267 matches
-
mai mult de 80% din proteina secretată (Nedwin și colab., 1985). Proteinele TNF au 17kDa și conțin 185 aminoacizi. TNF este o proteină transmembranară de tip II și conține 212 aminoacizi, iar citokina homotrimerică solubilă (STNF) care rezultă în urma clivării proteolitice are 51kDa. TNF are două forme, α și β, acestea având o structură identică în proporție de 28% și sunt codificate de două gene diferite. În activarea receptorilor TNF de tip II, TNF-α membranar este cu mult mai eficient comparativ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
citoplasmă; g) Caspaza-8 clivează procaspaza-3 în caspază-3 activă; h) Caspaza-3 scindează I-CAD, care astfel nu mai poate inhiba activitatea lui CAD; i) CAD pătrunde în nucleu și clivează ADN în fragmente de câte 180 perechi de nucleotide. Această cascadă proteolitică mediată de caspaze este punctul central al procesului apoptotic. CD 95 joacă un rol fundamental mai ales în apoptoză pentru trei tipuri de celule: deleția periferică a celulelor T mature la sfârșitul unui răspuns imun; distrugerea unor celule infectate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de obicei 20-30 resturi în secvența sa prodomeniu. Caspazele inițiatoare au mai puține ținte decât cele efectoare. Activarea unei caspaze efectoare este realizată de către una inițiatoare prin clivaj proteolitic. Activarea catalitică a caspazelor inițiatoare se bazează pe formarea de complexe adaptoare proteinice de tip apoptosom sau complex de semnalizare a inducerii morții DISC și respectiv de PIDDosom. DISC - complexul de semnalizare a inducerii morții, are o structură terțiară și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Ice, care sunt incapabili de a genera IL-1β activă, nu manifestă un deficit apoptotic pronunțat. Într-un model apoptotic in vitro, extractele obținute din celulele DU249 de la puiul de găină nu au clivat substratul primar al lui ICE, PRO-IL-1β. Activitatea proteolitică a acestor extracte, denumită PRICE, a indus clivarea enzimei de reparare a ADN, poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), în fragmente apoptotice specifice. ICE pur nu a clivat PARP, sugerând că PRICE este distinctă de ICE (Tewari și colab., 1995). 30.2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sunt absolut necesare pentru blocarea apoptozei (Roy și colab., 1997). Cu toate acestea, s-a demonstrat că cIAP1 se leagă de complexul CARDIAK/RIP2/RICK, care se leagă și induce activarea pro-caspazei-1, al cărui domeniu CARD este necesar pentru procesarea proteolitică a anumitor citokine proinflamatorii (pro-IL-1b, pro-IL-18). 30.3.1.3. Domeniul RING Studiile privind structura și funcția unor proteine IAP au demonstrat că supresia apoptozei necesită, în general, prezența a cel puțin unui domeniu BIR. În anumite condiții, unele proteine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în special XIAP, cIAP1, cIAP2 și Survivin blochează activarea caspazelor și apoptoza în aval de proteinele Bax, Bic, Bak și citocromul c (Duckett și colab., 1998). Legarea proteinelor XIAP, cIAP1, cIAP2 și Survivin de caspazele -3 și -7 necesită procesare proteolitică și activarea acestora, în timp ce legarea de caspaza -9 are loc indiferent dacă aceste molecule se găsesc în forma procesată sau neprocesată. Explicația constă în mecanismul de activare al acestei caspaze, care se derulează independent de acțiunea unei proteaze și presupune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dimerizarea și activarea acesteia. În plus, blocarea caspazei 9 într-o formă monomerică menține situsul activ al enzimei într-o conformație inactivă (Shiozaki și colab., 2003). De asemenea, legarea proteinelor IAP de caspaza 3, substrat al caspazei 8, inhibă cascada proteolitică și calea apoptotică - Fas/caspaza 8 (Deveraux, 1997). Supraexpresia proteinei ILP2 nu inhibă apoptoza indusă de către receptorii death (Fas sau TNF), însă previne apoptoza indusă in vitro de către Bax sau caspaza 9 (Lagace și colab., 2001). Aceste observații sugerează că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
