304 matches
-
subliniată: "Un discurs argumentativ [...] se situează întotdeauna în raport cu un contra-discurs efectiv sau virtual. [...] A susține o teză sau o concluzie înseamnă întotdeauna a susține împotriva unor alte teze sau concluzii." (Moeschler 1985: 47). Putem deci da următoarea formă secvenței argumentative prototipice: Această schemă de bază, cu trei macro-propoziții (p.arg. 1, 2 și 3) se sprijină în mod explicit pe P arg. 0 (teza anterioară), în cazul particular al respingerii. Vom reține faptul că această schemă prototipică nu este, din punct de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
da următoarea formă secvenței argumentative prototipice: Această schemă de bază, cu trei macro-propoziții (p.arg. 1, 2 și 3) se sprijină în mod explicit pe P arg. 0 (teza anterioară), în cazul particular al respingerii. Vom reține faptul că această schemă prototipică nu este, din punct de vedere liniar, mai constantă decât cea a povestirii sau a descrierii: (noua) teză (P.arg.3) poate fi formulată la început și reluată sau nu de o concluzie la sfârșit de secvență, iar teza anterioară (P.arg.
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a rămas în stadiul de schiță (T.A. Van Dijk a recunoscut adeseori acest lucru), era necesar să las la o parte încercarea de a aplica o schemă într-un text presupus a fi reprezentativ, trebuia să elaborez un model prototipic al secvenței argumentative mai accesibil și mai general decât schema structurală propusă de L. Sprenger-Charolles (1980: 77). În sfârșit, aveam nevoie de câțiva ani de studiu pentru mărcile de argumentație (conectori și organizatori) pentru a ajunge la stadiul de teoretizare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
780). În aceste condiții, oricât ar părea de surprinzător, lectura narativă la care mă voi opri aici poate să corespundă, în mare măsură, unei interpretări făcute de către cititor, care nu are la dispoziție, în memoria pe termen lung, decât schemele prototipice ale povestirilor (modele de basme în special). Atât cititorul naiv, cât și naratologul vor fi mai degrabă puși în dificultatea de a aplica o schemă preconstruită decât în situația de a acorda o reală atenție logicii specifice textului respectiv. Vom
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aspecte enunțiative participă la mișcarea argumentativă, exprimând voința de a-l influența pe celălalt ("dumneavoastră") într-un fel sau altul. 5. Exerciții de analiză secvențială Textul 4.1. V. Giscard d'Estaing: discursul din 27 ianuarie 1978 Din perspectiva schemei prototipice, putem considera acest pasaj de la sfârșitul discursului, așa numit "al alegerii potrivite pentru Franța" ca fiind o secvență argumentativă completă"? Comparați descrierea acestui fragment (apărut în ziarul Le Monde din 30 ianuarie 1978) cu textul scurt al lui Raymond Queneau
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a considera textul informativ-expozitiv ca un gen de discurs enciclopedic care se bazează, în special, pe înlănțuirile secvențiale, fie de tip descriptiv, fie de tip explicativ. Cu alte cuvinte, tipul așa-zis "expozitiv" pare a fi definitiv exclus din clasificările prototipice. Acest punct de vedere este susținut, în zilele noastre, și de D. G. Brassart: Propunem deci ca expozitivul să nu fie considerat un tip textual sau secvențial, ci să prezentăm aceste documente în funcție de specificul de organizare propriu-zis textuală, fie ca
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în acest caz, aceeași funcție de facilitare a lecturii și de organizare a informației, întocmai machetei unui ziar (atât de greu de schimbat fără riscul de a pierde cititori). Nu există deci niciun motiv de a oferi un statut de structură prototipică, cel puțin la nivelul textual pe care îl am aici în vedere: organizarea secvențială a discursului. Distincția făcută între expunere și explicație corespunde diferenței dintre DE CE ? și CUM? Majoritatea secvențelor care încep cu CUM nu sunt explicate. Astfel în exemplul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propuneam în Pratiques nr. 56 (1987a: 72) și pe care o completez aici, ținând seama de schimbarea inițială facultativă despre care vorbește J.-B. Grize și pe care o notez aici P. explic. 0 (adică macro-propoziție explicativă 0): Secvența explicativă prototipică: 0. Macro-propoziție explicativă 0: schematizare inițială 1. De ce X ? (sau Cum ?) Macro-propoziție explicativă 1: Problemă (întrebare) 2. Pentru că Macro-propoziție explicativă 2: Explicație (răspuns) 3. Macro-propoziție explicativă 3: Concluzie-evaluare Primul operator [DE CE] introduce prima macro-propoziție, al doilea [PENTRU CĂ] aduce cu sine
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
