677 matches
-
încrederea. Actorii, individuali sau statali, trebuie să aibă încredere unul în altul. Acest angajament mutual nu este prevăzut într-un cod anume, dar el are valoare cutumei care a însoțit ascensiunea puterii americane în ultimele două secole. Este adevărat că protestantismul american pornea de la individ, de la libertatea și moralitatea sa, dar el se raporta întotdeauna la "o cauză mai înaltă decât interesul personal", care conferea înțeles, siguranță, respirație interesului personal și acțiunii individului. Problema câștigului material, atât în plan individual, cât
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
bărbaților, pregătirea necesară în viață. În zonele din nordul Europei dominate de protestanți au fost înființate Consilii Școlare (Schulordnung) care au trecut școlile în subordinea statelor, adică a consiliilor locale sau a prinților. Sistemul școlar din aria de dominație a protestantismului cuprindea școli elementare, pentru dobândirea deprinderilor de scriere și citire, un nivel mai înalt în care se însușea latina, deasupra celor două situându-se școli secundare înalte, care constituiau nivelul pregătitor pentru universități. Curriculumul transmis în aceste școli era similar
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în calitate de creștin: el arată cu degetul defectele Bisericii în numele unui creștinism ideal și purificat. Reformist, dacă ar fi fost ascultat, înțeles, urmat, nu există nicio îndoială că Erasmus ar fi suprimat o parte a rațiunilor care explică instalarea sa în protestantism. Numai că... 4. Hristos în Grădină. Dialogul intitulat Epicurianul îi aduce în scenă pe Hedon și pe Spuden. Etimologia o dovedește: primul este în căutarea plăcerii, cel de-al doilea îl definește pe omul serios. Unul se revendică de la epicurism
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i atacau pe epicurieni sau ca părintele Garasse, adversar al libertinilor... - la salvarea în istorie a acestor curente, oferindu-le o tribună editorială și perenitate în timp... Nietzsche ar fi putut accede la Spiritul Liber prin intermediul celor doi apostoli ai protestantismului! Ambianța sinistră a Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta mai ales cu goliarzii, cântăreți în taverne, poeți și baladini, îndrăgostiți epicurieni, autori satirici cărora nu le erau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând pe de altă parte ordinul franciscan, menaja un fel de derivație sau variantă inofensivă și controlată a ereziei cathare. Au mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
W.D. Maximoff, The Political Philosophy of Bakunin: Scientific Anarchism, Free Press, New York, 1953, p. 289. Termenul de „afinitate electivă” provine din analiza pe care o face Max Weber relației dintre normele și instituțiile capitaliste, pe de o parte, și protestantism, pe de altă parte. Raționamentul său nu pledează pentru cauzalitatea directă, ci pentru adaptare și simbioză. Vezi cărțile 4 și 5 din volumul al doilea al lucrării lui Gabriel Ardant, Théorie sociologique de l’impôt, CEVPEN, Paris, 1965. Citat În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
conformeze aceluiași ritm duhovnicesc fixat de patriarhul Justinian și deprins la cursurile de îndrumare. Accentul pus pe tipic, omiletică și catehetică, în combinație cu programul liturgic, trebuia să le arate preoților modalitatea practică de a face față religiei catolice și protestantismului, dar și modalitatea „demascării“ „dușmanilor“ „Patriei“, ascunși sub „falsul veșmânt“ al „imperialismului papal sau ecumenismului protestant“68. De altfel, ideea identificării și „demascării“ „dușmanilor democrației populare“ era reluată într-un amplu excurs istoric de ministrul Cultelor Stanciu Stoian (la deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a respectivei societăți 97. Ea făcea obiectul multor controverse și încăierări, adunând în berării o mulțime de vorbăreți dornici să rezolve pe loc impasul cu pricina. Între acești tineri pierde-vară se afla și Karl, fiul unui avocat evreu convertit la protestantism 98. Tradiția rabinică a familiei sale, mergând pe linia ambilor părinți până în secolul XVII, nu îi asigura prea multe perspective în Prusia post-napoleoniană. Dar acest neajuns explică doar în parte antisemitismul pe care Karl îl exprima cu orice prilej. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Prin Renaștere și orientările derivate din ea, spiritul religios a fost înlocuit cu cel laic, credința a fost marginalizată de raționalism, spiritualismului creștin i s-a substituit materialismul ateu. Creștinismul e subminat chiar din interior: prin punerea în discuție de către protestantism a dogmelor, principiile evanghelice sunt „dezdumnezeite”. Spiritul Renașterii a deschis și calea mutațiilor social-istorice. În el își are sursa Revoluția Franceză, din care, în secolul al XIX-lea, s-a aprins revoluția bolșevică. Bolșevismul, în înțelegerea neomedievaliștilor, este satanism. Duhul
