369 matches
-
purpura imperială, au urmat noi "Senatus Consultus" atroce, dar tot atât de nefolositoare, ca și cei dinainte. Tacit spunea: "Cărțile lor sunt prohibite; dacă erau descoperite, erau arse în public și posesorul lor deportat dacă făcea parte dintr-o familie bună, în vreme ce prostimea era omorâtă. Dar astrologii sunt o rasă de oameni care îi trădează pe cei puternici, îi amăgesc pe ambițioși și care, mereu urmăriți, vor rămâne veșnic în societatea noastră". Juvenal adaugă: "Cel care a fost exilat de mai multe ori
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: Înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pîinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o Închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescîndă a mușchiului, o lăsare moleșită În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se știe superior, prin puterea minții, celorlalți; Lupul gustă în intimitate savoarea de a fi singurul capabil să dezlege corect enigma care îi frământă atâta pe cei mulți, față de care manifestă și nițel dispreț atitudine asumată deslușit față de Brehnace: "toată prostimea lucrurile vădzind, precum sint le știu, iară filosoful din ce și pentru ce așé sint cunoaște"44. El se știe un ales, un privilegiat, de aceea nici nu dorește să se amestece prea mult în treburile cetății. Aderă la dreptatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
materialist-dialectice etc. Erau declarați criminali de război printr-o derogare și extindere a hotărârilor Tribunalului de la Nürnberg. Poporul sovietic nu era reprezentat în proces. Alt popor, cu toți reprezentanții lui, se substituia în actul de acuzare împotriva armatei române, agitând prostimea cu lozinci scrise pe pancarte, pe garduri, pe pereții caselor, în instituții, în uzine, în fabrici: „Moarte lor, moarte lor,/ Moarte criminalilor”. În sălile de procese grupuri de derbedei creau atmosferă, apărarea aducea o nouă acuzare: că sunt asupritori și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sunt însă un foarte mic procent din populația țării sau a poporului respectiv. Și gradul de dezvoltare culturală, socială și spirituală a unui popor este determinat nu de micul procent al savanților ci de masa de cetățeni de rând, de „prostime”, de milioanele de indivizi care de secole sau chiar de milenii, duc în spate țara la bine ca și la rău. Unii încearcă să-și formeze o imagine asupra națiunii privind monumentele marilor proeminenți. Corect ar fi să cercetăm elementele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Unire. Printre ei era, se știe Și-un țăran tare isteț, Si cinstit și îndrăzneț. Ion Roată se numea, Si povestea-ncepe așa: Ion Roată: Ba eu, să vă spun cinstit, Mai nimic n-am priceput. Să ne punem noi, prostimea, Colo-n rând cu boierimea? Că țăranul când merge, tropăiește, Și când vorbește, hodorogește. Boierul: Ba nu, acum s-a dus vremea Când boierii porunceau, Si țăranii ascultau. Astăzi spunem fără frică De la Vlădica pan’ la opinca De-s nevoi
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
îmi fie cu iertare, Că-ndrăznesc a spune tare. Dumneata, ai poruncit Bolovanul de-am urnit. N-ai pus umărul, și-apoi... Ușor, greu, l-am dus tot noi. Cred c-așa-i și cu Unirea Greu-l duce tot prostimea. Pan’ acum am dus pe umeri Pietre mici, după putere, Ca și cântecul ne spune: Cântă toți: Unde-i unul nu-i putere, La nevoi și la durere. Unde-s mulți, puterea crește Și dușmanul nu sporește. Boierul: Țara noastră
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