precedat de o descriere care corespunde unei schematizări inițiale destinate să aducă în prim-plan obiectul problematic pe care îl tematizează macro-propoziția pe care o voi nota cu [P. expl. 1]. Să observăm, drept prim exemplu de actualizare o secvenței prototipice, acest pasaj dintr-un articol de ziar elvețian romand, a cărui apartenență politică va fi ușor de interpretat de către cititor: [2] (a) Considerăm pertinente motivele invocate de Dl. Le Pen. (b) Nu este cazul însă și în ceea ce îl privește
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de tipul "Dacă vorbesc de ani, e ca să îl distrugă". Inutil să mai amintim de faptul că absența concluzieiP. expl.3 are un rol considerabil pentru întreaga interpretare a poemului! Mai simplă, reclama următoare îmi pare că urmează îndeaproape modelul prototipic: (6) Mașina de spălat de la Lacul de Gaube (a) Undeva, la mare altitudine, în Pirinei, la poalele muntelui Vignemale, se află lacul de Gaube. (b) Nici vorbă să se poată ajunge până acolo cu mașina, căci doar o cărare îngustă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintre strategi, experți, ideologi și surzi, analiza lui Dispaux se situează în mod evident la nivel mai curând conversațional decât dialogal. Astfel vom încerca să abordăm în altă manieră această problematică, punându-ne întrebarea dacă am putea imagina un nucleu prototipic comun tuturor formelor de dialog. 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal Așa cum nota Catherine Kerbart-Orecchioni în secțiunea de lingvistică din primul volum al prezentării de sinteză L'Interaction verbale, teza noastră constă, în esență, în a "repera regulile care guvernează
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
relativă la organizarea interacțiunilor verbale este, după caz, mai mult sau mai puțin suplă sau rigidă" (Kerbrat-Orecchioni 1990: 200). Însă, în loc să fim descurajați de aceste caracteristici flotante și foarte diverse, vom încerca, în cele din urmă, să delimităm nucleul dur prototipic prin excelență al înlănțuirilor secvențelor dialogale. Această schemă prototipică nu are un rol normativ mai important decât cele precedente. Datorită specificului interacțiunii verbale, ea este cu siguranță însă, mai mult decât cele precedente, supusă influenței unor elipse și unor realizări
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mult sau mai puțin suplă sau rigidă" (Kerbrat-Orecchioni 1990: 200). Însă, în loc să fim descurajați de aceste caracteristici flotante și foarte diverse, vom încerca, în cele din urmă, să delimităm nucleul dur prototipic prin excelență al înlănțuirilor secvențelor dialogale. Această schemă prototipică nu are un rol normativ mai important decât cele precedente. Datorită specificului interacțiunii verbale, ea este cu siguranță însă, mai mult decât cele precedente, supusă influenței unor elipse și unor realizări incomplete. Atkinson și Heritage definesc unitatea de analiză într-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât ei." (Fedra). Putem vorbi aici despre ironie în măsura în care ceea ce "vrea să arate" fabula este atât de exagerat încât faptele nu ar putea fi interpretate întocmai cum ele apar relatate la prima vedere. Analiza dialogului arată o transgresare a modelului prototipic: nu există nicio secvență cu funcție fatică, de deschidere sau de închidere. Intrarea în dialog se face odată cu faza tranzacțională. Am putea veni, în acest caz, cu două explicații: o lege a economiei legată de genul narativ al fabulei însă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pornește de la ideea că cititorul este cel care va da coeziune unei succesiuni textuale, spijinindu-se, în parte, pe operații de clasificare. Pentru a afirma că atare succesiune este mai degrabă descriptivă decât narativă, argumentativă sau dialogală, trebuie să existe scheme prototipice abstracte, transmise pe cale culturală. Cu alte cuvinte, este o operație de lectură-interpretare care asigură discursului o anumită structură compozițională. Avem uneori tendința să separăm lectura de produsul său. Natura textuală a faptelor de limbă are drept consecință realizarea unor înlănțuiri
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asupra direcției de evoluție pentru fiecare fenomen în parte, dar și pentru fiecare tipar flexionar căruia fenomenul i se subordonează. 2. PONDEREA DIVERSELOR CLASE DE FLEXIUNE ALE SUBSTANTIVULUI 2.1. Masculinele 2.1.1. În faza actuală de limbă, tiparul prototipic de masculine (Ø2 - i devocalizat: pom-i, lup-i) rămâne cel mai puternic, primind, fără excepție, toate formațiile noi Pentru susținerea acestei afirmații stau mărturie următoarele fapte: - Toate împrumuturile recente intrate la masculin, aparținând fie clasei numelor de persoane, fie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
