372 matches
-
au făcut-o. Dar, datorită educării lor Într-un al sistem, nu prea au știut cum „să se vândă”, n-aveau practică autopublicității permanente, spre deosebire de colegii lor universitari din Occident (Wladislaw H.). Toți cei care rămăseseră pe loc trăiau În provizorat. La fiecare doi sau trei ani treceau printr-o criză legată de continuarea sau nu a unei activități intelectuale, numărul celor care continuau să aibă o activitate științifică devenind din ce In ce mai restrâns. Pentru profesiunile intelectuale, perioada de tranziție se apropia În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
finalizării tranziției instituționale. Ce-i drept, unele instituții consacrate prin legea fundamentală abia urmau să fie create (Curtea Constituțională și Avocatul Poporului); Parlamentul și Președintele urmau să fie aleși în primul lor mandat constituțional; autoritățile administrației publice locale funcționau în provizorat, fără o lege de organizare; independența și inamovibilitatea magistraților nu erau încă realizate. Totuși, existau de acum înainte cadrele juridice necesare dezvoltării statului de drept și democrației pluraliste. Ca orice construcție juridică, legea fundamentală a României adoptată în 1991 nu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
depășită.) Pe alte meridiane, hiper-urbanizarea a fost și este privită cu reticență și îngrijorare. În prozele lui Joyce ("Oameni din Dublin") orașul, personaj central, nu-i altceva decât un loc al alienării, un țesut patologic paralizant, caracterizat de stază, înfrângere, provizorat, sărăcie, izolare, monotonie, morbiditate, spleen. Orașul-azil n-ar duce decât la ratare materială și psihică, de unde și sentimentul difuz al evadării necesare, mereu stopată de bariere psihologice. Pentru Joyce, Dublinul în special și orașul în general ar fi de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Neptun: Sorescu și sus-semnatul. Cum să stabilești o relație între solemnitatea înghețată a bustului străjuit de flori și imaginea unui Marin cu cipilică tip savant sovietic la Artek, mâncând mititei pe plajă? Lumea statuilor sugerează definitivul, adjudecarea, eternul; în rest, provizorat, zbatere, aproximații. Tocmai de aceea, adică pentru a conjuga cât de cât validarea statuară cu rigoarea soclului documentar, se cuvine încercată "baterea în cuie" a tuturor amănunțimilor biografice. Începând, firește, cu data nașterii. Dilemă destul de românească: nu știm cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
crește grepfrut roșu și roz, care nu mai crește nicăieri altundeva. Ținutul citricelor e unul promovat de agențiile imobiliare, ținut al reședințelor turistice „mai stați oleacă” și al bătrînilor care așteaptă pe-acolo să moară. Întreaga vale are aerul de provizorat al unei tabere sau al unui carnaval. Curînd fraierii or să fie morți cu toții și ambulanții o să-și mute negoțul În altă parte. În anii ’20 agenții imobiliari au adus trenuri Întregi de clienți și i-au lăsat să culeagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a fost tot atât de ridicat cum a fost în unele perioade la Neamț. Ospiciul de la Golia, dezvoltându-se alături de spitalele Spiridoniei a rămas, în realitate, în umbra acestora. Medicii care au ocupat posturi la Golia au folosit deseori situația ca un provizorat, după cum rezultă din frecventele lor cereri de transferare la spitalele de boli somatice (Sf. Spiridon, Pașcanu, Izraelit), preferând chiar, față de postul de la acest Ospiciu, unele spitale îndepărtate, de târguri provinciile. Istoricul acestui ospiciu, ca și al unității similare de la Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Farmacie chimică galenică profesor Deleanu. Anul III: Farmacie chimică și galenică profesor Deleanu; Analize chimice și băuturi profesor Deleanu; Igienă profesor Ciucă; Chimie analitică profesor Coniver; Bacteriologie profesor Slătineanu. Bazele materiale nesatisfăcătoare și caracterul însuși al acestei secții întărea impresia provizoratului. În anul următor, în Cameră, s-a hotărât desființarea secțiilor de farmacie de la Cluj și Iași; decizia este îndeplinită printr-un Ordin ministerial. Reacția locală este puternică. Consiliul profesoral, întrunit la 26 august 1923, cere, în unanimitate, menținerea Secției de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
profesoral, întrunit la 26 august 1923, cere, în unanimitate, menținerea Secției de farmacie, propunând o comisie compusă din profesorii Deleanu, Șumuleanu, Ciucă și Slătineanu, care să întocmească un regulament de funcționare. Cu toate acestea, nu au putut fi depășite condițiile provizoratului. În anul 1924, la Secția de farmacie se țineau următoarele cursuri: Botanică profesor A. Popovici, Mineralogie V. C. Buțureanu, Chimie minerală N. Costăchescu, Fizică Th. Ionașcu (Facultatea de Științe), Farmacologie I. Enescu, N. Costăchescu, Farmacie chimică și galenică N. Deleanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Convorbiri literare, 145, iun. 2011, nr. 6, p. 16-21. SOROHAN, Elvira. Potențialul emergent al debutului. În: Convorbiri literare, 145, mart. 2011, nr. 3, p. 16-18. Carlos Ruiz Zafón. Marina. Traducere și note de Ileana Scipione. Iași: Polirom, 2010. SOROHAN, Elvira. Provizorat sau viața dublă ca un pariu. În: Convorbiri literare, 145, mai 2011, nr. 5, p. 21-25. Despre romanul cu același titlu de Gabriela Adameșteanu. SOROHAN, Elvira. Revirimentul Cantemir. În: Convorbiri literare, 144, ian. 2011, nr. 1, p. 24-27. SOROHAN, Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
