250 matches
-
lansa în speculații distopice (vezi eseul despre Neoromână, care e inteligent, fără să fie nici optimist, nici pesimist) sau în false fiziologii de factură, cum știm, pașoptistă (vezi Mââârrrr...), sunt convins că o face conștient, dând curs unui nedisimulat talent prozastic. Avea să-l exercite din plin mai târziu (căci prima ediție a Cuvintelnicului fără frontiere e din 2002), în 2009, într-un volum de Povestiri impertinente și apocrife. Cred că modelul acestui tip de proză (de mici dimensiuni, scrisă sub
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
și din prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru a face loc ironicului mușcător. Poezia arată acum precum într-o remarcabilă Biografie săracă
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
încercarea de a concentra în expresie definitorie codul epic al acestor texte, o direcție deja consacrată ne propune a le vedea ca aparținând epopeii, desfășurând operația analitică în zona poieticii, a tehnicii textuale, a stabilirii de topoi, chiar a viziunii prozastice. Exercițiul critic ne arată, însă, cu deplină claritate, că fragmentul, oricât de bine realizat, nu poate trăi izolat, nu alcătuiește prin sine o operă și, mai ales, nu este un indice extins al valorii. Ca atare, producția romanescă a lui
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
care frapează realismul oblic al reprezentării. Un singur termen („desăvîrșeam”) aparține ariei stilistice Mureșan, în care ironia și autoironia sînt prezente și active. Minus acest predicat, textul e al unui Ion Mureșan fără Ion Mureșan: cu un discurs prozaic și prozastic, „anecdotic”, exact pe dimensiunea ce va fi explorată, tot mai mult, în poezia românească ulterioară. Firește, e vorba de un pseudorealism și de un fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie prozastic poematică a Câmpiei transilvane, cu decor, costumație și partituri atent reproduse); cealaltă, vocea traumei care răbufnește în verbalizări violente, sunt asistate discret de vocea prozatoarei. Înfruntarea nu e între realitate și ficțiune, ci între mai multele interpretări ale aceleiași realități
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
tempoul fracturat, fraza cu barbă, scrisul ca la picamer”. Dialogurile cu cei din lumea literară (Daniel Cristea-Enache, Marius Chivu, Iolanda Malamen, Elena Vlădăreanu, Ciprian Măceșaru, Marius Dobrin) au un farmec conspiraționist: știu că răspunsurile sunt o convenție detonatoare, un pretext prozastic. Ți-l lasă să zburde cu grație. În schimb, reporterii din afară sunt, deseori, victime sigure. E întrebat, de pildă, dacă-l „suprairită sensibilitatea”?, „De unde vă vine atracția supremă pe care o exercitați asupra sexului sensibil chiar și atunci când scrieți
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
unei camere cu alta” (p. 106). Sunt și destule momente în care logica tandră a lui Marian Papahagi mimează cinismul. De pildă, atunci când, ca în cărțile lui Pantagruel, recomandă, ca leac de depresie, însurătoarea (p. 188) ori când, în dispoziție prozastică, relatează cu talent pince sans rire două serate culturale desfășurate la Accademia di Romania. La una dintre ele, de tot ridicolă, se referă și Ion Vartic în amintita prefață. Cealaltă îl are în centru pe Șerban Cioculescu, care a ținut
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
un farmec aparte ori parfumul unei epoci, ci, foarte important, pe cele care asigură prelungirea în autoficțiuni incitante. Vom fi, așadar, martorii unui scriitor ce transformă cu talent documentul istoric în ficțiune. Mai mult, el inserează pretutindeni în text fragmente (prozastice ori memorialistice) ale unor confrați de aici și aiurea. Interesează felul în care se revarsă textele într-un text generic. Scriitorul își reamintește alături de un alter-ego, Povestașul, iar când o anumită stare nu poate fi sudată comparativ, el vizitează jovial
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
însă nu melancolizează. Preferă să trăiască halucinații ale „drumului-text”, virând după plac și imaginație, îndrăznind, când nimeni nu mai crede în spiritul din spatele ruinelor. Istoria din cutia de pantofi e un text hibrid, dispus muzical, cu note consacrate și ritmuri prozastice, cu numeroase referințe internaute, ca și cum istoriile aproximative și cele virtuale ne situează, poate ireparabil, în ample rătăciri fabulatorii, de unde alt adevăr istoric se poate insinua ficțional.
