2,509 matches
-
nu-și da cu părerea despre teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri impecabile și declamații și am fost mîndră, într-un stil occidental și deloc zonal și provincial, de strălucirea artiștilor români - regizori, actori, scenografi.
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-o lume interioară a cărei frontieră e trasată de disprețul față de Zeitgeist-ul lumii contemporane bolnave și pervertite, iar centrul de echilibru devine o din ce în ce mai
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
de cauză chiriașului) reușita acestei acțiuni. Menționez că la realizarea g) A fost urmărit fără încetare 40 de ani, de la evenimentului au colaborat și alte organizații arestare, din 1948 și până în 1988, la data plecării din religioase canadiene și oficialități provinciale din țară la una dintre fiice, căsătorită din 1986, cu un Quebec. ( vezi „Candela de Montreal nr 2 / 2002” cetățean canadian. ( Vezi copiile la 4 dosare în 8 articol semnat de Monica Matte). volume, al jurnalului întocmit de Securitate. Al
Victor Roşca. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Roşca () [Corola-journal/Journalistic/87_a_85]
-
de întâlnirile de după 1989, cele care judecau într-un anume fel, rezistența, literatura de opoziție, opțiunea pentru un loc anume. Pentru o istorie. Întâlnirile cu Ivasiuc, cu Goma, călătoriile prin străinătăți au consecințe. Orice călătorie înseamnă o ieșire din cochilia provincială, dintr-un spațiu care, poate, rămâne al său. Dar Mihai Sin are un fel al său de a trăi „întoarcerea acasă”: primele pagini din Marea miză l-ar avea drept model pe Rebreanu. Paginile lui Rebreanu, confesiunile lui Rebreanu sunt
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
un nou cod poetic. Profitând de această breșă și observând, totodată, involuția „optzeciștilor” textualizanți, Ioan Es. Pop își va împinge creația spre o „extremală” (cum ar fi zis Ion Barbu) suprapunere. În Liliecii sorescieni găsim expresii selectate pentru izul lor provincial, pentru savoarea oltenească. Poetul le gustă și le pune în versuri ce vor fi apreciate tocmai de către spiritele fine, de connaisseur- i. La autorul ieudului fără ieșire și al lui pantelimon 113 bis, o selecție de acest tip nu mai
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
masa jucătorilor de pocker devine un moment cu greutate, foarte fin construit, punctat clar de actorii Dorina Lazăr (D-na Molloy), Irina Mazanitis (D-na Swift) și Gelu Nițu (D-nul Reagan). Această scenă poartă cu ea o lume poate provincială, șablonardă, în orice caz cinică, cu un zîmbet tăios pe buze. Fiecare gest este calculat matematic, privirile lor sînt bogate în semnificații și cînd sînt însoțite de cuvînt și cînd nu. Deși Adrian Ralea era o apariție, mai degrabă picturală
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
tehnic de scenă determină scăderea numărului evenimentelor teatrale, reducerea invitațiilor la prestigioase festivaluri internaționale, imposibilitatea de a fi conectat la ce se întâmplă în lume și de a le raporta corect la cote valorice. Astfel, în cercul nostru strâmt și provincial, apar tot felul de deformări în receptare, entuziasme periculoase, nume umflate cu pompa de consistența unor bloane de săpun în fapt. Cei mai mulți sunt dezorientați. Atât profesional, cât și social. Asta se vede pe scenă, dureros de tare. Din câte se
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
tinerilor din faimosul număr al DILEMEI ("unii dintre ei interesanți, alții doar scandalagii") nu este pentru Gelu Ionescu lipsită de semnificație, iar reacțiile vehemente, "de țațe care țipă ca înjunghiate cînd văd un gest mai șocant", sînt tipice pentru mentalitatea provincială. În fine, colegul nostru nu se sfiește să mărturisească: "pentru noi, români care trăim în străinătate, lectura unei poezii de Eminescu poate declanșa emoția dorului. E normal, și nu avem de ce ne rușina pentru o lacrimă a desfătării. Dar, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
noi în ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de atunci, cu nelipsitele lor discursuri lemnoase, despre prietenia între popoare și lupta împotriva imperialismului... Ce departe sînt, acum, toate astea! În anul 2000, la a 35-a ediție, Karlovy Vary e un festival liber și debarasat de orice complexe provinciale. Spre deosebire de festivalul moscovit cvasidefunct, Karlovy Vary apare înfloritor, inclus în scripte la "categoria A", deci în primul eșalon valoric al festivalurilor internaționale de film, alături de Cannes, Veneția, Berlin. Sigur că, să compari Karlovy Vary cu Cannes-ul, e ca și cum ai
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Drama lui Bacovia, ca om și ca poet, provine din identificarea totală cu modelul ales, neîngăduindu-i să se integreze în societate. S-a considerat și a trăit, toată viața, ca un marginalizat (cu psihologia specifică), concentrînd tristețea moldovenească și provincială. De n-ar fi fost această conștiință a marginalizării și a tristeții iremediabile, n-ar fi scris cum a scris (și cît de puțin a scris!) că e condamnat la singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a avut parte de
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
stat aproape. Iubitor de Nietzsche, cum îl știm, dl. Breban ar trebui să nu conteze însă pe prezența zeilor în simpozioanele Contemporanului. Răbufnirile d-sale nu sînt deloc o "idee europeană" și denotă, mai degrabă, un anumit complex personal și provincial care nu-i face cinste. Ca să nu mai spunem că promptitudinea cu care a căutat să profite de dl. Reichmann spre a-și regla conturile cu unii confrați, vîrîndu-se ca musca-n lapte în polemica legată de antisemitism, nu ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