masiv și reacția inversă: criticii citiți de scriitori au parte ei înșiși de analiză și interpretare, de data aceasta cu mijloacele ficțiunii. Cărțile alese pentru "salonul literar" sunt interpretate în conformitate cu principiile enunțate la începutul volumului. În finalul analizei la romanul Provizorat al Gabrielei Adameș-teanu, autoarea nu-și reprimă o confesiune aproape pătimașă, probând participarea intimă fără de care lectura sărăcește: "Iubesc literatura frumoasă, cu idei, adică literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în patru labe." Preferând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dar sancționat moral drept un "Casanova postmodern" pentru De ce iubim femeile), Petru Cimpoeșu (primul în topul Doamnei Profesoare), Matei Vișniec (interesant, dar prea tehnic), Nichita Danilov (imaginativ, deși prea pletoric), Gabriela Adameșteanu (admirabilă în Dimineață pierdută, nu însă și în Provizorat, unde face concesii gustului actual pentru sordidele amănunte de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în România s-a acuzat faptul că țara noastră fusese abandonată, sacrificată de occidentalii care o cedaseră Uniunii Sovietice 99. Auto-victimizarea românilor nu era o invenție atât de recentă, alimentându-se din imaginarul anilor '40, când se trăia cu iluzia provizoratului și cu speranța că, până la urmă, tot "vin americanii"! Percepția vestică a fost însă alta: "occidentalii au invocat în zadar obligația respectării înțelegerilor de la Yalta și au cerut imperativ alegeri libere, sub controlul observatorilor străini. Ei au luat sub protecția
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și bucureștenii, Editura Paideia, București, 2003. Idem, Mărturii orale. Anii '90 și bucureștenii, Editura Paideia, București, 2008. Nistor, Ion I., Amintiri bucovinene din vremea unirii, ediție îngrijită de Doina și Liviu Papuc, Editura Alfa, Iași, 2000. Petrescu, Radu, Prizonier al provizoratului. Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Rostás, Zoltán, Văcărescu, Theodora-Eliza (coord.), Cealaltă jumătate a istoriei. Femei povestind, Editura Curtea Veche, București, 2008. Rostás, Zoltán, Țone, Florentina (coord.), Tânăr student caut revoluționar, Editura Curtea Veche, București, 2011. Rusu Abrudeanu, Ion
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
posteritate, performanțele copiilor săi în fața pomului de Crăciun: băiatul lui de șapte ani declamase "formidabil în intensitate și cu câteva pauze bine plasate, cu un surâs de încântare pe față, Mama lui Ștefan cel Mare (s.a.)" (Radu Petrescu, Prizonier al provizoratului. Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 274). 186 Spontaneitatea copiilor arată și o diluare sensibilă a "educației patriotice" care însoțea, în mod tradițional, memorarea acestei legende în școală; vezi relatarea Elenei Mărculescu, în Zoltán Rostás, Theodora-Eliza Văcărescu (coord
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
2 mai 1927, p. 1. Bacalbașa excludea cu hotărâre ideea, din ce în ce mai vehiculată de grupările extremiste de stânga sau de dreapta, a necesității instaurării unei dictaturi în țara noastră („Din experiență știm că dictaturile au acest neajuns că sunt numai un provizorat, ele sunt mai mult un om decât o metodă 31). Menținându-și multe dintre vechile convingeri democratice, însă ceva mai confuz și ezitant exprimate acum, respinge hotărât agi tațiile unor elemente turbulente îndreptate împotriva structurilor incon testabil democratice - în ciuda carențelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
părți: prima parte, numită Domestica, se ocupă de lucrurile calme, sigure, caraghioase dar lipsite de primejdie pe care câinele le caută cu înfrigurare și spre care ultimul vagabond ca și marele conducător de oști aspiră mărturisit sau nu: spaima de provizorat și singurătate ne mână într-acolo. Dar ce facem odată ajunși acolo. Dacă ajungem! Și aici începe partea a doua a poemului meu: Infernalia. Ea se ocupă de lucrurile tulburi, întunecate, iraționale 14. La nivelul narațiunii, în înșiruirea secvențelor romanului
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este lovinesciană, în sensul aplicării ideilor de imitație, sincronism și adaptare din mers la un fond național originar. Mai precis, literatura română începe odată cu descoperirea Occidentului, așadar după 1800. Tot ce a fost înainte cade sub semnul „culturii minore”, însemnând provizorat, absența unor creații estetice. E de precizat însă că ideea sincronismului funcționează ca un principiu de evaluare pozitivă, istoricul literar descoperind tocmai vitalitatea mai puțin obișnuită a unei literaturi care a avut, aproape nesperat, „instinctul” sincronizării cu marile literaturi europene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
