436 matches
-
perceapă și să întrebuințeze în curs de trei ani a treia parte din venitul ce-l dau prebendele bisericești vacante, pentru ca să aibă cu ce-și apăra regatul contra atacurilor dușmane provocate prin această operă de convertire. În același spirit de prozelitism papa Clement VI (1351) dete voie regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, ca să ridice în cuprinsul teritoriului său, dar mai cu samă pe la margini, biserici parohiale romano-catolice, în socotința cumcă prin asemenea biserici s-ar putea converti cu mult mai ușor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se întrupează într-un individ ea nu are corp. Ea este transportată prin timp și memorie de un popor întreg. Lege în toate scrierile, fără imagini. Biblie fără ilustrații. Lege statică, fără resort de difuzare, cu mitologie săracă și prozelitism minimal. Lege conservatoare, avînd la origine o identitate colectivă închisă asupra ei înseși, această închidere fiind prețul perenității. Din "Celălaltul Absolut", Filon din Alexandria spunea că nu putem desprinde decît umbra. Nici un nume de pronunțat: o tetragramă. Cum să împarți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
relațiile ortodoxo-catolice au fost intens mediatizate și au cunoscut în ultimii ani o evoluție regretabilă (Preda, 1999). Se adaugă: lipsa de control juridic asupra organizațiilor sau a grupărilor cu caracter declarat religios care urmăresc de fapt scopuri oculte; raportul dintre prozelitism și coruptibilitatea administrației publice; problema realizării unui sistem educațional confesional-etnic; chestiunea patrimonială (Preda, 1999). Toate acestea sunt adevărate „răni dechise” asupra cărora trebuie să se intervină într-o manieră atentă, astfel încât să nu afecteze echilibrul în societate (Preda, 1999). În
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
2001, pp.9-25). Așadar, se apreciază că fenomenul sectar este unul religios social, dar și politic. „Secta este periculoasă din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere moral, căutând să producă dezordine, dezmăț, nesupunere, încurajează lenea, practică prozelitismul, se opune apărării dreptății și tolerează violența (crima religioasă), culmea, sub masca drepturilor omului...” (David, 1997, p. 18). Consecințele sunt generale: „Ar fi greu să ne închipuim, fără secte, o explicație pentru o criză a modernității” (Antim, 1996). Dincolo de orice
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
continuă așadar prin revendicarea libertății, iar ortodoxia, care n-a încetat a fi prezentă ca temei al identității naționale, nu e mai puțin semnificativă pentru o atitudine care întoarce spatele Islamului 52. Rolul Bisericii în suspectarea oricărei influențe occidentale ca prozelitism catolic a scăzut treptat în cursul veacului al XVIII-lea, în ciuda exemplului Unirii din Transilvania. Decalajul cultural și social față de Occident nu se datorează unei „orientalizări“ care ar fi început odată cu instalarea fanarioților. Secolele XIII-XIV, care au văzut închegându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte) tind să se reproducă și să se extindă prin prozelitism. Ne putem astfel imagina o multitudine de comunități tot mai apropiate unele de altele din punct de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil conflict. Chiar dacă nu e vorba de vecinătatea cu o sectă mai mult sau mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să fie proporțională cu priceperea, energia și inițiativa investite de fiecare în activități cu caracter lucrativ? Și cum vor putea considera toți acei membri ai unei confesiuni care acceptă constrângerea blândă a rațiunii că se pot apăra mai bine de prozelitism agresiv și intoleranță confesională decât promovând ei înșiși cu consecvență toleranța și bunăvoința față de cei ce împărtășesc alte credințe? Experiențele tragice care au marcat secolul XX pot fi socotite drept o dureroasă confirmare a avertismentelor filosofiei luminării privitoare la consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
incroyance au XVIe siècle. La religion de Rabelais. Ea urmărește pas cu pas aventura culturală a umanității în cursul veacului al XVI-lea, înțelegând și descriind unul din fenomenele religioase cu ample repercusiuni în istoria societăților europene, - febra propagandei, convertirea, prozelitismul -, acea febră care-l va cuprinde la începuturi pe Ignacio de Loyola și pe primii săi companioni, febră care-l va împinge către Indii pe Francisco Xavier sau va duce la înmulțirea oamenilor de acțiune obsedați de minunatul vis al