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ponderea stilurilor de viață nonmaritale. Dar nu numai prin dimensiunea tehnico-economică societatea a condiționat familia și fenomenele ei adiacente, ci și prin politic, juridic, ideologic. În Europa de Vest, filosofia individualismului cristalizată în secolul al XVIII-lea, dar avându-și rădăcinile în protestantismul anterior s-a infiltrat în toate sferele socialului, inclusiv în concepția despre raportul dintre familie și individ. Individul ar trebui să aibă mai mari libertăți nu numai față de „neam”, familia mai largă din care provine, ci chiar față de familia mai
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rubrici noi, „Generația ’30”, Ion Dur inserează câteva texte inedite, Tragicul cotidian, Adolescența, Scrisoare provincială, scrise de Emil Cioran la șaptesprezece-optsprezece ani și oferite de fratele acestuia, Aurel Cioran; în ultimul număr sunt tipărite încă trei texte: Despre creștinism, Despre protestantism, Teismul ca soluție a problemei cosmologice. Tot Ion Dur este autorul unui articol despre colaborarea lui C. Noica la revista interbelică „Credința”, cu articole ce conțineau judecăți politice (Noica și vămile impurificării). Antonie Plămădeală publică o poezie inedită a lui
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
44). Religiile universale au furnizat singurul impuls capabil să susțină un proces atât de amplu cum este acela de redefinire a valorilor centrale ale unei societăți, cerut de reorientarea axiologică dinspre tradiționalism spre raționalism. În viziunea lui Weber, remarcă Bellah, protestantismul, în Europa, a furnizat un asemenea suport energetic pentru un astfel de proces masiv de redefinire și a instituționalizat valorile universaliste și ale realizării. „În Japonia confucianismul, budismul și știința sunt japonizate. Religia japoneză a început ca etică a clasei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
chimice? Andreae se născuse la Würtenberg în 1586, într-o distinsă familie luterană. Fusese educat în acest spirit, dar a evoluat în contact cu ideile calvinismului. Marea problemă a vieții lui a devenit soluționarea cuprinzătoare a problemei religioase în spiritul protestantismului anticatolic și antipapal. Fronda anticatolică făcea evidente problemele sociale și politice; or, acestea nu puteau fi rezolvate decât prin „unitatea creștinilor liberi” și prin educarea lor în acest spirit. Pe când era student la Tübingen, stimulat de teatrul englezesc, a scris
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de studii după model apusean. Colegiul, ce va inspira pe cel înființat
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
duhovnicesc (Kiev, 1645) este editarea în polonă a discursului ținut la nunta domnească de la Iași. Opera memorialistică a mitropolitului, redactată în slavona culturii medievale române, oferă bogate mărturii istorice și de viață confesională. Intervenția polemică în apărarea ortodocșilor suspectați de protestantism se reflectă în lucrarea Lithos..., tipărită sub pseudonimul Eusebie Pimen în 1644. Principala operă a lui M., scrisă în latină, mai cunoscută sub numele de Mărturisirea ortodoxă, este o lucrare teologică normativă pentru Biserica Răsăriteană, ce răspundea unor acuzații de
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai ridicat de anomie decât comunitatea catolică și, din acest motiv, era asociată cu o rată mai ridicată a sinuciderilor. Aceasta nu înseamnă că oriunde și oricând protestantismul ar avea o asemenea influență. Analiza lui Durkheim nu poate fi infirmată dacă se demonstrează că protestanții din SUA, în momentul de față, nu prezintă o rată a sinuciderilor mai ridicată decât catolicii. Cum putem operaționaliza „nivelul de aspirații”? În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
