250 matches
-
a dedicat-o Bernard Pivot) iar cărțile lui Delerm au fost traduse în douăzeci și șase de limbi, inclusiv catalană și chineză. Cît privește recenta La Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L'Arpenteur), cartea conține tot miniaturi prozastice impecabil realizate, în care momentul banal este surprins cu o plăcere nostalgică: de la așteptarea nelămurită a veștii esențiale ("Correspondance") la "voyeur"-ul ce-și bucură privirea cu rotunjimile oferite de înflorirea unui bujor ("Voyeur de pivoine") sau încîntarea de a
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
și din prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru a face loc ironicului mușcător. Poezia arată acum precum într-o remarcabilă Biografie săracă
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
unei camere cu alta” (p. 106). Sunt și destule momente în care logica tandră a lui Marian Papahagi mimează cinismul. De pildă, atunci când, ca în cărțile lui Pantagruel, recomandă, ca leac de depresie, însurătoarea (p. 188) ori când, în dispoziție prozastică, relatează cu talent pince sans rire două serate culturale desfășurate la Accademia di Romania. La una dintre ele, de tot ridicolă, se referă și Ion Vartic în amintita prefață. Cealaltă îl are în centru pe Șerban Cioculescu, care a ținut
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
poemelor lui Vișniec. Iată o evidență care, din nefericire, nu ne duce prea departe. O puteam bănui direct din context sau din tradiția instituită de poeții care, fără a viza o schimbare majoră de traiectorie, comit câte un asemenea volum prozastic. Mult mai interesant ar fi să deducem tocmai punctele de clivaj sau de inflexiune care conduc la brevetarea unui autentic regim al prozei. La o individualitate greu de tradus, recuperator, în versuri. O atare mostră de proză oferă episodul vagonului
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
-l, în România literară, la rubrica Post restant, Constanța Buzea îi lăuda adolescentului de atunci tocmai această calitate. A avut mână bună !) Mă despart în schimb de cei câțiva comentatori care i-au prezis lui Stoian G. Bogdan o carieră prozastică. Nu cred că e indicat să dăm poemul din mână pentru romanul de pe gard. Ce e epic aici, e în sensul unor constrângeri de versificație și, în mod implicit, de gen. Se povestește doar atât cât permite metafora să se
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
îngrijită de Monica Pillat și George Ardeleanu ne-a oferit un Dinu Pillat - creator major. Nu numai statutul scriitorului s-a schimbat, de la o speranță frântă de destin la o certitudine. Însăși valutarea lui s-a schimbat, opera sa - critică, prozastică și confesivă - revenind postum în prim-plan. E limpede că avem, din fericire, doi Pillat în literatura română: pe Ion Pillat, cel mai important poet tradiționalist modern, și pe Dinu Pillat, critic și prozator, personalitate aparte a frământatei literaturi postbelice
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
socio-politic-cultural-economic către generația tânără - ceea ce li se dă lor să mestece le îngreunează respirația până la limita sufocării, de unde și anarhismul juvenil, manifestându-se în forme din cele mai atroce: beție, droguri, violuri, tâlhărie, corupție, crimă etc.), am descoperit, pe lângă talent prozastic, virtuți destul de rare în literatura autohtonă de ultimă oră: suflu, anvergură epică, suplețe și mobilitate a structurilor narative, susținute de un instinct estetic irepresibil, care nu dă greș, știe pe unde să pășească și ce să ocolească, ce să ia
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
cel stîng... atît încît să-l cern cu privirea pe Abhsurd, viu și periculos de aproape de suflet... îngrijorat că sunt o alintată plîngăcioasă". Alintată într-adevăr de cuvintele pe care le angajează într-un joc amețitor, Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și, implicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemnitate, împins spre ironie și spre un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