BIR1-2 și BIR3-RING. BIR1-2 are o capacitate mai redusă de a inhiba caspaza 3 comparativ cu proteina XIAP integrală, și este degradat progresiv în cursul apoptozei. Fragmentul BIR3-RING are capacitatea de a inhiba caspaza 9 și proteina Bax. Aceste fragmente proteolitice au fost identificate doar în celulele apoptotice (Deveraux și colab., 1999) după aproximativ opt ore de la inițierea apoptozei. Acest moment este denumit „punct fără întoarcere”, iar clivarea XIAP este mai mult un marker al morții celulare decât un mecanism de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai fiziologic - pe cale digestivă, întîmpină greutăți. Mai mult, și asta se întîmplă ori de cîte ori secționăm pancreasul și apoi îl refacem, atît secțiunea cît și suturarea parenchimului lezează acinii glandulari, dar și canalele excretoare care, punînd în libertate enzimele proteolitice, generează în zonă fenomene de pancreatită acută, cu sau fără peritonită enzimatică, depinzînd de întinderea „leziunii” parenchimului pancreatic. Cu toate greutățile descrise și altele pe care le vom cunoaște din descrierile tehnice, chirurgia pancreasului trebuie să se facă respectînd cu
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
ușor opalescent, cu reacție alcalină, avînd un pH situat în jurul cifrei 8, iar densitatea este asemănătoare cu cea a plasmei. Glanda exocrină secretă sucul pancreatic ce conține numeroși fermenți, cu importanță deosebită în digestia proteinelor, lipidelor și glucidelor. Astfel, fermenții proteolitici sînt reprezentați numai prin tripsină, chimiotripsină, poli și dipeptidaze. Fermenții lipolitici sînt reprezentați numai prin fermentul lipază, care dublează grăsimile neutre în glicerină și acizi grași. Fermenții glicolitici sunt: amilaza, maltaza, zaharaza și lactaza. Ce trebuie reținut în privința secreției
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
proba Trămolière, probă cu lipiodol. Examenul sîngelui arată care este funcția amilolitică a serului sanguin, prin proba Wohlgemuth, care normal trebuie să fie de 8 - 32 Unități Wholgemuth (U.W.). Dozarea în sînge a acizilor aminați, care rezultă în urma acțiunii proteolitice a sucului pancreatic asupra unei cantități de gelatină ingerată, este apreciată prin proba West. Examinarea sucului duodenal obținut prin procedeele cunoscute poate arăta, în distrucțiile pancreatice prin necroză (pancreatite) sau cancer, că nivelul conținutului în fermenți a sucului pancreatic este
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
glucidelor. Astfel, fermenții sînt grupați în două serii: - endopeptidazele și - exopeptidazele. Dintre endopeptidaze, amintim tripsina și chimiotripsina, care hidrolizează albuminele cu greutate moleculară mică. Dintre exopeptidaze, carboxilopolipepsidazele acționează asupra proteinelor cu greutate moleculară mare. în subsidiar, se știe că enzimele proteolitice sînt secretate de pancreas sub formă inactivă; activarea lor se face prin intervenția altei enzime - enterokinaza. Fermentul lipolitic care este lipaza dedublează grăsimile în glicerină și acizi grași. Fermenții amilolitici: amilaza transformă amidonul în maltoză, iar maltoza este transformată în
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
drept scop aprecierea funcției amilolitice și lipolitice; aprecierea funcției amilolitice se face prin proba Wohlgemuth, care evidențiază prezența enzimei amilolitice în urină, iar cea a funcției lipolitice - prin proba Trămolières; - examenul sîngelui are drept scop de a aprecia funcțiunile: amilolitice, proteolitice și funcția lipolitică: funcția amilolitică se realizează prin proba Wohlgemuth, care este de 8 - 32 unități; funcția proteolitică se realizează prin proba West, iar funcția lipolitică se apreciază prin proba RonaMichaelis. Examinarea sucului pancreatic din secreția duodenală extrasă printr-o
