1,169 matches
-
și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au așa de multe pretenții! Te rog să mă ierți că sunt așa de puțin protocolar, Georgie Hands. Cred că avem o mulțime de prieteni comuni. O cunoaște pe sora ta, am spus eu apropiindu-mă de Georgie și pregătit să o împing spre ieșire. Îmi ajunsese cu vârf și îndesat. — V-am văzut odată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mari acestea prezintă similitudini. În antichitate, era foarte important să fie respectat și urmat ritualul Celor Trei Scrisori și a Celor Șase Ceremoniale. Cele Trei Scrisori includ "Scrisoarea de logodnă", "Scrisoarea de cadou" și "Scrisoarea de nuntă". Prima este documentul protocolar de consimțământ, de nelipsit la stabilirea unei căsătorii. Apoi, este necesară o scrisoare de prezentare a cadourilor care va fi trimisă familiei fetei alese. În scrisoare sunt precizate cantitatea și conținutul cadourilor pentru nuntă, după care părțile își dau acceptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mutat din garnizoană. [...] Ana Blandiana va lansa o formulă explicativă: «popor vegetal» (în spiritul lui Emil Cioran); unii sunt indignați, alții încuviințează, jenați. Rămânând ferm pe poziția sa, „ostilitatea față de Gorbaciov a lui Ceaușescu s-a manifestat dincolo de orice obligații protocolare, în timpul vizitei liderului sovietic în România, în mai 1987. [...] Pe scurt, a avut loc o înfruntare asupra tuturor problemelor de interes vital. [...] Avertismentul dat de Gorbaciov lui Honecker, cu prilejul vizitei la Berlin, când se celebra a 40-a aniversare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o plăcere cu adevărat, dar măcar viața ei, faptul că mai trăia, constituia absența unei neplăceri în existența lui Șerban Pangratty, îi permitea prelungirea unei obișnuințe. Prima dată cînd a discutat cu guvernanta K.F. altfel, desigur, de cum schimbase cîteva cuvinte protocolare în puținele ocazii cînd intrase în Vilă ori cînd se întîlniseră față în față pe uliță, o făcuse din proprie inițiativă. Nu se putea aștepta ca guvernanta K.F. "să-i iasă în întîmpinare" așa cum se întîmpla cu băieții de prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
S-a prezentat în fața porții exact la orele 6 p.m., așa cum îl înștiințase un copilandru, cam nătărău, care tot pufnea în rîs repetînd "orele șase post meridian", nepricepînd nimic din ce-i ieșea pe gură. A fost o vizită foarte protocolară, care s-a terminat cît se poate de neprotocolar. Poarta de fier s-a deschis singură cînd a ajuns în fața ei, un țăcănit sec întîi și după aceea a alunecat înlăuntru prin propria-i greutate. Asta însemna că domnișoara K.F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fotoliu, l-a îndemnat să guste din prăjiturele, "au și praf de cocos, domnule Popianu". L-a impresionat plăcut faptul că, deși era în uniformă, i se adresa în această formulă civilă, însemna că vizita era foarte personală și nu protocolară, după cum se arătase la început. Nu gustase niciodată prăjiturele cu nuci de cocos. A gustat și nu i-a plăcut. Dar nu i-a arătat domnișoarei. S-a străduit și a zîmbit cu toate că știa că felul lui de a zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime, signor ministro!" aproape că trîmbiță pe un ton strangulat de emoție, și spre surpriza tuturor Coriolan Popa se opri și-și desfăcu brațele, în semn de îmbrățișare. Balbo făcu doi pași uriași, nu era cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era faptul că toți, dar absolut toți acești tineri ofițeri erau nespus de încîntați de participarea lor la întîlnirea cu Balbo. Probabil cei mai mulți nu mai fuseseră niciodată invitați în casa lui Basarab Cantacuzino ori chiar la nici un fel de dineu protocolar. Își notă într-un colțișor al memoriei sale de aflat lista invitaților, cine a întocmit-o și dacă toți militarii au avut învoirea necesară de la superiori. Era un pas bun, folositor și îi îngăduia să creadă că fusese și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a lăsat ostenit în fotoliul din piele, o vechitură, pe care îl oferea numai doamnelor, cînd se întîmpla vreuna în cabinetul său. Bărbații, oricine ar fi fost, rămîneau în picioare, nu era prea greu, la el veneau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când, de fapt, erau rodul aceleiași semințe. Văzându-i atât de protocolari în propria bucătărie, comicul situației i se părea dezarmant. Bine hrăniți, o dată ieșiți afară copiii se mișcau cu greutate. Nu puteau ține pasul cu Luana și oboseau supărător de repede. Dar jocul de fotbal nu era una din pasiunile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