patiser - patiseri, *surfist - surfiști; DTP: beautician/cien-i, debarasator-i, hair-stilist/șt-i, hardist/șt-i, pizzer-i, promoter-i, rigipsar-i, șabloner-i etc.). O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ochete, orbete, scaiete -, este neproductiv, mai ales în registrul cult). - Variantele neologice italienești din limbajul juridic, frecvente la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor (vezi Hamangiu 1887), au pierdut, aproape fără excepție, pe -e, trecând la tiparul prototipic de masculine (administratore 6 - administrator, ascendente - ascendent, comodante - comodant, creditore - creditor, debitore - debitor, deponente - deponent, descendente - descendent, detentore - detentor, donatore - donator, executore - executor, fidejusore - fidejusor, garante - garant, gerante - gerant, majore - major, minore - minor, procuratore - procurator, sechestrante - sechestrant, succesore - succesor, testatore
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
U.I.: 273: Te conving că totul e excelent [...] Mari mascalțoni! În cazul substantivului bebe, motorul google înregistrează variația liberă între tiparul masculin în -e, cu selecția articolului hotărât -le (a), utilizare cu cea mai mare frecvență, și tiparul masculin prototipic (b), cu selecția articolului masculin hotărât -ul (cu mai puține apariții). (a) Ce trebuie să fac pentru ca bebele să doarmă noaptea? (www.citybaby.ro, 2008), Bebele meu a început să refuze mâncarea (www.kidz.ro, 2008), Cel mai mult îmi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
s-a însoțit, în cazul acestui substantiv, și cu o schimbare de accent (administratore - administrator). 7 Forma bebe are tratament diferit după cum finala este accentuată sau neaccentuată. În condițiile accentuării vocalei finale, se preferă forma bebeul meu, care aparține tiparului prototipic de masculine. In condițiile neaccentuării finalei, se preferă forma bebele meu, formă care, prin singularul articulat (bebe - bebele), trimite la tiparul analizat. Ca indicație normativă, DOOM2 acceptă variația accentuală bebe/bebe, dar nu specifică nimic în legătură cu pluralul. 8 Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
alde sunt: desemnarea globală a unui grup familial (2.1), desemnarea clasificatoare - comparativă, categorizantă, adesea depreciativă (2.2), utilizarea enumerativă (2.3) și desemnarea individuală imprecisă, adesea ironică (2.4). 2.1. Desemnarea grupului familial ("ai lui"; "familia lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume propriu de persoană sau un nume de rudenie (articulat hotărât sau însoțit de posesiv). În această construcție, alde imprimă sintagmei un sens plural, colectiv, de asociere metonimică ("ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
rudenie, e și mai rară în limbajul familiar actual, fiind probabil simțită ca populară și chiar regională. Mărgărit (2001), în acord cu Ionică (1984: 176), consideră această valoare ca fundamentală pentru graiurile muntenești (unde, de exemplu, alde ta-su desemnează prototipic "părinții", "tatăl + mama"). Exemple recente provin însă și de la nativi moldoveni (și chiar din Republica Moldova): Că alde tata trăiau greu. Aveau mulți copii, dar nu aveau vacă (Alexei Vakulovski, tiuk.reea.net), ceea ce ar întări mai curând vechea idee conform
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
tipuri de centre: nume proprii, dar și substantive comune, pronume personale sau demonstrative cu sens "neutru", generic (astea, acestea, alea). Demonstrativele și pronumele personale sunt centre predominant deictice care pot avea și interpretare clasificatoare, categorizantă, decodabilă contextual 11. Utilizarea clasificatoare prototipică presupune un reper individual și stabilirea, prin raportare la acesta, a unei clase. Valoarea de plural (care apropie acest uz de cel discutat sub 2.1) este și în acest caz integral atribuită de operatorul alde, plasat în antepunere față de
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Perja sau Purica (EZ, 28.VIII.2000); Alde Becali sau Dragomir s-au trezit latifundiari ("Ziua de Cluj", 26.VI.2008). Sensul tipologic și generalizator se obține contextual, discursiv, prin exemplificare multiplă 14. Tiparul stabilește o clasă prin enumerarea membrilor prototipici (ceea ce permite mai ușor recunoașterea trăsăturilor comune). Enumerarea joacă aici rolul tiparului partitiv-clasificator; grupul stabilit nu poate însă avea o interpretare care să excludă reperele. Ambiguitatea se produce aici ca oscilație între o lectură de includere (alde X, Y, Z
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
a lui alde în limbajul standard. 3.2. Structuri sintactice Se constată că alde își lărgește, în limba actuală, capacitatea de combinare cu substantive comune (3.2.1), dar și cu alte categorii de pronume decât cele ale uzului său prototipic (3.2.2). Sintagma care îl cuprinde primește articol proclitic (3.2.3). Se produc o serie de contaminări de construcții și variații în uzul cu sau fără de al sintagmei (3.2.4). În fine, alde se specializează în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]