căsătoria cu o tînără fată, inocentă și amorezată lulea. Atît piesa, cît și spectacolul - poate chiar într-un mod mult mai tranșant - pun față-n față două lumi: cea înțepenită, banală, nespectaculoasă pentru care model este o familie de moșieri provinciali cu aere de orășeni și cea a contaminaților de patimi de tot felul, de minciuni și de un anumit soi de malefic. Confruntarea directă de pe scenă naște un tip de demență cu mai multe fețe, demență construită în evoluție și
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
30 de milioane de dolari), producătorii n-au vrut să riște, și au preferat un regizor cu experiența marilor montări (Roland Joffé, premiat la Cannes, în'86, cu Palme d'or, pentru Misiunea). Păcat! Poate că, într-o regie mai "provincială", filmul ar fi pierdut din anvergura plastic-decorativă, dar ar fi cîștigat în profunzime. Rămîne de văzut în ce măsură Vatel, intrat în circuitul difuzării, își va scoate banii. Înclin să cred că nu. Deși trecutul vorbește despre prezent: "Curtea lui Ludovic XIV
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
etc. Prin premisele lor, dar și prin filosofia curatorială și prin efectul imediat de lectură, acestea erau mai curînd acte de emancipare decît rapoarte de activitate, însă, tocmai prin grandoarea lor afișată și prin aerul lor exhaustiv deconspirau multiplele complexe provinciale și tot atîtea reflexe de gîndire reziduală, însuficient drenată în noile condiții. Venirea în București nu avea atît ca argument imperativul cunoașterii și al comunicării, dorința legitimă a ieșirii din cadru ca prim pas către eliberarea de prejudecățile sistematic induse
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
dar iată îmi spun bucură-te de subiecte și predicate de cîini vagabonzi și de oameni subiectele sînt ale lor iar tu bați suav cîmpii" (Sfatul unui frate mai mare către un frate la fel). E în cauză o boemă provincială, de solitar, care afectează în egală măsură "viziunea" și comunicarea ei. Aparentul dinamism, combinatoria metaforică se încheagă în figuri moi, vlăguite, reflectînd devitalizarea. Însăși evaziunea în univers se dovedește a fi iluzorie, o reverie subțire a unui individ claustrat ce
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta pe jos la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de chimie) acum ți se întinde o foaie albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin toposul provincial), cît și interior (prin structura morală), îi corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare, e un simptom al "epuizării care durează": "Ce să
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
la programul muzical al Operei din aceeași clădire, de fapt preferă opereta, gen Maritza Grofne, sau Janosz Vitezs etc. Tompa stînjenește o parte a publicului, genul abonaților fideli oficierii identității, fiindcă-i ironizează și minimalizează nostalgiile, îi violentează scrobita cumințenie provincială ori la fel de provincialele grandomanii etc. Rezultatul e un colectiv exemplar de artiști cu un repertoriu demn de marile scene ale lumii, izgonit din agenda loisir-ului celei mai mari părți a conaționalilor. Pe deasupra, sunt invitați aici importanți regizori ai țării
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
al Operei din aceeași clădire, de fapt preferă opereta, gen Maritza Grofne, sau Janosz Vitezs etc. Tompa stînjenește o parte a publicului, genul abonaților fideli oficierii identității, fiindcă-i ironizează și minimalizează nostalgiile, îi violentează scrobita cumințenie provincială ori la fel de provincialele grandomanii etc. Rezultatul e un colectiv exemplar de artiști cu un repertoriu demn de marile scene ale lumii, izgonit din agenda loisir-ului celei mai mari părți a conaționalilor. Pe deasupra, sunt invitați aici importanți regizori ai țării sau de aiurea
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
acele antologii colective, Aer cu diamante sau Desant, adevărate "morminte frățești", de la începutul anilor '80. Împreună au escaladat baricadele cenzurii, împreună au fost navetiștii care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici orașe provinciale uitate de Dumnezeu și de... criticii literari. Marea șansă, însă, a fost N. Manolescu, mentorul lunediștilor. El e ceea ce a fost pentru perioada interbelică un E. Lovinescu, cred. De talentul fiecărui poet nu mai spun nimic - mi-am uitat cîntarul
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi:/ Cereau desigur - altfel ai fi voit să rogi -/ ca să-i ferească Cerul cum le-a ferit
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
tinerei) și stilul ales pentru expunere (epistolar) creează o expresivitate rar întîlnită în prozele contemporane. Foarte interesante sînt "realitățile secunde" pe care le surprinde autorul. În anii '70 era nebunia pantalonilor evazați pe care o percepem prin ochii unui tînăr provincial: "Pantalonii evazați, ca și perciunii, îmi stîrniră invidia, purtam și eu un "trapez" de 18 cu 22/.../. Străinul însă purta 18 cu 28, cel puțin, dacă nu cu 30! Se vedea cît de colo bucureșteanul, și țin minte ce mi-
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
conștientă că și breasla mea, a comentatorilor, a specialiștilor, a cronicarilor și criticilor a pus umărul la tot ce se întîmplă prin faptul că "regele e gol!" nu s-a strigat la timp, prin faptul că privim teatrul strîmt și provincial, nu-l raportăm la respirația și anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e cazul și devenim prea aspri cu spectacole care, chiar împerfecte, înseamnă evoluție, ieșirea din impas, din teatrul mort în accepția lui Brook, prin faptul că
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi întors "la 180 de grade
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
de teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste proze sînt mai degrabă exerciții demonstrative, prin care Ioan Groșan își expune familiaritatea cu moda timpului. Aerul lor e oarecum de postmodernism provincial, declamator, iar simbolistica nu e nicidecum originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]