supărată pe propria ei înfățișare. Iarna trecu greu, insuportabil, Carmina se împăcă târziu cu singurătatea nopților sale. Nu se ducea la Elena, se mulțumea s-o privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-a retras fiecare în camera lui, parcă speriați de lipsa de sentimente. Mult timp după aceea, tatăl lui Ovidiu, a abordat față de ei un zâmbet de zile mari, alcătuit cu greu dar menținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine dispus. A formulat câteva întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi auzit vocea doamnei Ster În telefonul de serviciu care spânzura deasupra patului său de pe vremea când mansarda era locuită de șoferul domnului director al Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În viața dumneavoastră intimă și personală noi nu ne amestecăm. Avem și noi un punct de vedere, nu neg, dar dumneavoastră veți hotărî. Singur. Și nu ne Îndoim că veți proceda cum se cuvine. Se despărțiră strângându-și mâinile. Mai protocolar, de această dată. Și pentru că nedumerirea lui Petru creștea pe măsură ce aerul proaspăt al nopții pătrundea pe ușa Întredeschisă. În stradă, Își puse pe cap gluga Îmblănită a parkalei și, strângând bine În pumn curelele sacoșei, porni spre Poștă convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe cel născut aici, iar nu venit, să se care, să se retragă pe ulița copilăriei sale, În Arbatul său chesaro-crăiesc, unde fiecare lucru Își are povestea sa și unde nimic nu e mai poetic decât a fi punctual, corect, protocolar, eficient, demn, serios... Și ar mai fi continuat, luat de val, dar bunul simț Îl opri: știa că asemenea cartier nu există nicăieri, aici. Nu mă Îngrijorează deloc, veni Într-un târziu răspunsul lui Flavius-Tiberius, mă revoltă... Și unde ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu să râdă din nou. De data aceasta acompaniată de domnul Húsvágó Însuși care Înțelesese că făcuse totuși o glumă bună. Când lucrurile se calmară, sărută protocolar mâna doamnei Ster. Ieși apoi pe terasă unde Îl aștepta o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul interior al vestonului. Era un bărbat care se simțea peste tot acasă. Doar În propriile sale haine, acestea, părea că se afla Într-o vizită protocolară pentru care nu era pregătit. Îl urmau trei chelneri de Înălțimi diferite, dar, după uniforme, de la același restaurant, cu ținută impecabilă și, mai ales, cu zâmbetul și siguranța celor ce au exersat Îndelung mișcările asemenea unor balerini distribuiți momentan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar acum e târziu. Am semnat, ori eu ce scuip nu mai ling. Rămâne deci să mă văd cu doamna Ster și să terminăm afacerea. Până atunci, mă mulțumesc cu fotografiile. O săptămână trece repede. Se ridică de la masă, sărută protocolar mâna Iolandei, ținându-și buzele cărnoase lipite de ea mai mult decât se cerea, și se Îndreptă spre ieșire urmat de cei trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut ceva de Împărțit. Fie și o tăcere calmă sau o scurtă privire. Îi rămăsese sticla de șampanie cumpărată chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu rangul de ambasador." (Buletinul Oficial al R.S.R., Partea I, Nr. 56, București, 7 mai 1968, Nr. 407) Este primul diplomat de carieră din țara noastră, căruia i s-a acordat rangul de ambasador. A organizat, din punct de vedere protocolar, în perioada mai 1968-mai 1972, vizitele în țara noastră ale unora dintre cei mai importanți oameni politici ai vremurilor (Președintele Franței, Generalul Charles de Gaulle, 14-18 mai 1968, Președintele S.U.A., Richard Nixon 2-3 august 1969 prima vizită a unui șef
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]