178 matches
-
față de agitația ei. - Ce să știu, Anrella! izbucni el. Te asigur că nu te amenință nimic din partea mea. Ea păru să nu audă. Îi dădu drumul brațului și alergă în acel fel lipsit de grație la telefon. Craig o privi prostit cum formează un număr și ascultă ca trăsnit pe când ea țipa: - Doctore Bovard, veniți aici imediat. Craig a surprins o parte din discuția noastră săptămâna trecută. Da, da, a venit aici în casă... Lăsă receptorul să cadă, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
au condus arestarea mea de acasă și ancheta, colonelul Vladimir Garbov, din 1994, locuiește în Chișinău, a ieșit acum un an la pensie. Vor veni și alte vremuri. Vor răspunde toți cei care au trădat. Dar până când, lumea noastră este prostită. Ei, cam atât pentru azi. La revedere! Nu te întreb cum o duce Aneta și Eugenia, că tot una, nu o să poți scri. Ilie” Măicuța Natalia termină de citit scrisoarea cu ochii plini de lacrimi și cu o voce slăbită
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu vocea rece și modestă a unei mustrări cuviincioase. Sia deschisese la el ochii prostiți. Ce, era nebun? Erau 19 ani de când îl auzea vorbind și acum nu-1 mai recunoștea. în zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține, înfipte adine, făcea să se cearnă un moloz ce-i zăpăcea orice 206 207 înțelegere. Ieșise după el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pare că e fata unui oarecare moșier Hallipa, dar aci e subt pseudonim." 48 Iți închipui că muream de curiozitate! "Hallipa?. . . Ce pseudomim?" "Japonez! Din Loti! Mika-Le!. Domnișoara Mika-Le!" Nu credeam urechilor! Nu se poate! "Și ce are?" am întrebat prostită. "Cum ce are?. A! Un băiat sau o fată?. Neizbutit! Un mort-ne, zău nu știu de ce sex. Eu aș fi zis că nici ea n-are sex. Dar amica dumitale, doctorița Rim, te poate informa mai bine. E subt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nici una din seri Edi nu ne citi nimic. La un moment dat nu mai veni nici el. Tu spuneai că-l înțelegi, că îl iubești cu toată ființa ta, că abia acum poezia lui are sens, iar noi te priveam prostiți și ziceam ca tine doar ca să nu te supărăm. Am aflat că l-ai vizitat, că aveați deja secrete împreună și că nu mai puteai să fii și cu noi în același timp. Așteptam nerăbdători să apară volumul, încrezători că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deschidea În fața ochilor era și mai bizară. Capra semăna Întru câtva cu o mașină imensă de tocat carne, sprijinită pe patru picioare Încălțate În cizme, din ale cărei extremități se scurgeau două capete umane. Mașa-Mașa se uita la ele ca prostită. Atât capul de bărbat, cât și cel de femeie ce se ițea sub coadă Îi păreau cunoscute. Unde le văzuse oare? „Un astfel de monstru Întâlnești doar Într-un vis urât“, Își spuse ea, Încercând să se debaraseze de vedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care, crescând, se răsucea În toate părțile, luând la baza ei forme din cele mai ciudate. Trupul lui Satanovski se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a șasea explozie, de o forță intolerabilă, îl prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca o frunză prinsă de furtună. La fund era o ușă; o închise cu un gest automat. Se uită prostit cînd văzu ușa cea mare săltată din balamale și căzînd cu zgomot, gata-gata să-l omoare în prăbușirea ei. Asta era cea de-a șaptea lovitură. Cu un gest de animal, se retrase din fața durerii pînă la palierul următor, încuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prin minte. Pentru aproape unsprezece ani, nu minți prea rău. Ai grijă, sau vei sfîrși ca unchiul meu. Temîndu-mă să nu o dau În bară pentru a nu știu cîta oară, m-am mărginit să rămîn așezat, În tăcere, contemplînd-o prostit. — Haide, apropie-te, a zis ea. — Poftim? — Apropie-te fără teamă. N-am să te mănînc. M-am ridicat din scaun și m-am apropiat pînă acolo unde era așezată Clara. Nepoata librarului și-a ridicat mîna dreaptă, căutîndu-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deasupra fântânii am avut impresia că nu mai văd nimic. O gaură mare, oarbă, în pământ, ca o orbită în care ochiul a secat. M-am întors pe peron și m-am trântit pe bancă fără o vorbă. Eram ca prostit. ― Ce e? m-a întrebat Eleonora. ― Apa, am bâiguit eu. ― Ce e cu apa? ― S-a terminat. ― Cum s-a terminat? se răsti ea, ca și cum mi-ar fi reproșat mie acest fapt, revoltată și înfricoșată. ― Du-te și te uită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de santinele ironice, paiațe de paie cu pălării de postav putrezit... 