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
funcționar de stat nu a putut clinti un fir de păr din capul unui evreu pentru simplul fapt că se ducea la sinagogă. Altceva trebuie să fie la mijloc... — Individul ăla al tău nu cumva s-a apucat să facă prozelitism? întreabă brusc. Asta ar fi cu adevărat un delict, căci religia și politica nu sunt totuna. Evreilor le este garantat dreptul de a-și practica legile, însă nu li se permite să câștige adepți în rândul romanilor. Nici n-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acolo clemenței interesate a lui Flavius Etius și, desigur, fiind puțini la număr - socotind și femeile și copiii, nu erau mai mult de treizeci de mii în tot acel teritoriu vast -, nu veniseră cu brutalitate peste populația locală, nu făcuseră prozelitism în favoarea arianismului și își însușiseră, în schimb, unele norme ale vechiului drept roman; faptul că avuseseră succes era demonstrat și de numărul mare de căsătorii mixte, cu atât mai surprinzător, luând în considerare recenta lor așezare în zonă. Fiecare senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încadrat și cultura religioasă românească din secolul al XVII-lea. Un rol important în această acțiune l-a avut și Mănăstirea Cetățuia, care a ajuns un centru de cultură a Orientului Ortodox prin difuzarea cărților tipărite în limba greacă împotriva prozelitismului denominațiunilor creștine. Activitatea culturală de la Cetățuia a fost inițiată de patriarhul Dosithei al Iersusalimului și a primit binecuvântarea Mitropolitul Dosoftei al Moldovei. Gheorghe Duca a îndeplinit rugămintea celor doi oameni ai cultului și culturii prin cumpărarea de la Veneția a unei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
greci ai vremii. El a avut un rol de frunte pentru apărarea dogmaticii ortodoxe în acești ani când Biserica era zbuciumată de dispute teologice. Patriarhul Dosithei, prin activitatea sa culturală și prin publicarea de lucrări teologice a redus simțitor efectele prozelitismului religios. În anul 1663 împreună cu Patriarhul Nectarie a făcut prima călătorie în Țările Române unde a stat aproape opt luni. Voievodul Moldovei în acea vreme era Eustratie Dabija, care i-a primit foarte bine. Dosithei a legat o strânsă prietenie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de fortăreață. Principala menire a fost accea de bastion al credinței ortodoxe. Cu sprijinul lui Gheorghe Duca aici a luat ființă o tipografie în limba greacă, unică în Răsăritul Ortodox, care avea să fie o armă tăioasă împotriva denigrărilor și prozelitismului religios. Sufletul acestei acțiuni a fost Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, un om de cultură și desăvârșit teolog, bun prieten cu Gheorghe Duca și cu părintele cărturar al Moldovei, Mitropolitul Dosoftei. La tipografia de la Cetățuia s-au tipărit cărți cu caracter
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pedes, să-mi scot din haine mirosul de serviciu al BT-urilor domnului V., rămâneam printre tarabele de cărți de pe bulevard și Calea Victoriei, într-un adevărat Babilon, nu numai din cauza culorilor nelimitate ale lumii, dar mai ales din cauza impresiei de prozelitism islamic (acasă, Zina și ceilalți și așa mă suspectează de rasism... ) Încărcat de „lecturi inteligente“, câte un paragraf din trei cărți diferite, am încercat să-mi trag sufletul într-un cafe-bar pe Calea Victoriei, unde banii nu-mi permiteau să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și pe Thelema, pe Vril și pe Thule, pe orice antic și mistic uzurpator al numelui Marii Frățietăți Albe, pe Veghetorii Templului, pe orice Colegiu și Priorat din Sion sau din Galii!“ „Să fie anatema!“ „Oricine care, din naivitate, ordin, prozelitism, calcul sau rea-credință, a fost inițiat În lojă, colegiu, priorat, capitul, ordin ce În mod nepermis se reclamă de la supunerea față de Superiorii Necunoscuți și față de Stăpânii Lumii, să facă act de abjurare În noaptea asta și să implore exclusiva reintegrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prin același Vinea — precursoratul „paginilor bizare” ale lui Urmuz. Bilanțul revistei ilustrează, pe de altă parte, atitudinea „anexionistă” a Contimporanului față de revistele avangardiste mai tinere (75 HP, Punct, Integral), dar mai ales față de adversara unu, minimalizată prin calificativul lapidar „de prozelitism”. Înainte-mergător și portdrapel al artei noi, Contimporanul se prezintă și drept principalul promotor al acesteia în rîndul publicului. Bilanțul expozițiilor personale și colective (al „realizărilor” grupării) pune în evidență faptul că influența novatoare a Contimporanului nu s-a manifestat atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub conducerea lui M.H. Maxy. 1927. Expoziția de artă colectivă Contimporanul. Schimb de colaborări cu reviste similare din străinătate. Contimporanul impune noile concepții, stilul nou în toate artele devenind caetele oficiale ale mișcării de acum recunoscute. 