și chiar teologia sunt niște discipline care n-au ambiții mai mari decât rezolvarea unor litigii terminologice. Trunchiul culturii primite de-a gata se îndepărtase de rădăcinile cultului, atât de familiar străbunicilor noștri. Etica ne preocupa doar cu titlu de provizorat. Cum puteam deveni mai buni sau cum s-ar înmulți virtutea - aceste întrebări ni s-au părut foarte curând niște dileme inactuale și neîncăpătoare pentru amfiteatrele universității. Impudoarea curiozității, teama narcisistă de eșec, pasiunile dialectice, vanitatea jargoanelor - toate astea ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru care trebuia ales Carol în fruntea statului român, printre care, nu în ultimul rând, sprijinul de care beneficia din partea lui Napoleon al III-lea376. În ciuda acestor aspecte festiviste, în rândul guvernului începeau să apară mai multe neînțelegeri. Situația prelungită de provizorat nu avea cum să nu lase urme. Având viziuni și temperamente diferite, membrii executivului se acuzau acum de cele mai diverse lucruri, printre care dorința unora de a se proclama domni. O astfel de referire se făcea și la adresa lui I.C.
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
a interpretărilor) pentru ca apoi să îngăduie un progres cu două fețe (una a concluziilor înregistrabile și alta a unui productiv demers aplicativ care leagă teza auto- referențială de aventura concretă a înaintării pe cale). Sinteza capătă aici o nuanță a unui provizorat benefic și just, necesar în perspectiva unei lucidități ghidate de conceptul adaptării și corelat unui proces de mișcare a spiritului care împrospătează mereu doctrinele fără a abandona cuceririle trecutului, înnobilând tradiția cu îndrăzneață inițiativă creatoare. Un set de categorii diferit
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sau altul, adică decizând ce se atașează laturii stabile și ce nu. În această modalitate optativă, anumite elemente sufletești vor fi investite cu caracter de esențialitate, în timp ce altele vor cădea, simetric, într-o condiție inferioară (și își vor asuma propriul provizorat), într-o organizare de tip progresiv care menține unite cele două laturi înaintea fiecărui salt în stadiul următor. Schimbarea efectuează, în relație cu starea anterioară, o repoziționare de statut în care fiecare element interior își va modifica cel puțin raportarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu priva localitățile mai puțin importante sau mai izolate de prezența medicilor specialiști, pentru mult timp s-a aplicat în instanță o soluție de compromis, printr-o extindere, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului, a regulii localității. Însă această situație de provizorat a fost depășită și, mai mult, regula sus-menționată a fost treptat abandonată, în anii ’80, și în privința celorlalte categorii de profesioniști în plan medical, mai cu seamă pe măsura dezvoltării și diversificării mijloacelor de comunicare și de informare. Dacă la
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
întru care oricum ne va preceda, ea, partea neștiută și umilă din noi, tăcerea noastră, umbra noastră, imponderabilă ca o suflare, neînsemnată ca o zdreanță de muselină lesne purtată de vântul luminii și după care, da, abia după care, suntem provizoratul definirii noastre prin precursorat. Și-atunci să ne fie destul că suntem pre-, că ne putem anticipa pe noi înșine și drumul către teritoriile necunoscute prin premergerea unui semn umbros de lumină"1. Se observă că starea prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sacrifice radicalismul, să plătească aparent tribut tradiției în sectorul moralei. Dar numai aparent. Prima dintre cele patru maxime ce rezumă morala provizorie exprimă clar intenția de rămînere pe terenul tradiției: ) De ce și-a ales Descartes tocmai dimensiunea morală a cărui provizorat îi știrbește radicalismul gîndirii? Cel puțin două motive îi justifică hotărârea, întemeiată pe o înțelegere profundă și chiar pe un oarecare curaj: în primul rînd, orice morală este în esență provizorie, în sensul că este cel mai relativ, fluctuant, fragil
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
încăpere" a vieții lui este cel mai natural exprimată de Lenora. Din interior, consecințele acestei schimbări sînt evaluate, personajul dă curs aceleiași neliniști a "vizitatorului" insolitat. Atît doar că acest rol, în cazul Lenorei, va încremeni într-o formă a provizoratului, pînă la moartea ei. Lenora nu mai poate fi stăpîna locului, așa cum fusese, mîndră și impetuoasă, la Prundeni: "Însănătoșită, iată că intrase într-un sanatoriu de lux, al cărui stăpîn era și stăpînul ei; era un fel de boală nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]