902 matches
-
absolvenții diferitelor clase, unii destul de interesanți. În anul școlar precedent două „stele”, una de cânt iar alta pianistică, apărură pe scena Conservatorului din Leipzig:Frieda Gerhard, mult protejată și mai târziu nedespărțita prietenă a lui A. Nikisch, care își schimbă prozaicul nume de Frieda în Elena Gerhard, nume devenit pe urmă celebru în arta cântului german, și Paula Hegner, o tânără pianistă, elevă a Profesorului Teichmüller, cu talent mult promițător, plin de poezie și romantism, din nefericire nefavorizat de împrejurări spre
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
satului, Erasmus Holiday, începe o discuție nesfârșită, presărată cu numeroase adagii savante în limba latină. Neînțelegând rostul întregii divagații, Tressilian încearcă să îl readucă la subiect, cu o întrebare care să îl coboare din sfera aluziilor erudite direct în realitatea prozaică: „"Quid hoc ad Iphicli boves? What has all this to do with the shoeing of my poor nag?" (Ce legătură are asta cu boii lui Iphiclos? Ce-are de-a face cu potcovitul bietei mele gloabe?)” Expresia este folosită pentru
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
medicului Walter care a contribuit la îmbogățirea acestuia prin moștenirea unei bătrâne soții de bancher nu mai este privit ca un fapt rușinos ce trebuie ascuns, iar bătrâna și obeza Salema Efraim devine o „donatoare”, formulă convenabilă ce ascunde realitatea prozaică a relațiilor. Personajele din "Drumul ascuns" se află într-un alt stadiu de evoluție al clasei sociale. Prima generație a familiilor din "Fecioarele despletite" avea origini umile: tatăl Lenorei era preceptor la Mizil, părinții lui George Drăgănescu erau niște cârciumari
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
strașnic adversar pentru tot ce e dieta sau regim alimentar. Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată. Locatara principală ține-n spațiu tolerate,perle de piper picante, boabe de orez umflate. O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodiecă de când e lumea, porcul n-a citit o poezie. Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!»
Sarma () [Corola-website/Science/297779_a_299108]
-
hrănească pretențiile enciclopedice, a fost previzibilă, repetitivă și alienantă, pe cât mi-aș fi dorit eu să fie de înălțătoare și provocatoare. De la interpretări cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care le-am receptat ca tulburătoare în absurdul prozaic în care abundau, în loc să triumfe ca vârf de avangardă, cum urmăreau, la vulgaritatea sketchurilor TV inserată în piese caragialiene. Spectacole care nu țineau, fie din perspectiva conținutului, fie a execuției. Apoi, teatrul independent. Un one-woman show încă mă bântuie pentru
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea termenului, în limba germană, unde ea
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea termenului, în limba germană, unde ea
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
locului fruntaș îi revine, cu prisosință, lui Tismăneanu. Și-a distribuit favorurile și susținerea cu aceeași abilitate de care dădea dovadă, odinioară, Ion Iliescu în plin proces de elaborare a fundamentului puterii sale politice. Mecenatul afișat se rezumă la o prozaica relație patron-client, caracteristică activităților lui Tismăneanu și Antohi.” Mai departe, Gallagher scrie: “Din 1989 încoace Tismăneanu nu a ezitat să le pună piedici istoricilor care nu dansează după cum cântă el.” Despre politica academică dusă de Tismăneanu în România, Gallagher mai
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
măsuri variabile și un relief ritmic complex, datorat cezurilor și formulelor ritmice folosite de melodia vocii. În strofe sunt folosite rime împerecheate, iar la refren apar rime încrucișate și interioare. Versurile folosesc un ton umoristic, punând laolaltă elemente puerile sau prozaice (ursulețul de jucărie, teama elevului de a fi ascultat la lecție, gelozia din dragoste) și importante concepte spirituale (Prometeu, tragedia). În cântec există patru secțiuni, după cum urmează: introducerea (A), strofa (B), refrenul (C) și coda (D). Ele se succedă după
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
Scrutând viitorul Și dintro dată m-am trezit Îmbrăcată În realitatea prozaică Și prozodică a cotidianului. Am Înghițit ca pe o avalanșă Veștile matinale Sperând că, mai târziu, le voi repera Și reorganiza În liniștea Unei după-amiezi meritate. Dar nu am avut timp De atâta confort neuronal Deoarece pleiada Înrâurită De truisme
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
revistele umoristice. Prevalența temelor din viața cotidiană este în concordanță cu stilulu artistic pozitivist, care caută să portretizeze mediul populației, mai degrabă decât cele ale eroilor romantici ai generației anterioare. Perioadă literară în care Prus a scris a fost una prozaica, în contrast cu poezia romantică; proza lui Prus este de multe ori o proza poetica. Povestirile sale conțin, de asemenea, elemente fantastice sau ușor stranii. Un număr semnificativ de povestiri a aparut inițial în edițiile de Anul Nou. Mult timp, Prus a
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
zona după numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre acestia - Mândru (numele altuia - Sascu a fost dat satului Sascut, cel al lui Cucu - satului Cucova, cel al lui Scurtu - satului Scurtă, etc...). O explicație mai prozaica asociază toponimul cu numele unei hangite - Mândră, al cărei han ar fi fost situat în zona pe traseul actualului DN2. Comună se află în sudul județului pe malul drept al Șiretului în dreptul acumulării hidroenergetice de la Berești, unde râul primește afluenții
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