și vițelul (parafrază după fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu) și Dogaresa și poetul, variantă a poeziei în gondolă, ambele aflate sub formă de manuscris în arhiva Muzeului Literaturii Române. Dacă nervul dramatic îl părăsise pe Caragiale, cel prozastic cunoaște un esor nemaiîntâlnit până în acel moment. Povestirile și poveștile din această perioadă și reunite în 1910 în volumul Schițe nouă, apărute la Editura Adevărul, erau considerate chiar de autorul lor ca fiind cele "pe care nu le-ar da
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
scop detectivist. Una dintre proze, scrisă într-o manieră neobișnuită pentru scriitor, Sus pe luciul Dunării, și publicată direct după dactilograma din arhiva lui Vinea, mi s-a părut, în mod ciudat, cunoscută. Mi se părea că seamănă cu fragmentul prozastic Învățătură de minte al lui Dumitriu, pe care nu l-am uitat întrucît mă intrigase, căci apărea într-un moment cînd prozatorul își schimbase maniera de a scrie și era preocupat numai de Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
cheia se află în capitolele trei, șase și șapte, adică în trei din cele absente în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: "... o șaică mare cu pînza în trei colțuri călătorea în jos pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: "ochi
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor prozei scurte, pe care le face, câteodată timid, alteori ezitant, la jumătatea deceniului al șaptelea, într-un peisaj prozastic dominat de figurile emblematice ale generației sale, ca Nicolae Velea, Dumitru Radu Popescu sau Fănuș Neagu. Șocul numit Lumea în două zile nu a venit din neant, din hazardul unei „inspirațiuni fără seamăn”, ci în urma unor acumulări lente, care au
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
limbii române. Combinarea talentului dramatic al autorului nostru cu existența "vocii" auctoriale la care ne-am referit a avut drept rezultat utilizarea stilului indirect liber pînă la ultimele lui resurse: niciodată pînă atunci el nu invadase în asemenea măsură teritoriul prozastic românesc și nu se combinase atît de fantezist cu formele sale înrudite, cu monologul interior și cu stilul direct liber. Există nuvele scrise aproape integral în stil indirect liber (precum Mara), dar el a fost prezent încă din Popa Tanda
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
mai mult sau mai puțin direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră proză modernă, născută în zorii pașoptismului. Biografia lui Slavici se prezintă, aparent, ca o existență lipsită de strălucire. Dacă școlaritatea primă, trăită în Ardeal, ca și micile slujbe adminsitrative
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în ultimul rând e de amintit aici raportarea permanentă la noile promoții. Flexibilitatea ei proverbială. Poate cea mai frumoasă trăsătură a Irinei Petraș. Raportare nu doar la scrisul lor, dar și la preocupările circumstanțiale. În celebrele, deja, structuri și substructuri prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul lui Christopher Nolan, aflat printre temele colegilor ceva mai tineri. Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
scrie prozatorul poate rămâne mereu tânără, indiferent de ravagiile pe care trecerea timpului le face pe obrazul personajelor. Între tematica acestor povestiri și pregnanța lor psihologică nu există, prin urmare, o linie de unire; și a numi "vechituri" asemenea bijuterii prozastice - nu toate, dar majoritatea - ar fi o dovadă certă de opacitate critică. Pe o scală valorică întinsă de la Tulpină fragedă, securea (cea mai puțin reușită) la Pompi pe bancă, Contrariul morții, Chelcășoz, Iulia în iulie și Departe-n zare, spre
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
profilul moral al lui „Cristian”, măcar o parte dintre ei tot trebuie să-i fi semănat. Două „povești” prezente în sumarul eseului (cea a locotenentului-major C.A. și cea a maiorului Ion Pătrulescu, responsabilul dosarului „Lungeanu”), scrise cu mare finețe prozastică, la o imaginară persoană întâi, dovedesc fără drept de apel că nu revanșa îl interesează pe Gabriel Liiceanu. El vrea cu adevărat să înțeleagă cum funcționa, dintr-o perspectivă a omenescului, un mecanism sinistru. Cel al Securității în sens larg
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