nice unu cerire pentru a intra la Întovărășire sau Gospodărie Agricolă în frunte cu secretaru Organizației de Bază (adică, de la ’mneasale începând! subl.ns. și n.n.)”. La această „auto-turnătorie” concluzia care poate fi trasă este că agricultura „socealistă” era pentru „prostime”, nicidecum pentru „înaintații” membri ai PMR! Până la urmă, se pare că autocritica a fost bună de vreme ce tov. Băhnăreanu a rămas la post bine mersi. iderat a fi absolut necesar a ne apleca asupra procesul verbal de ședință, îngălbenit de trecerea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lizibil, Costică Cotiugă. Nu s-a mai găsit nimic scris, nici un document și nici un om care să-l cunoască. Din acest motiv oamenii au scris pe o cruce improvizată " Aici odihnește Costică Cotiugă. Dumnezeu să-l ierte". Așa a decis prostimea locului. Noi, cei mai deștepți, avem o poveste mai aproape de adevăr. Roșcatul acesta era urmașul urmașilor, urmașilor unui copil din flori al unei moldovence. Fata a iubit un viking, fiu al lui Erik Cel Roșu. Prin urmare, era și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
p. 214). Prostia cu pantalonii a fost cauzată probabil de faptul ca bietul om i-a cumpărat dintr-un magazin second hand. Propunerea mea să se scrie pe cruce "Erik al XXXII-lea" nu a fost luată în seamă de prostime. Deși calculele mele erau exacte! Ce mulți turiști am pierdut!!!! Dar dacă prostimea decide... Balauri vechi și noi După anii 1950 roiau prin România temuții oameni cu geantă. Geanta juca rolul puterii discreționare și era un fel de legitimație pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
om i-a cumpărat dintr-un magazin second hand. Propunerea mea să se scrie pe cruce "Erik al XXXII-lea" nu a fost luată în seamă de prostime. Deși calculele mele erau exacte! Ce mulți turiști am pierdut!!!! Dar dacă prostimea decide... Balauri vechi și noi După anii 1950 roiau prin România temuții oameni cu geantă. Geanta juca rolul puterii discreționare și era un fel de legitimație pentru cei trimiși de sus ca să taie și să spînzure pe cei de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ghireni, eram într-o văgăună cu dealuri din toate părțile?! Are ordin de la Partid să spună așa, m-a lămurit un țăran, as în ale politicii. Ei, dacă este ordin de la Partid atunci cred că Pămîntul este rotund. Pentru că noi, prostimea, aveam o frică enormă de cei de la Partid! Cînd o mașină apărea la orizont, deasupra satului, noi o luam la fugă prin grădină, în păpușoii din cîmp. Cu tata și mama în frunte. Vine să mă ridice, declanșa tata panica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din nordul satului, înspre Crasnaleuca, se apropia parcă alergînd spre el. Dinu trebuia să intre în satul de pe malul Prutului la lăsarea serii, ca să nu fie văzut de prea multă lume. Nu dorea nici el și nici Zînica să știe prostimea satului despre ce-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba, și trebuia să păstreze o anumită conduită. Casa fetii, Zînica, era ușor accesibilă pentru cei care se fereau de a fi văzuți, dar în casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de orgoliu și ifose de primadonă. Excepțiile există, și nu sunt puține, dar România are nevoie să scape de păgubosul ei „excepționalism”, nu să importe ifosele altora. Până România va reuși să trimită o Leona Helmsley (care credea că doar prostimea trebuie să plătească taxe) autohtonă după gratii, aș recomanda domnului senator practicarea istoricei terapii de șoc: „Ciocu’ (mai) mic, cocoș!”. Comunicat: Poporul american îi este profund îndatorat senatorului Cioroianu pentru călătoria efectuată în Statele Unite și apreciază în mod pozitiv faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
