900 matches
-
O primă țintă: Dumnezeu. Are loc o descensiune a Creatorului în creație, una dură, violentînd solemnitatea sacerdotală ca și orice figurare a onorabilelor simțăminte. Imaginea Sa evanghelică e scurtcircuitată. Poetul se silește a-L tîrî într-o umanizare nu doar prozaică, „democratizată” („cristosul meu a învățat să iubească mersul cu autobuzul/ în fiecare dimineață/ după ora cinci”), ci și decăzută, desfigurată de mînie, sexualizată: „dumnezeului meu i s-a oferit dreptul la umanitate/ aici a învățat să-și dăruiască furia/ tuturor
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
muzicii, pe scaunul de lângă el, și fluturele înscris ca un mic semn din naștere pe pielea ei care vibrează îi dă de știre. De fapt, totul este între realitate și veghe, între risipa de dorințe și lipsa de mijloace, între prozaicul unor existențe ratate și miracolul stârnit din nimic. În final, Clara însăși, care-și dorise să urmeze o carieră muzicală, începe să cânte, genial, brusc, într-un magazin de piane. Lumea e plină de posibilități. Însă cu aceste posibilități care
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
pentru Dimov: modelul. Maestrul pe care fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice, identificabile unul câte unul
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Lansarea proiectului de reorganizare administrativ teritorială a României ar putea avea o explicație mult mai prozaică decât se crede. Deși nu sunt excluse interesele electorale, era greu de anticipat că o astfel de ”șmecherie” are șanse de reușită. Un amănunt uitat de analiști înclină balanța spre ipoteza unei manevre de imagine, frecvent folosite de Traian Băsescu
De Ce s-a grăbit Băsescu să anunţe desfiinţarea judeţelor. Ziarul Adevărul, parte din planul Puterii de contracarare a Opoziţiei () [Corola-journal/Journalistic/26101_a_27426]
-
la viața privată a unor personaje, generare de mitologii destul de vulgare în spațiul public. Ce se întâmplă cu noi în fața acestui fenomen? Vasile Dâncu are curajul de a pune această problemă și de a nu o pune în sensul foarte prozaic al respingerii de pe scaunul înalt al unui mare intelectual sau al unui mare elitist", a mai spus Maior. La rândul său, autorul volumului a spus că această carte face parte din viața sa. Această carte face parte din viața mea
Maior îi sugerează lui Dâncu să facă, într-o carte, o analiză despre breaking-news-uri () [Corola-journal/Journalistic/26277_a_27602]
-
cu cît din Memoriul pe care îl înaintează Procuraturii, se vădește o manieră de exprimare ce nu avea prea multe în comun cu tagma funcționărească. E uimitor că un spirit atît de rasat acceptase să facă o muncă atît de prozaică, într-o branșă atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
Es. Pop, avem de-a face cu unul negativ. Poemele cresc din acest unghi particular. Ele sînt mai mereu împărțite între un plan al realității terestre, joase, și unul al imaginației; între derizoriu și solemn; domestic și epopeic. Sub titlul prozaic oltețului 15, camera 305 ce deschide Ieudul fără ieșire se înșiră următoarele versuri, memorabile: „ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști din/ strada oltețului 15.// aici nu stau decît cei ca noi. aici/ viața se
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
cod numeric spiritual, lipsindu-i acel buletin de identitate care să-i consfințească etiologia duhului. Cînd ne îmbolnăvim o facem cu trupul, boala fiind o pacoste căreia îi lipsește antecedentele mistice: o simplă patologie pe care o îndrepți cu mijloace prozaice. Ceva crapă și este repede înlocuit, sau ceva slăbește și este de îndată întărit. Remediul e mereu pendinte de un ochi care vede peste tot organe și funcții. {i cum ce vine din materie se tratează tot cu materie, altă
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
cu artă și idealuri, unii prind ocazia să se văicărească, dar majoritatea (inclusiv Sarmalele) bravează și spun: da, frate, eu nu doar că supraviețuiesc, ci și trăiesc frumos, într-o lume mai bună. Comparativ cu ei, literații sînt mult mai prozaici: o spun cu toată simpatia, că și eu sînt la fel. M-am împrietenit cu cei mai tineri decît mine, născuți după ʼ70. Din partea celor mai mari simt o anumită răceală și un anumit dispreț, pe care le înțeleg și
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste lume. Neîndoielnic prozaice și realist-socialiste sunt ŤZilnicile autobuzeť și "Constructorul", cu o declarație de care ar fi fost mândru orice versificator specializat în producții la comandă socială: Sunt omul care trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
scoase afară din text amănunte și balast. îndefinitiv, totul a fost deja scris și semnat, dar misterul se reface cu fiecare generație, care nu mai citește poezia celorlalți. Și cine nu citește riscă să repete autoanulator greșeli, care sunt semnul prozaic al unei nepăsări de sine sinucigașe. (Alexandru Gheție, Bădiceni-Argeș) * "Mă numesc Piko Munteanu Jenö (Eugen, am 25 de ani, sunt căsătorit și am un fiu de 8 ani. Sunt din Oradea și vă scriu în speranța că poeziile mele o să