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
profilul moral al lui „Cristian”, măcar o parte dintre ei tot trebuie să-i fi semănat. Două „povești” prezente în sumarul eseului (cea a locotenentului-major C.A. și cea a maiorului Ion Pătrulescu, responsabilul dosarului „Lungeanu”), scrise cu mare finețe prozastică, la o imaginară persoană întâi, dovedesc fără drept de apel că nu revanșa îl interesează pe Gabriel Liiceanu. El vrea cu adevărat să înțeleagă cum funcționa, dintr-o perspectivă a omenescului, un mecanism sinistru. Cel al Securității în sens larg
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
socio-politic-cultural-economic către generația tânără - ceea ce li se dă lor să mestece le îngreunează respirația până la limita sufocării, de unde și anarhismul juvenil, manifestându-se în forme din cele mai atroce: beție, droguri, violuri, tâlhărie, corupție, crimă etc.), am descoperit, pe lângă talent prozastic, virtuți destul de rare în literatura autohtonă de ultimă oră: suflu, anvergură epică, suplețe și mobilitate a structurilor narative, susținute de un instinct estetic irepresibil, care nu dă greș, știe pe unde să pășească și ce să ocolească, ce să ia
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
scene, pe care le transformă într-un bun propriu. Cititorul e atent, în primă instanță, la reperele și siluetele ieșite din aerul epocii, dar se adaptează, treptat, la ficționalizarea lor, respectând marcajele prozatorului. Balansul între cele două medii (istoric și prozastic) structurează întreg romanul La belle Roumaine, centrat pe o figură feminină enigmatică și profitând la maximum de ambiguitatea sa existențială. Proza începe, în ordine cronologică răsturnată, cu episoadele pariziene din viața frumoasei românce, continuă cu preludiul ei berlinez și se
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
atât de apăsată, tocmai raportarea la context să fie deficitară. Abia se amintește faptul că după volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), Marin Preda a fost acuzat de naturalism: stigmat greu, în anii '50, care putea pecetlui soarta unui scriitor. Compromisurile prozastice despre care am vorbit vin după acest moment, ca un fel de soluție de avarie a carierei lui Preda. Doar apariția primului volum din Moromeții va face din el autorul unanim respectat; și, fără îndoială, țăranul pornit din Siliștea-Gumești a
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
de artificialitate în aproape tot ce ține în opera sa de ficțiune și de postura gravă". Nuvela lui Gala Galaction, De la noi la Cladova, e abordată prin grila terminologiei lui Wayne C. Booth, conform căreia succesul ori insuccesul strategiei scrisului prozastic ar fi determinat de relațiile ce se stabilesc între scriitorul în calitate de "om real", autorul care se implică-n discurs în calitate de alter ego al scriitorului și eventualul narator. în cazurile în care omul real își deversează părerile în text peste capetele
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
de tortură. cameră de anchetă. sală de ședințe de demascare. deportare./ lagăre de muncă forțată. domicilii obligatorii. lagăre ideologice de/ reeducare. gulag. purificare rasială. purificare etnică. purificare sexistă. purificare ideologică" etc., etc. Continuînd cu un rechizitoriu în limbajul cel mai prozastic (,scuzele ce le datorează artizanii militari și politici ai/ războiului rece, popoarelor nefericitului est al europei. mi s-a povestit că acestea au fost cedate în condiții rușinoase și asasine dictatorului stalin în/ anul de grație una mie nouă sute patruzeci
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Bardu s-ar putea defini ca o adevătată senzualitate a inteligenței. Dar toate acestea par de acum înainte exemple despre o artă ce se va fi pierdut. Să revenim la Umberto Saba. El însuși e conștient că poemele mai degrabă prozastice din prima sa perioadă provocau și o oarecare stupoare: deseori remarci dintre cele mai fine, imagini delicate, se pierdeau într-o masă narativă neutră. Dacă acesta a fost așa-zisul meu ,diletantism", replică Saba, atunci el s-a transformat în
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
unei descripții prea minuțioase. Prin urmare, dacă e preferabil să ne oprim pe suprafețele netede, de ce n-am recunoaște-o, conștienți fiind nu numai de forța, ci și de limitele realismului? În Ficțiune și infanterie nu se întâmplă mai nimic, prozastic și prozaic vorbind. Se meditează, în schimb, în mod substanțial la condiția scriitorului și a literaturii. Nu am de unde să știu cum era romanul pierdut de Victor Testiban; dar acesta scris și semnat de Costache Olăreanu mi se pare scăpărător
