o calitate care să justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
albă, și să-și pună unul dintre cele trei inele de logodnă pe care le avea. A fost imediat nominalizată pentru Lista celor mai bine Îmbrăcate persoane publice, dar nu acordase importanță acestui fapt, ca și cum ar fi fost o glumă prostească. Totuși, printre cei de la Pastis 1 a existat un consens În ceea ce privește faptul că Lauren merita cu prisosință această onoare. (De cele mai multe ori, o combinație dezgustătoare de admirație și invidie le face pe fetele care Își fac veacul la Pastis incapabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a Întâmplat ceva ciudat. Hunter s-a așezat la masă și mi-a luat mâna În mâna lui, după care a spus: Nu trebuie să te iert... Nu este vina ta. Eu am făcut o greșeală cât se poate de prostească. Avea o expresie stranie pe chip. Dumnezeule, oare urma să-mi spună că fusese cu Sophia până la urmă? Asta era mult prea oribil ca să poată fi descris. L-am fixat cu privirea, Înghițind cu nervozitate, așteptând. Poftim? bîiguii eu, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este local, tot ce este indigen, tot ce este unic e alungat, expulzat. — Singura dovadă a biodiversității care-o să ne mai rămână o să fie lupta dintre Coca-Cola și Pepsi, zice Stridie. Dăm peste cap lumea întreagă cu fiecare greșeală prostească pe care o facem. Privind pe geam, Stridie scoate o brichetă de plastic din săculețul de mărgele. Scutură bricheta, lovind-o în palmă. O pană roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
căuta în Ardeal nu specificul local, ci oglindirea grotescă a reședințelor lor din Occident... Certezenii sunt români, nu țigani. Nu sunt hoți, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva viu, dinamic, util, îi îngroapă în pereții acestor cavouri supraetajate? Când un îmbogățit prin evaziune fiscală, traseism politic, credite nereturnate, caritasuri sfărâmate sau telefoane date la fix unor infractori își face vilă, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
părinți - În rîndul speciei dominante, aveau să fie perfect plasați pentru a servi drept mediatori Între pămînteni și axioni. Părea un plan bun, Însă, din păcate, În ciuda deceniilor de iscodiri și analize orbitale, sondele robotice ale axionilor făcuseră o greșeală prostească, ajungînd În mod eronat la concluzia că specia dominantă de pe pămînt este șobolanul norvegian. Drept consecință a acestei erori, Într-o zi a anului 1955, zece femele de șobolan complet neștiutoare primiseră cu brațele deschise În cuiburile lor un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o bună zi să fiu nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit o amenințare. Și adăugă: Ca să preîntîmpin vreo greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
locului fie și pentru o clipă și-l făcea să cadă răpus de oboseală noaptea. Dădu foc cărților. O făcu pentru că era convins că ele Îl Îmblînziseră, făcîndu-l să-și piardă orele de somn și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar un singur rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul caraghios, Îi atrase atenția Niña Carmen văzîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să le vadă, mai puțin eu. Infirmiera asta spunea mereu: Doctorul crede că ați suferit destul pentru moment. Aceeași infirmieră de zi a-ncercat să-mi facă lipeala cu un contabil care-și arsese părul și urechile dintr-o greșeală prostească de mânuire a propanului. Mă prezentă unui absolvent care-și pierduse esofagul și sinusurile din pricina unui focar de cancer. Unui spălător de geamuri, după ce se prăvălise cu capu-n jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
propanului. Mă prezentă unui absolvent care-și pierduse esofagul și sinusurile din pricina unui focar de cancer. Unui spălător de geamuri, după ce se prăvălise cu capu-n jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori cu adevărat să fiu femeie. Țipă: Așteaptă! Brandy țipă: Fac asta doar pentru că e cea mai mare greșeală pe care mă pot gândi s-o fac. E prostesc și distructiv, și pe oricine ai întreba îți va spune că greșesc. Din cauza asta trebuie să merg până la capăt. Brandy zice: — Nu înțelegi? Pentru că suntem așa obosiți să ne ducem viața așa cum trebuie. Să nu facem greșeli. Brandy zice: Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o viață