1,438 matches
-
Dacă un atom are mai mulți sau mai puțini electroni decât protoni, atunci acesta are un o sarcină totală negativă, respectiv pozitivă, și se numește ion. Electronii unui atom sunt atrași de protonii din nucleul atomic de această forță electromagnetică. Protonii și neutronii din nucleu sunt atrași unul de celălalt printr-o altă forță, , care de obicei este mai puternică decât forța electromagnetică de respingere ce acționează între protonii încărcați pozitiv. În anumite circumstanțe, forța electromagnetică de respingere poate deveni mai
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
atom sunt atrași de protonii din nucleul atomic de această forță electromagnetică. Protonii și neutronii din nucleu sunt atrași unul de celălalt printr-o altă forță, , care de obicei este mai puternică decât forța electromagnetică de respingere ce acționează între protonii încărcați pozitiv. În anumite circumstanțe, forța electromagnetică de respingere poate deveni mai puternică decât forța nucleară, și nucleonii pot fi astfel scoși din nucleu, lăsând în urmă un element diferit: dezintegrarea nucleară rezultă în . Numărul de protoni din nucleu definește
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
ce acționează între protonii încărcați pozitiv. În anumite circumstanțe, forța electromagnetică de respingere poate deveni mai puternică decât forța nucleară, și nucleonii pot fi astfel scoși din nucleu, lăsând în urmă un element diferit: dezintegrarea nucleară rezultă în . Numărul de protoni din nucleu definește elementul chimic căruia îi aparține atomul: de exemplu, toți atomii de cupru atomi conțin 29 de protoni. Numărul de neutroni definește izotopul elementului. Numărul de electroni influențează proprietățile magnetice ale unui atom. Atomii se pot atașa de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
și nucleonii pot fi astfel scoși din nucleu, lăsând în urmă un element diferit: dezintegrarea nucleară rezultă în . Numărul de protoni din nucleu definește elementul chimic căruia îi aparține atomul: de exemplu, toți atomii de cupru atomi conțin 29 de protoni. Numărul de neutroni definește izotopul elementului. Numărul de electroni influențează proprietățile magnetice ale unui atom. Atomii se pot atașa de unul sau mai mulți alți atomi prin legături chimice pentru a forma compuși chimici, cum ar fi moleculele. Capacitatea atomilor
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
instrument pentru a arăta că izotopii au mase diferite. Masa atomică a acestor izotopi variază cu multipli întregi ai unei valori, denumită . Explicația pentru acești izotopi diferiți aștepta descoperirea neutronului, o particulă fără sarcină, cu o masă similară cu a protonului, de către fizicianul James Chadwick în 1932. Izotopii au fost atunci explicați ca elemente cu același număr de protoni, dar număr diferit de neutroni în nucleu. În 1938, chimistul German Otto Hahn, un student al lui Rutherford, a direcționat neutronii asupra
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
ai unei valori, denumită . Explicația pentru acești izotopi diferiți aștepta descoperirea neutronului, o particulă fără sarcină, cu o masă similară cu a protonului, de către fizicianul James Chadwick în 1932. Izotopii au fost atunci explicați ca elemente cu același număr de protoni, dar număr diferit de neutroni în nucleu. În 1938, chimistul German Otto Hahn, un student al lui Rutherford, a direcționat neutronii asupra unor atomi de uraniu pentru a obține . Experimentele lui chimice au demonstrat, în schimb, producerea de bariu. Un
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
eforturilor lui Hahn, contribuțiile lui Meitner și Frisch nu au fost recunoscute. În 1950, dezvoltarea unor acceleratoare de particule și detectoare de particule îmbunătățite au permis oamenilor de știință să studieze efectele atomilor în mișcare la energii înalte. Neutronii și protonii s-au dovedit a fi , adică compuși din particule mai mici numite quarkuri. A fost dezvoltat modelul standard al fizicii particulelor, care până acum a explicat cu succes proprietățile nucleului în ceea ce privește aceste particule sub-atomice și forțele care guvernează interacțiunile lor
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
și forțele care guvernează interacțiunile lor. Deși cuvântul "atom" denumea inițial o particulă care nu poate fi împărțită în particule mai mici, în utilizarea științifică modernă atomul este compus din diferite particule subatomice. Particulele constituente ale unui atom sunt electronii, protonii și neutronii; toate trei sunt fermioni. Ca excepție, atomul de hidrogen-1 nu are neutroni, iar nu are electroni. Electronul este de departe cel mai puțin masiv din aceste particule, la , cu sarcină electrică negativă și cu dimensiune care este prea
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
electroni decât numărul său atomic, atunci el devine încărcat negativ sau, respectiv, pozitiv în ansamblu; un atom încărcat electric se numeste ion. Electronii au fost cunoscuți încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai ales datorită lui J. J. Thomson. Protonii au o sarcină pozitivă și o masă de 1836 de ori mai mare ca a electronului, la . Numărul de protoni dintr-un atom se numește număr atomic. Ernest Rutherford (1919) a observat că azotul, sub bombardament de particule alfa, radiază
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
numeste ion. Electronii au fost cunoscuți încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai ales datorită lui J. J. Thomson. Protonii au o sarcină pozitivă și o masă de 1836 de ori mai mare ca a electronului, la . Numărul de protoni dintr-un atom se numește număr atomic. Ernest Rutherford (1919) a observat că azotul, sub bombardament de particule alfa, radiază ceea ce părea a fi nuclee de hidrogen. În 1920, el acceptase faptul că nucleul de hidrogen este o particulă distinctă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