într-o imensă masă de manevră care să-i propulseze în liga financiară și socială a marilor patroni de azi. O masă de manevră care rămâne și pentru marii rechini transnaționali și pentru cârdurile de pești pirahnia autohtoni același lucru - „prostimea”. (Jurnalul Național, 1 octombrie 2004) Io, Saturnalia! Era pe la sfârșitul anilor ’70. Scrisesem unul din poemele care mi-au adus mari necazuri. Se intitulează Despre Saturnalii. Fericit că mă aflam în orașul de baștină, Timișoara, am citit poemul cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în spiritul "adevărului istoric". Și totuși, nu ne cunoaștem și nu ne cinstim îndeajuns eroii, ca alte neamuri ce-i țin la mare cinste și aspiră să le fie asemenea. Ștefan s-a aplecat cu grijă asupra oamenilor de rând, "prostimea" cea multă și vrednică, "sarea pământului", care a fost puterea de nădejde în "Oastea cea mare a Moldovei", cu care Ștefan a izbândit în bătăliile lui răsunătoare. Legendarele iubiri ale Mușatinilor aruncă o undă de lirism, de poezie asupra tristelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
abia mai pâlpâie? Dacă îl pierdem și pe Ștefan, noi cu cine rămânem? Dacă îl pierdem și pe Eminescu, noi cu cine rămânem? Dacă ne pierdem "eroii", noi cine suntem? Dar, mai mult și mai mult, l-a iubit poporul, "prostimea" cea multă și umilă, care, veacuri și veacuri, i-a cuibărit în inimă o amintire de legendă: "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu, Mare Voievod și Mare Domn a toată Țara Moldovei!" În carne și oase!...Mai ales oase!... "Magnific"! rostește și desface larg brațele, febril, agitat, ironic. În toată splendoarea strălucirii mele!... Oare, nu mă cântă prostimea: "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare, Seamăn pe lume nu are, Decât numai mândru' soare"?! Mă iartă, se căinează vinovat Daniil. Ochii... Bătrânețile... Nu-s ochii, Sihastre! răbufnește Ștefan necruțător:... E apusul! Soarele a apus! Daniil se zbârlește: Ce vorbe-s-aistea Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ești "Omul lui Dumnezeu", că ești dăruit cu harul profeției. Părinte! Rogu-te! Prorocește! Nu pentru mine! Nu pe mine mă plâng! Soarta Țării! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Prorocește! Un tunet undeva, departe... Daniil râde încetișor, cu îngăduință: Prostimea! "Iartă-i pre ei că nu știu ce spun"... De unde, pacatele mele, un prăpădit de schimnic pierdut în pustietăți să știe voia Celui de Sus, că și Domnia ta prea bine cunoști cât de încurcate sunt "Căile Domnului". De ale oamenilor, ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce să mai vorbim? Sunt încâlcite rău, rău de tot... Ba, încă mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică de Moldovă cu hoitu' tău împuțit! Nu țî-i rușâne?! se stropșește Toader la el. Lasă-l să moară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile cu Cotnar din ăl mai vechi, să se împărtășească cu toții, după pofta inimii! Trei zile și trei nopți să nu tacă alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase. Se târăște pe trepte și-și culcă fruntea în poala Doamnei Maria, care, ușor, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le dai, te lasă!... Haideți! Haideți! Împărăția Cerurilor e pe voi! Care mai dați?! Om da, de-i poruncă, îndrăznește postelnicul Alexa, înfruntându-l. Să mă ierte Măria ta, de-om da și-om tot da, boierii or sărăci și prostimea s-o boieri... În Moldova, și "prostimea" poate ajunge la dregătorie, e după vrednicie. Ddar pentru aiasta, trebuie să nădușească, trebuie să zboare... Alexa își șterge fruntea: n-am zis că nu dau... Ziceam și eu, așa, de... prost... prostime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cerurilor e pe voi! Care mai dați?! Om da, de-i poruncă, îndrăznește postelnicul Alexa, înfruntându-l. Să mă ierte Măria ta, de-om da și-om tot da, boierii or sărăci și prostimea s-o boieri... În Moldova, și "prostimea" poate ajunge la dregătorie, e după vrednicie. Ddar pentru aiasta, trebuie să nădușească, trebuie să zboare... Alexa își șterge fruntea: n-am zis că nu dau... Ziceam și eu, așa, de... prost... prostime... "Prostimea"? i-o reteză Ștefan. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]