a o demonta piatră cu piatră, pentru a examina mai apoi calitatea materialelor folosite". De aceea munca istoricului actual este una de 'psihologie istorică': în fața unei istorii prea perfecte, trebuie căutate continuu punctele slabe prin care se poate întrezări realitatea prozaică. Aceasta este metoda criticii moderne în istorie. Ea ține cont în analiza veridicității afirmațiilor hagiografice de contextul istoric în ansamblul lui, ori pentru Arabia deșertică a secolului 7 acesta este o lume tribală, ale cărei cutume trebuie cunoscute și înțelese
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
o dorință de depărtări misterioase, un erotism difuz, o sete de libertate care nu mai încăpeau în spațiul unei săli de clasă.” (p. 70) A doua formă este aversiunea pe care criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
libertate care nu mai încăpeau în spațiul unei săli de clasă.” (p. 70) A doua formă este aversiunea pe care criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
cu talent și vizibilă implicare afectivă. Evenimentele exterioare, vizita lui Gorbaciov, fuga nu-știu-cui în străinătate sunt repere ce aduc consistența reală speciei reportajului și datează discret amintirea. Sunt aproape cele mai bune bucăți de proză. Anchete mult educative, cu calcule prozaice și utile asupra unor chestiuni arzătoare de genul: cât timp lucrează scriitorii actuali la o carte, estimarea cheltuielilor făcute pentru scrierea ei, cât se-ntinde plapuma dreptului de autor, toate astea utile deopotrivă cititorului de Ziar de Duminică, pentru cultura
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
veritabilă capodoperă a acestui limbaj artist, placat pe un mister delicat, al oscilației între tărîmuri. Vraja hipnotică a naturii unește circular primordiile cu sfîrșitul, vizibilul cu invizibilul. Defel întîmplător, cuplul care beneficiază de feeria insulei se reîntoarce în urbea sa prozaică într-o nuditate ce simbolizează purificarea: "Orașul pulsează între vălurile de ceață. O evidență, în sfîrșit, una autentică: goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste lume. Neîndoielnic prozaice și realist-socialiste sunt ŤZilnicile autobuzeť și "Constructorul", cu o declarație de care ar fi fost mândru orice versificator specializat în producții la comandă socială: Sunt omul care trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
stil, de tonalitate, ceea ce o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
poet V. Alexandri; trimițîndu-i în aceste puține rânduri tributul admirațiunei noastre, ne simțim datori totodată a-i cere iertare dacă pe dânsul, care n-a așteptat și n-avea nevoie ca "indignarea să-l facă poet", îl coborâm astăzi la prozaica meserie de prim-bucureștar. [9 februarie 1878] ["CESTIUNEA RETROCEDĂRII... Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existență pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruiește să câștige cu orice preț stăpânirea asupra acestei părți din cea mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Brăila pește, din Podolia cai și vite albe; ce or fi aducând ei oare din Cetatea Albă? Poate corturi tătărești? Ei aduc din Cetatea Albă stofe cusute cu fir de aur, stofe de mătasă și vinuri din Grecia, pe care prozaicul așezământ le numește cvas grecesc. Erau luxoși tătarii din Basarabia. Se știe că după moartea lui Alexandru cel Bun a rămas doi fii, Ștefan și Ilie, cari și-au împărțit țara în două. Matci Strykcowski, în cronica sa polonă-litvană, tipărită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de bani, că poporul nu mai știe ce să facă de fericire. Pentru a ilustra extrema fericire a poporului și metodul dumnealor de a-l administra, vom reproduce raportul către Domn al ministrului de finanțe, în care se expune prin prozaice țifre bunăstarea unuia din cele mai laborioase județe ale țării. Iată ce zice acel raport: Cu ocaziunea inspecțiunei făcută casieriei generale a districtului Dolji de d. secretar general al acestui minister, însoțit de d. inspector financiar Danielopolu, la 22 iulie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al doilea el este mai depărtat și de ochii și de credința sa, care este totdauna pentru plată. Să venim acum la considerațiunile filozofice ale d-lui D. Giani. înainte de toate ne-am întreba ce scop urmăresc ele într-o prozaică dare de seamă asupra unui proiect de lege relativ la clauza penală, dare de seamă în care date statistice și considerațiuni economice ar fi fost mai cu cale decât fraze ieftene, pe care d. D. Giani, cu sentimentul său de modestie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca abaterea să fie resimțită ca semnificativă”239. Ținând cont de aceste observații, ne putem da seama că și în cazul producției poetice de care ne ocupăm - aceea care urmărește să creeze o lume, utilizând adesea procedee narative, prozastice (și prozaice), fără a neglija conținutul și tranzitivitatea sensurilor -, esențială rămâne, până la urmă, regula care separă proza de poezie. „Recurs în procesul poeziei moderne”, subtila postfață a lui Mircea Martin la studiul lui Gh. Crăciun consacrat poeziei tranzitive, conține o remarcă esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
comună). În orice caz, această poezie nu presupune renunțarea la acele „cadre” ce asigură, ca și în cazul diferitelor forme (mai simple sau mai sofisticate) ale jocului, marcarea distanței față de acțiuni sau comunicări „reale”. Tocmai în măsura în care până și cea mai prozaică însemnare este „încadrată” implicit de formule din speța acelui let’s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (ca de pildă: „acum ne jucăm” sau „acum scriu/citesc o poezie”), ea devine, într-un mod îndeajuns de evident, ficțională. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]