fenomen simetric celui din poezie: după o primă perioadă de observație socială, de schițe ironice realizate într-o limbă populară, are loc și aici o „epurare neologică” progresivă; ea nu atinge proporțiile din registrul poetic, dar schimbă radical configurația registrului prozastic. În copilărie și adolescență, viitorul scriitor s-a aflat în proximitatea limbajului regional și arhaic al familiei sale de negustori tîrgovișteni; a învățat greaca și puțin slavona, dar nu știa încă să citească românește (vezi delicioasa autoparodie Dispozițiile și încercările
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
unei descripții prea minuțioase. Prin urmare, dacă e preferabil să ne oprim pe suprafețele netede, de ce n-am recunoaște-o, conștienți fiind nu numai de forța, ci și de limitele realismului? În Ficțiune și infanterie nu se întâmplă mai nimic, prozastic și prozaic vorbind. Se meditează, în schimb, în mod substanțial la condiția scriitorului și a literaturii. Nu am de unde să știu cum era romanul pierdut de Victor Testiban; dar acesta scris și semnat de Costache Olăreanu mi se pare scăpărător
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
de tortură. cameră de anchetă. sală de ședințe de demascare. deportare./ lagăre de muncă forțată. domicilii obligatorii. lagăre ideologice de/ reeducare. gulag. purificare rasială. purificare etnică. purificare sexistă. purificare ideologică" etc., etc. Continuînd cu un rechizitoriu în limbajul cel mai prozastic (,scuzele ce le datorează artizanii militari și politici ai/ războiului rece, popoarelor nefericitului est al europei. mi s-a povestit că acestea au fost cedate în condiții rușinoase și asasine dictatorului stalin în/ anul de grație una mie nouă sute patruzeci
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
și, vai!, postumă) este un scurt, dar captivant Jurnal de tânăr scriitor, urmărit de o boală necruțătoare și refugiat în comuna natală, de unde scrie, până aproape de finish, mesaje prietenilor săi. E de presupus că alte și alte pagini, din genul prozastic, epistolar sau publicistic, vor alcătui sumarul unor volume viitoare. Prozator, antropolog, sociolog, autor captivat de vocea străzii și de istoria la firul ierbii, comentator avizat de fotbal, Sorin Stoica este în continuare o carte deschisă. Nu mi-am propus să
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
dezorganizează din mers tot ce-ar părea că vrea să se adune, să dureze sub forma unei structuri neschimbătoare. Corpul încremenește într-un mulaj doar după ce viața l-a părăsit, așa că orice ordine este una postumă. De aici, ca artificiu prozastic purtat în epocă, ideea "dublului calendar", a exfolierii timpului, a torsiunii lui în așa fel încît evenimentele de seamă să se împletească printre celelalte, ordinare, într-un fel de colonadă stilistică lipsită de structură de rezistență, doar cu multe "brîuri
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
sub semnul întrebării. Moartea, în schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este o relație
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
la care se raportează, cel mai frecvent, cei mai mulți dintre cititori. Adică, dacă este să fim corecți, măcar din anii '70 încoace, fenomenul borgesian. Însoțit, evident, de numeroasele sale avataruri. Care, fără a putea fi puse în directă legătură cu opera prozastică a argentinianului, se revendică, marginal, din ea. Mă gândesc, ferindu-mă totuși să comit acte de lezmajestate, chiar la un Paolo Coelho sau un Dan Brown. Terenul fertil al literaturii de consum actuale a început să nu mai fie suspansul
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
Marian Barbu Anul acesta, scriitorul Ioan Lascu din Craiova s-a aflat pe piața cărții din România cu un volum de proză scurtă, denumit Începutul cuvintelor. Este o antologie a scrisului prozastic, conceput de autor în două dimensiuni stilistice: una conceptuală, sub zodia nonconformismului urmuzian, și alta a biografismului firesc, lejer, ca emanație a eului creator în devenirea lui social-intelectuală. Peste amândouă ipostazele se arcuiește grija unei comunicări cu tentă și detentă
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]