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
a mea, la ora actuală. "Versuri pentru un tânăr" este un soi de dublet la "Douăzeci de ani", exclamativ și neconvingător - fruct obișnuit al voinței de a scrie, ca multe altele din întâia mea viață, de până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se bifurcau/ în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,/ până la casele promiscuurbane/ unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însuflețiți/ unde soarele jilav dimineața lovește/ în cocoșii de
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
Ťautenticitateť. Este ceea ce se întâmplă, sub ochii noștri, și cu ultimii veniți în literatura română, adică cu încă nedeplin conturata Ťgenerație 2000ť care, prin opțiunea sa Ťrealistăť, minimalistă, pentru o poezie cât mai Ťtranzitivăť, se dorește și mai apropiată de prozaicul univers concret în care trăim, de ceea ce Bogza numise cândva Ťplan primarť, ducând spre ultimele consecințe proiectul autenticist al predecesorilor imediați... Forme, așadar, de post- sau neo-avangardism, ce nu reiau pur și simplu, repetitiv, idei moștenite, ci le prelungesc ecoul
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
al așteptării unei întâmplări esențiale pe care doar briza, adiind misterioasă, o prevestește. Sirena, născută din spumele mării, poposește pe acest țărm al derizoriului și îl alege ca iubit pe cel mai puțin potrivit cu natura ei, pe insul cel mai prozaic din câți pot fi închipuiți, pe cel mai fidel adulator al unei singure lumi posibile: cea reală. Și tocmai unuia ca acesta să-i fie data șansa incredibilă de a pipăi ceea ce nu este de pipăit și de a purta
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
pleacă fruntea asupra mea. // Ea atunci lira îmi încordează / Și îmi rezice c-un glas ușor, / Povestiri multe ce-nminunează / Bravilor care nu mai viază, / Ce zac în ticnă în groapa lor." În poezia "originală" e melancolic și elegiac, naiv și prozaic, chiar mai jos de sursele preromantice Young, Légouve, Gessner, Derjavin, Jukovski. G. Călinescu găsește unele "figuri și colori" în poezia lui Negruzzi. Poemul Aprodul Purice, subintitulat "anecdot istoric" nu-i decât o cronică versificată cu puține imagini cromatice, de unde se
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
proprii celor două victime de lux, dar și la modalitatea lor discursivă, la cadrul textual predilect în care își plasează opțiunile. Eliade este prins în plin monolog maritim, de vorbă cu el însuși, înainte de a-și pune piciorul pe solul prozaic al României burgheze. În schimb, Comarnescu e parodiat, așa-zicând, dialogal, într-un interviu dat (sau luat) dlui Thomas C. Brown din Memphis (South-Dakota). Unele fragmente sunt de un comic nebun și, în contextul noii americanizări, par desprinse din revistele
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
inimitabil, epic, pitoresc și expresiv, un foulard care, după dispoziția sufletului tarasconezului din Delea Vechie, are aerul cînd melancolic, cînd entuziast, cînd satiric sau tragic. Dar la început această carieră artistică a fost grav împiedicată de o împrejurare nenorocită: numele prozaic, care cu atîta glorie împodobea firma prăvăliei cu zarzavaturi din Delea Vechie... Și iată că, în urma unor adînci și laborioase studii ale geografiei lui Gorjan, istoria artei și literaturii române s-a îmbogățit cu mult vorbitorul nume: Bran P. de la
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
absolvenții diferitelor clase, unii destul de interesanți. În anul școlar precedent două „stele”, una de cânt iar alta pianistică, apărură pe scena Conservatorului din Leipzig:Frieda Gerhard, mult protejată și mai târziu nedespărțita prietenă a lui A. Nikisch, care își schimbă prozaicul nume de Frieda în Elena Gerhard, nume devenit pe urmă celebru în arta cântului german, și Paula Hegner, o tânără pianistă, elevă a Profesorului Teichmüller, cu talent mult promițător, plin de poezie și romantism, din nefericire nefavorizat de împrejurări spre
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea mitică a Vântului, o stea, care poate fi identificată cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte, refuzul teatrului în negativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
răspunde Carrascal. Nu poate fi așa, don Avito, pentru că sunt noi și de 24 de perras 8. Nu poate fi, doña Tomasa, dar este!, răspunde cu energie Carrascal. Și așa, după că a înviorat câmpul, doña Tomasa se întoarce în prozaica bucătărie iar don Avito continuă. Cu fapte, da, prietene Sinforiano, cu fapte! O, faptele! De ceva timp coc un plan vast pentru a pune în practică teoriile mele, aplicând pedagogia mea sociologică la tabula rasa... Începe să se facă, învățătorule
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate și inteligență spațiile rămase albe la nivelul poemului. Dincolo de hainele postmoderne, la modă în momentul apariței volumelor sale, poezia lui Ioan Flora pune câteva întrebări
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea holului de marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]