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
enzimei amilolitice în urină, iar cea a funcției lipolitice - prin proba Trămolières; - examenul sîngelui are drept scop de a aprecia funcțiunile: amilolitice, proteolitice și funcția lipolitică: funcția amilolitică se realizează prin proba Wohlgemuth, care este de 8 - 32 unități; funcția proteolitică se realizează prin proba West, iar funcția lipolitică se apreciază prin proba RonaMichaelis. Examinarea sucului pancreatic din secreția duodenală extrasă printr-o sondă Einhorn, introdusă în duoden, care studiază lipaza și tripsina. Explorarea pancreasului endocrin Se face prin următoarele examinări
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
canalelor biliare intrahepatice, operații care se numesc hepatocolangiostomii, sau prin intermediul canalelor biliare principale, CBP-ul, numite hepatocoledocostomii, sau prin intermediul diverticulului biliar, vezicula biliară, colecistostomia. În toate cazurile, derivarea bilei se face prin intermediul unor tuburi, pentru protecția tegumentelor de acțiunea proteolitică a bilei, dar mai ales și pentru colectarea bilei, pentru a fi măsurată, mai întîi, apoi pentru a fi și recuperată. Aceste operații au indicații restrînse sau de necesitate. 2. Derivarea bilei într-un segment al tubului digestiv, începînd, în
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
vasculari pancreatici, fără a avea suportul unor colaterale care să supleeze normal circulația. Există și supoziția ca vasele restante, după rezecția glandulară, să prezinte, postoperator, tromboze care să ducă la devascularizația bonturilor pancreatice și la „sinuciderea” glandei, prin activarea enzimelor proteolitice, realizînd necroza, urmată de peritonita enzimatică cu tot cortegiul cunoscut al pancreatitelor acute. Se pare însă că cea mai frecventă cauză de declanșare a pancreatitelor acute este refluxul digestiv în canalul pancreatic, așa cum se întîmplă și în cazul pancreatitelor acute
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
microbiene de fermentație și stimulează peristaltismul cu declanșarea unei diaree apoasă și abundentă. Diareea de putrefacție apare În condițiile unui exces de proteine alimentare care ajung În colon datorită digestiei incomplete din stomac, reducerea acidității din stomac și carența enzimelor proteolitice din pancreas. Poate fi declanșată și de unele tulburări de digestie datorită anumitor boli ale intestinelor (enterocolită cronică, tuberculoză, cancer) sau a altor afecțiuni : cardiace, nervoase, endocrine etc. Cele 1-5 scaune pe zi sunt puțin voluminoase, brune la culoare, fetide
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
centro-acinare. Studiile în microscopie electronică au evidențiat existența unor celule β și celule D (somatostatinice) cu orientare evidentă către lumenul ductal, eliberând produsul lor secretor în ducturile pancreatice. Prezența insulinei în sucul pancreatic (dacă s-ar dovedi compatibilă cu enzimele proteolitice produse în pancreasul acinar) ar explica rațiunea prezenței receptorilor insulinici în celulele epiteliale intestinale, unde ar putea juca un rol trofic, regenerator (11). În fine, celulele ductale ar putea reprezenta sursa cea mai importantă de regenerare a insulelor, întrucât procesul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
β-catenindependentă (canonică) determină recrutarea unei proteine citoplasmatice numită Dishevelled (Dsh) care inhibă complexul trimeric alcătuit din APC (adenomatous polyposis coli), axina 1 și GSK-3β (glycogen synthase kinase-3β), numit ,,complexul de distrugere” a cărui funcție obișnuită este de a promova degradarea proteolitică a β-cateninei citoplasmatice. Această inhibare va determina translocarea β-cateninei în nucleu unde va interacționa cu factorii de transcripție TCF/LEF (T-cell factor/ lymphoid enhancer factor), determinând transcrierea genelor țintă ale Wnt: c-MYC, Cyclin D1 implicate în proliferarea celulară, gena