28. Am revenit în gară, am băut apă, și parcă nu ne mai săturam bând apă, pe urmă ne-am trântit fiecare pe o bancă, fără un cuvânt, ca prostiți. Ce puteam să-i spun? O, știu cum i-aș fi putut vorbi dacă eram un cabotin perfect... ― Poate că trenurile care treceau prin gară se transformau și ele în nisip, cu călători cu tot... Da, fetițo, nu te mira
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți au rămas betegi. Întregi sau nu, cei scăpați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pus pistolul la loc în tocul de la umăr cu senzația că drama încă nu se sfârșise. Preț de câteva clipe deloc confortabile, el pur și simplu se uită țintă, fără îndoială rememorând faptul că-l văzusem acasă la Weisthor păcălit, prostit, naiv, supus erorii, trădat - pe el, Reichsführer-ul SS și Șeful Poliției Germane. Pentru bărbatul care se vedea el însuși în rol de papă nazist pentru Antihristul lui Hitler, asta fu prea mult de suportat. Venind suficient de aproape de mine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri vieața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și-ar face iluzii legate de Finn, numai despre asta ar vorbi. Nu, nu chiar. De fapt, ne vom preface doar la petrecerea din acest weekend. Am sunat-o și a zis că e de acord. Ne uităm la el prostiți. Nu pot face față situației singur. Barney și Vanessa se vor giugiuli tot timpul, explică el. — Dar nu vei fi doar tu, intervine Davey. Mergem cu toții. Da, știu. Numai că vor veni o mulțime de prieteni care știu că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
puțin, dar îți va aduce. Altă cale dacă vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Fraților, faceți ce trebuie și ajutați-mă să intru. Ajutați-mă sa ies. O să-mi spuneți că e din cauza băuturii... dar băutura nu e ceva minunat, vă asigur eu, băutura nu reprezintă nimic nou. Altceva e nou. Mă simt invadat, prostit, dat peste cap. Aud voci ciudate și vorbesc limbi stranii. Îmi vin idei care mă depășesc cu mult. Mă simt violat. Am deschis ziarul ca să descopăr că, în timpul absenței mele, întreaga Anglie a fost pârjolită de agitații și revolte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o fi omorât pe cineva...” „Așa ne trebuie! Ne-a găsit pe noi idioți!” „A belit-o dacă nu vin lupii!” Nu se mai temeau de haite. Vroiau să năvălească sute de lupi; sau douăzeci; șapte-opt; numai să nu rămână prostiți. I-ar fi zis Vânătorului, pe urmă, că au avut încredere în el. A patra zi, străinul a vegheat singur. Nu mai era Vânătorul de lupi albi decât pentru poet și pentru iubita acestuia. Oarecum pentru Donna Iulia: din dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vor da iarăși năvală. Tot un du-te-vino, luni de zile. Poate ani. Vreme în care gardurile ar fi puțit iar a pișat și căcatul s-ar fi întins pe după toate colțurile. Câinii ar fi lătrat turbați, după care, obosiți și prostiți, nu s-ar mai fi dat la nimeni. Era timpul ca urbea să revină la vechea ei stare. Prefectura a cerut sprijinul garnizoanei. Pe străzi, peste noapte, au apărut patrule. Au fost trase salve de avertizare; în dreptul ceasului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi replică Marie deschizînd portiera. Îi făcu semn scriitorului s-o urmeze și trecură amîndoi pe dinaintea lui Stéphane, care rămăsese prostit, fără măcar să se uite la el. Lucas Îi luă dosarul din mînă ca să arunce o privire. - Ei, Morineau, ia spune... Asta nu pare să semene cu prima descriere pe care ne-ai făcut-o, amice! - Eu n-am nici o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe cal, Însă Își văzu animalul țeapăn Într-un ungher, prostit, incapabil nici măcar să pască puțina iarbă. Era atât de extenuat, Încât ar fi pierit după câteva lovituri de pinten. Dante Își Îndreptă privirea spre Apus. Dinaintea ochilor săi se Întindea orizontul, o linie cenușie care separa două mase Întunecate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]