involuntară, ci cronică, cultivată și profund dezrădăcinată de orice habitus al amintirii. Dintr-o insuficientă analiză a surselor scolastice ale teologiei seculare din secolul al XVII-lea derivă, cred, și expunerea parțială a motivațiilor teologice și psihologice prezente în geneza protestantismului. Este de notorietate reacția violentă a lui Martin Luther (1483-1546) împotriva „modei aristotelice” care a dominat teologia catolică din scolastica timpurie până în epoca lui Francisco Suárez (1548-1617). Prin reîntoarcerea la tema paulină a „nebuniei crucii” (I Corinteni 1) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și a „justificării prin credință” (Romani 5), luteranismul căuta sursa de viață și de autenticitate existențială proprie creștinismului primar. Că acest proiect nu s-a putut menține fără o imediată recesiune pietistă devine explicabil din perspectiva relației false întreținute de protestantism cu manifestul teologic al tradiției apostolice, de ale cărei exigențe spirituale (practica liturgică, incluzând regula postului, instituția paternității duhovnicești etc.) liderii Reformei s-au dispensat cu ușurință. S-ar putea ca pietismul protestant să reproducă în plan emoțional-afectiv mecanismele obiectivării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca să învețe și pe alții - „decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină” (I Corinteni 14, 19). Astfel, tot ceea ce apare ca inovație (e.g., trecerea din slavona veche în limba sârbă sau rusă) ajunge să fie suspectat de „protestantism”. Antidotul nu rămâne decât congelarea unor forme de cult opace atât credincioșilor „simpli”, cât și celor „educați”. Adâncindu-și conștiința istorică din care izvorăsc atât rugăciunea pentru întreaga lume, cât și subtilitatea apologeticii, teologii ortodocși ar putea dobândi mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
medii culturale și religioase din cele mai diferite va putea fi resimțit drept rigorismul reprezentării kantiene asupra îndatoririlor omului poate fi mai bine înțeles drept expresia modului în care a perceput și a asimilat Kant ceea ce s-a numit „spiritul protestantismului”. Chiar și pentru cei care nu știu nimic despre rolul pe care l-a avut educația primită în familie și în colegiul pietist pe care l-a frecventat asupra caracterului filosofului, despre relațiile sale strânse cu clerici protestanți luminați, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca autor, prin exercițiul statornic și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o severă autodisciplină și în dăruirea necondiționată datoriei. Este unul dintre temeiurile caracterizării lui de către un cercetător ca Friedrich Paulsen drept „filosof al protestantismului”. Kant a fost comparat îndeosebi cu Calvin din punctul de vedere al angajamentului său pentru îndeplinirea fără rezerve și cu deplină consecvență a ceea ce a recunoscut drept îndatoririle sale15. Autocontrolul, deplina stăpânire de sine sunt virtuți ale caracterului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce a recunoscut drept îndatoririle sale15. Autocontrolul, deplina stăpânire de sine sunt virtuți ale caracterului pe care Kant le-a apreciat în mod deosebit și s-a străduit să le cultive. Aceia dintre prietenii săi care au fost slujitori ai protestantismului au recunoscut că o modelare a personalității orientată în mod consecvent spre autoperfecționare și spre slujirea celorlalți a reprezentat în ochii lui Kant singura formă autentică de venerare a lui Dumnezeu. Religiozitatea lui a fost, în acest sens, una pur
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a urmărit Kant. Dacă profesorul Ionescu neglija filosofia teoretică a lui Kant socotind-o nerelevantă, el nu ezita, în schimb, să critice orientarea filosofiei practice a gânditorului din Königsberg. Pentru Ionescu, această filosofie era expresia cea mai netă a spiritului protestantismului, care subordonează religia moralității. Și aceasta într-o opoziție fățișă cu înțelegerea creștină tradițională a moralității. Tocmai tema kantiană a autonomiei morale, a întemeierii ei prin rațiunea practică va fi una din țintele de atac ale lui Ionescu și, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mișcare de emancipare religioasă. Ceea ce îi apropie pe exponenții ei de seamă este năzuința de interiorizare a religiei, de accentuare a conținutului ei moral, o tendință inaugurată deja de Reformă și promovată de ceea ce am putea numi „spiritul general al protestantismului”. Emanciparea a fost gândită nu ca emancipare de religie, ci drept emancipare prin religie și ca emancipare religioasă. Una din dominantele evoluției intelectuale și spirituale în secolul al XVIII-lea german, emanciparea religioasă, va căpăta expresia cea mai elaborată și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]