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
integrinele α1β1 și α2β1 sunt asociate cu progresia și invazia tumorală în CHC [134]. Creșterea tumorală determină modificarea arhitecturii hepatice prin intervenția MMP (matrix metalloproteinases) care distrug membrana bazală și facilitează invazia tumorală. În CHC a fost descrisă o activitate proteolitică crescută și un nivel crescut al MMP2, asociată cu apariția depunerilor lineare de colagen la nivelul zonelor de invazie intens vascularizate de-a lungul cărora are loc migrarea celulelor tumorale. MEC este esențială pentru angiogeneza tumorală fiind implicată în formarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
constă în înlocuirea morfologiei epiteliale prin ruperea legăturilor apicale și bazo-laterale dintre celule cu o morfologie fuzocelulară caracteristică unui fenotip migrator și invaziv. Celulele tumorale depășesc apoi bariera laminei bazale și invadează țesuturile înconjurătoare. Acest proces este indus prin activitatea proteolitică crescută a MMP și prin secreția de către celulele tumorale sau stromale a unor factori de creștere cum sunt TGF-β, HGF, EGF, FGF. In cursul acestui proces celulele își redistribuie sau își reduc legăturile strânse specifice epiteliilor și proteinele de joncțiune
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
fost evidențiată în câteva tipuri de cancere umane incluzând și cancerul pancreatic, iar cea oncosupresivă în cancerul hepatic, de piele și pulmonar tipul small-cell. Receptorii Notch codificați de patru gene Notch sunt proteine transmembranare de tip I, care suferă clivări proteolitice consecutive ce duc la eliberarea domeniului intracelular ce reprezintă forma activă a receptorului. Liganzii Notch, Delta și Jagged sunt tot proteine transmembranare. Notch intracelular este translocat în nucleu unde formează complexe transcripționale cu factorul de transcriere CSL și cu co-activatorii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
cu ajutorul unei molecule speciale denumite ubicuitină (ubiquitin). Ele vor fi apoi preluate de către molecule din familia chaperone care le deplicaturează (dezorganizarea structurii terțiare) și apoi le transportă în interiorul proteozomilor unde sunt scindate în lanțuri polipeptidice scurte sub acțiunea unor enzime proteolitice (Parham, 1999). De menționat că unele din aceste enzime proteolitice sunt codificate de genele LMP (Large Multifunctional Protease) din regiunea MHC de clasa a II-a. O parte din lanțurile polipeptidice vor fi transportate apoi în interiorul reticulului endoplasmatic (RE). Aceeași
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
apoi preluate de către molecule din familia chaperone care le deplicaturează (dezorganizarea structurii terțiare) și apoi le transportă în interiorul proteozomilor unde sunt scindate în lanțuri polipeptidice scurte sub acțiunea unor enzime proteolitice (Parham, 1999). De menționat că unele din aceste enzime proteolitice sunt codificate de genele LMP (Large Multifunctional Protease) din regiunea MHC de clasa a II-a. O parte din lanțurile polipeptidice vor fi transportate apoi în interiorul reticulului endoplasmatic (RE). Aceeași cale de prelucrare/degradare este urmată și de către proteinele „străine
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
cale diferită de prelucrare. Celule specializate pot prelua aceste proteine în mici pungi care se invaginează de la nivelul membranei celulare înspre interiorul celulei. În interiorul celulei, veziculele de endocitoză (fagocitoză) fuzionează cu unii lizozomi (ce dispun de un bogat echipament enzimatic proteolitic) spre a forma structuri specializate denumite endozomi. În interiorul acestora, proteinele ingerate sunt scindate până la polipeptide scurte, iar în unele cazuri chiar până la nivel de aminoacizi. După cum am arătat, la nivelul RE, se formează molecule HLA clasa a II-a, cuplate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]