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
albastru... ce-i asta? în ce limbă l-o fi citit Ahmatova pe Rilke?" Modalitatea confesivă, în maniera candid-adolescentină, ca punct de plecare, e aci susținută de piloni retorici, de explicitările ce țin mai mult ori mai puțin de concesia prozastică a limbajului liric ca de-o confruntare cu maturitatea. Iar pe de altă parte spargerea în țăndări a acestui porțelan acoperit cu desene visătoare, revolta oricărui semnificat explicit prin izbucnirea în trombă a expresivității autonome, magmatice. Subconștientul iese la suprafață
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
și, vai!, postumă) este un scurt, dar captivant Jurnal de tânăr scriitor, urmărit de o boală necruțătoare și refugiat în comuna natală, de unde scrie, până aproape de finish, mesaje prietenilor săi. E de presupus că alte și alte pagini, din genul prozastic, epistolar sau publicistic, vor alcătui sumarul unor volume viitoare. Prozator, antropolog, sociolog, autor captivat de vocea străzii și de istoria la firul ierbii, comentator avizat de fotbal, Sorin Stoica este în continuare o carte deschisă. Nu mi-am propus să
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
ciudat să observi că, într-o vară bucureșteană înnăbușitoare, în vara lui 1900, un poet român cu nervii excitați la maximum se calma așternînd pe hîrtie pagini care sunau straniu, asemănătoare paginilor scrise peste cîțiva ani de Georg Trakl. Forma prozastică adoptată este identică, iar principala problemă stilistică întîmpinată de ambii scriitori pare să fi fost disciplinarea, în fraze armonioase, a unei viziuni prin excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
își află, în oglindă, un dublu femeiesc și, totodată, o pricină a imensei lui dezintegrări interioare mi se pare, izolată de rest, prea înclinată spre lirism. Straniu în compoziția lui bipartită, fascinant în epicul pe care-l derulează, acest experiment prozastic de tinerețe al lui Andrei Oișteanu promitea un romancier adevărat, hrănindu- se din temele investigațiilor sale științifice (pe care le regăsim în Grădina de dincolo. Zoosophia). De atunci, Oișteanu a mai publicat câteva studii exhaustive extrem de serioase (Imaginea evreului în
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
și teoretician propune, în romanul său despre Dracula, câteva importante teme de studiu pentru draculalogi. În drum spre sud e debutul în roman al lui Adrian Romilă, critic literar de nădejde al revistei „Conta”. Anul 2012 trebuie să rețină înaintarea prozastică a lui Gh. Schwartz, care ambiționează să realizeze cu Cei o sută cel mai vast ciclu romanesc al literaturii noastre. În 2012 a apărut Bastonul contelui, al șaselea volum. Dacă Gh. Schwartz mai are încă până atinge finalul, Paul Eugen
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
decât el, cred că scontata schimbare de perspectivă s-a produs deja, prin chiar această carte, ale cărei premise teoretice sunt îndeajuns de clare încât să nu mai necesite eventuale ruminații. Sigur că abordarea e reducționistă (investigația vizând exclusiv valențele prozastice de tip confesiv în așanumita literatură veche), dar nu e nicidecum incompletă. Schema logică a demersului nu are lacune ori sincope și nu admite contradicții interne. Parțială fiind, sinteza lui Răzvan Voncu rămâne totuși o sinteză. Individualizată prin depășirea sagace
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
aproape toate, dintr-o redutabilă imaginație situațională. Ce nu e îndeajuns de concret, și prin urmare nu se verifică, e înlăturat fără comentarii justificative. Scenariile teoretice pe care Răzvan Voncu le construiește au de altfel, ele însele, o anume dimensiune prozastică (evidentă mai ales în capitolul al cincilea, Actele și documentele, în căutarea unui gen, unde întâlnim adevărate short stories în care donatorii, beneficiarii și martorii intră, fiecare la locul cuvenit, în distribuție). Dacă în panoramări autorul aplică, așa cum am spus
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
cărți caremi plăcuseră sau îmi displăcuseră în mod intim, argumente așa zicând publice, accesibile, generaliste. Despre primul roman al Ioanei Pârvulescu, Viața începe vineri, am scris imediat după apariție. Îl găsisem remarcabil și îmi construisem interpretarea în jurul unor excelente găselnițe prozastice (legate de destinul ulterior al personajelor principale, de ingenioasa datare calendaristică a acțiunii ș.a.m.d.). Prins între asemenea calcule seci, lăsasem deoparte tocmai esențialul. Aveam să-mi dau seama de asta ceva mai târziu, când, rezumându-le apropiaților cartea
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]