1928. Apare unu de prozelitism. Expoziția colectivă Contimporanul culege aprobări unanime. Publicul timid se apropie, începe să înțeleagă. Artele decorative și arhitectura inițiate de mișcarea de la Contimporanul formează acum gustul public și realizează succese practice. 1929. 1 aprilie. Expoziția colectivă M. Iancu, M. Petrașcu, Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prive(te activit((ile sexuale ale altora. Acesta a fost principalul rol adoptat de observator. De asemenea, intrarea (n sect( presupune că observatorul participant s( adopte un rol existent: acela de credincios. Dar logică social( a credin(elor profetice implic( prozelitismul (i implicarea total( (n via(a grupului. Or, observatorul dore(te s( r(min( neutru, s( adere la grup dintr-o pur( comoditate (i s( nu exercite el (nsu(i influen(a asupra adev(ra(ilor adep(i ai sectei
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de oameni să adere la învățăturile lor, mai ales în ultimele decenii, pe teritoriile Americii Latine și ale Africii. Dar după cum am văzut în capitolul anterior, organizațiile religioase intolerante pot atrage și respinge oameni în aceeași măsură. Există circumstanțe când prozelitismul agresiv mai degrabă distruge puterea blândă decât o creează. Foruri interguvernamentale precum Organizația Națiunile Unite sau Organizația Mondială a Comerțului pot, de asemenea, dezvolta putere blândă. Drept vorbind, ele sunt opera statelor care le-au format, însă diplomația din sânul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
valiilor. Publicitatea pertratărilor judecătorești și a anchetelor e obligatorie. Pentru afacerile speciale a fiecărei din confesiuni va exista o jurisdicție esclusivă a autorităților religioase. Deplină libertate a culturilor; comunele intrețin singure clerul, bisericile și institutele scolastice. Se stabilesc garanții contra prozelitismului cu de-a sila. Întrebuințarea limbei țărei înaintea autorităților judecătorești și administrative e autorizată ca și a limbei turcești. Întrebuințarea de trupe iregulare e absolut oprită; o miliție și o jandarmerie se vor forma din creștini și musulmani în raport cu populațiile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nu există un spirit al popoarelor sau ceva asemănător, ci doar un angrenaj format din mii de roți dințate. Schimburile reciproce frecvente, abundente, pe termen nelimitat trasează reguli stabile. Există o muncă minuțioasă de creație, reflexie, critică, revizuire, comparare, testare, prozelitism, iterație, refuz, noi Începuturi, există utopii, revendicări, condamnări, inchiziții, precum și liber-cugetători, oameni de știință, proști, sfinți, oameni răi, oameni obișnuiți, victime, călăi, care, suferind experiențe adesea cumplite, datorită pedagogiei nemiloase În cazul pedepsei, dar minunate când e vorba de plăcere
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a lui Traian, între anii 201-202 împăratul Septimius Severus (193-211) emana un edict de interzicere a prozelitismului acestora, cerând intervenția activă a poliției împotriva fiecărei biserici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a lui Traian, între anii 201-202 împăratul Septimius Severus (193-211) emana un edict de interzicere a prozelitismului acestora, cerând intervenția activă a poliției împotriva fiecărei biserici locale. Informația biografului Spartianus, confirmată de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a lui Traian, între anii 201-202 împăratul Septimius Severus (193-211) emana un edict de interzicere a prozelitismului acestora, cerând intervenția activă a poliției împotriva fiecărei biserici locale. Informația biografului Spartianus, confirmată de Actele martirilor, ne vorbește despre niște execuții ce nu au fost cauzate numai de episoade de intoleranță populară izolată, din moment ce au avut loc pe întreaga
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]