atomic. Ernest Rutherford (1919) a observat că azotul, sub bombardament de particule alfa, radiază ceea ce părea a fi nuclee de hidrogen. În 1920, el acceptase faptul că nucleul de hidrogen este o particulă distinctă în interiorul atomului, și l-a numit proton. Neutronii nu au sarcină electrică și au o masă liberă de 1839 de ori mai mare ca masa electronului, sau , fiind cea mai grea dintre cele trei particule constituente, dar el poate fi redus prin . Neutronii și protonii (cunoscuți colectiv
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a numit proton. Neutronii nu au sarcină electrică și au o masă liberă de 1839 de ori mai mare ca masa electronului, sau , fiind cea mai grea dintre cele trei particule constituente, dar el poate fi redus prin . Neutronii și protonii (cunoscuți colectiv sub numele de nucleoni) au dimensiuni comparabile—de ordinul a —deși „suprafața” acestor particule nu este definită clar. Neutronul a fost descoperit în 1932 de către fizicianul englez James Chadwick. În Modelul Standard al fizicii, electronii sunt cu adevărat
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
de ordinul a —deși „suprafața” acestor particule nu este definită clar. Neutronul a fost descoperit în 1932 de către fizicianul englez James Chadwick. În Modelul Standard al fizicii, electronii sunt cu adevărat particule elementare, fără structură internă. Cu toate acestea, atât protonii cât și neutronii sunt particule compozite alcatuite din particule elementare numite quarkuri. Există două tipuri de quarkuri în atomi, fiecare având o sarcină electrică fracționară. Protonii sunt compuși din două (fiecare cu sarcina +⅔) și un (cu o sarcină de −⅓. Neutronii
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
fizicii, electronii sunt cu adevărat particule elementare, fără structură internă. Cu toate acestea, atât protonii cât și neutronii sunt particule compozite alcatuite din particule elementare numite quarkuri. Există două tipuri de quarkuri în atomi, fiecare având o sarcină electrică fracționară. Protonii sunt compuși din două (fiecare cu sarcina +⅔) și un (cu o sarcină de −⅓. Neutronii constau dintr-un quark up și două quarkuri down. Această distincție explică diferența de masă și de sarcină electrică între cele două particule. Quarkurile sunt ținute
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Neutronii constau dintr-un quark up și două quarkuri down. Această distincție explică diferența de masă și de sarcină electrică între cele două particule. Quarkurile sunt ținute împreună de interacțiunea tare (sau forța nucleară tare), care este mediată de gluoni. Protonii și neutronii, la rândul lor, sunt ținuți unul lângă altul în nucleu de , care este un reziduu al unei forțe tari cu proprietăți oarecum diferite în raport cu raza de acțiune. Gluonul este un membru al familiei bosonilor gauge, particule elementare care
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
lor, sunt ținuți unul lângă altul în nucleu de , care este un reziduu al unei forțe tari cu proprietăți oarecum diferite în raport cu raza de acțiune. Gluonul este un membru al familiei bosonilor gauge, particule elementare care mediază forțe fizice. Toți protonii și neutronii legați din atom formează un mic nucleu atomic, și sunt denumiți colectiv nucleoni. Raza nucleului este aproximativ egală cu 1.07 fm, unde "A" este numărul total de nucleoni. Acesta este mult mai mic decât raza atomului, care
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
ordinul a 10 fm. Nucleonii sunt legați împreună de un potențial atractiv cu rază mică de acțiune numit . La distanțe mai mici de 2,5 fm această forță este mult mai puternică decât forța electrostatică care provoacă respingerea reciprocă a protonilor încărcați pozitiv. Atomii aceluiași element au același număr de protoni, numit număr atomic. Într-un singur element, numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
potențial atractiv cu rază mică de acțiune numit . La distanțe mai mici de 2,5 fm această forță este mult mai puternică decât forța electrostatică care provoacă respingerea reciprocă a protonilor încărcați pozitiv. Atomii aceluiași element au același număr de protoni, numit număr atomic. Într-un singur element, numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
mai puternică decât forța electrostatică care provoacă respingerea reciprocă a protonilor încărcați pozitiv. Atomii aceluiași element au același număr de protoni, numit număr atomic. Într-un singur element, numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
încărcați pozitiv. Atomii aceluiași element au același număr de protoni, numit număr atomic. Într-un singur element, numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
număr atomic. Într-un singur element, numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți ceilalți protoni, și același lucru este valabil și pentru neutronii din nucleu și pentru toți electronii din norul
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți ceilalți protoni, și același lucru este valabil și pentru neutronii din nucleu și pentru toți electronii din norul de electroni. Cu toate acestea, un proton și un neutron au
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți ceilalți protoni, și același lucru este valabil și pentru neutronii din nucleu și pentru toți electronii din norul de electroni. Cu toate acestea, un proton și un neutron au voie să ocupe aceeași stare cuantică. Pentru atomii cu un număr atomic scăzut
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți ceilalți protoni, și același lucru este valabil și pentru neutronii din nucleu și pentru toți electronii din norul de electroni. Cu toate acestea, un proton și un neutron au voie să ocupe aceeași stare cuantică. Pentru atomii cu un număr atomic scăzut, un nucleu care are mai mulți neutroni decât protoni tinde să scadă la o stare de energie mai mică prin dezintegrare radioactivă, astfel încât
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]