adevărată. Precum Cristofor Columb navigând spre dezastru la marginea lumii. Precum Fleming și forma lui pentru pâine. Adevăratele noastre descoperiri vin din haos, țipă Brandy, din faptul că ne ducem în locuri ce par greșite și stupide și prostești. Cu vocea ei imperială răsunând în toată casa, țipă: — Tu nu te întorci și pleci atunci când eu îmi găsesc timp să mă explic! Imaginea ei e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și pleci atunci când eu îmi găsesc timp să mă explic! Imaginea ei e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată și chinuindu-se zile în șir, și se cațără până în vârf. Și poate că asta o schimbă, dar tot ce are ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în mai puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi trebuit să scriem poezii. Poezii drăguțe. Gașca asta a noastră, elevii lui talentați, închiși departe de lumea obișnuită timp de trei luni. Și ne-am dat unii altora porecle, de pildă „Pețitorul”. Sau „Veriga Lipsă”. Sau „Mama Natură”. Nume prostești. Asociații libere. Așa cum inventai, când erai mic, nume pentru plantele și animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de nectar și năpădite de furnici le spuneai „floarea furnicii”. Câinilor collie le ziceai „Lassie”. Așa cum și azi îi spui cuiva „ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nume pe care ni le-am dat după viețile noastre, nu după familii: „Lady Zdreanță” „Agentul Ciripel”. Nume primite după păcatele noastre, nu după slujbe: „Sfântul Fără-Mațe” Și „Ducele Vandalilor”. După greșelile și crimele noastre. Opusul numelor de supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trebuit s-o spui. Execuția perfectă ca să-l termini pe ăla. Ăsta-i un spirit de scară. Necazul e că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți pe gură când ești presat. Lucrurile alea prostești, disperate, pe care le gândești sau le faci. Unele chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să spună adevărul. Despre cum și-o freacă arabii. Despre ce i-a scris frate-su mai mare din marină. La telefon, chiar acuma, izbucnește în plâns. Au plătit operația din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O greșeală prostească și n-o să mai ajungă în veci avocat. Să-ți vâri chestii în tine. Să te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
subsuoară, le-au privit pe toate până când s-a terminat caseta și i-a lăsat în întuneric. Doar atâta erau. După aia, chiar și plânsul părea un alt mod jalnic de-a trece peste moment. Orice emoție părea o cale prostească și fără rost de-a tăgădui ceea ce văzuseră. Orice faptă părea un nou început al unui alt vis stupid, osândit. Puteau face un alt film. Înființa propria lor companie de producție. Însă acum, orice ar fi făcut, știau că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi tăia elanul de fiecare dată. Își apăra fosta soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai potrivită pentru doi masculi care vânau aceeași femelă. Spuse scurt, tăios: Ridică-te și ieși. Acela e locul meu. Ștefan Escu aruncă spre nefericit o privire plină de milă. Vinovat de suferința și rătăcirea Luanei, el avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să și-o revendice, ca pe un bun personal, cu egoismul și lipsa de inspirație de care dăduse dovadă în scurta lor conviețuire. Nu-l ura pe Noia. Nici măcar nu era gelos pe el. Neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fericit s-o știe lângă el, Escu ar fi acceptat orice corvoadă. Seara, împreună cu Aniela ieșeau la plimbare. Îl găseau pe Radu așezat pe gărduțul de la intrare și de fiecare dată prezența acestui năpăstuit le umbrea distracția. La început, deși prostesc și lipsit de o soluție viabilă, gestul făcuse o oarecare impresie. Luana apreciase intenția lui, stângace și neghioabă, de a-și ispăși păcatele. Mai târziu însă, obsesia de a sta, la nesfârșit, "spânzurat" pe lemnul rece, autocondamnându-se la o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
besc foarte tare. La revedere! A făcut câțiva pași repezi și s-a În tors iarăși. și, ca să știți, a adăugat ea, Din și cu mine n-am Între ținut niciodată astfel de legătură. Eu n am timp de amoruri prostești. — Ești tânără, a zis Margaret. Toți tinerii au timp pentru amoruri prostești. Eu nu! Eu am lucruri mai importante de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]