379 matches
-
mult timp l-am și văzut, dar rîpa care mă despărțea de rîu era prea abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de spumă cînd aluneca peste cîte o piatră. Pe partea cealaltă se apleca deasupra apei o tufă de omag. La cîțiva metri în fața mea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întoarcă în lumea siguranței și a fericirii. După un moment sau două, evitându-i pe Brian și pe Gabriel (căci ei se apropiaseră), alergă din nou spre garaj, a cărui ușă continua să fie închisă. Începu să se joace cu prundișul de pe alee, zvârlindu-l cu lăbuțele, ca și cum juca mingea, și uită cu totul de vulpe. — E drăgălaș, spuse Hattie, luându-l pe Zet în brațe. Întrând în grădină pe poarta din spate, Adam și Zet se duseseră direct la garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care pășteau, se termina printr-un gard de sârmă, pe sub care te puteai strecura ca să ajungi la stâncile brune, ușor de escaladat și de coborât, care mărgineau tot lungul țărmului. Plaja în sine era pietroasă, nisipul zgrunțuros fiind amestecat cu prundiș, iar stâncile colțuroase și zimțuite se prelungeau sub apă, acoperite cu alge cafeniu-aurii și ivindu-se la suprafață la vremea refluxului. Familia se împrăștiase în diverse locuri și descoperise felurite ascunzișuri pentru dezbrăcare. Gabriel își desfăcuse pachetele legate cu sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șuviță din blana animalului și lipindu-și strâns brațul de piept, putu înota mai viguros. Tom a fost primul care a auzit strigătul de triumf al lui George, când acesta ajunse la stâncile din cealaltă parte a falezei și simți prundișul ascuțit sub tălpi. Nefericitul grup se retrăgea încet, pășind prin nisip. Alex se mai uitase o dată sau de două ori, ostentativ, după ceasul pierdut, dar nu mai scoase un cuvânt despre paguba ei. Gabriel împacheta ultimele câteva lucruri risipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plutind atât de bizar peste apele negre, răscolite, care-și spărgeau undele în ea. Undeva, în succesiunea evenimentelor sau a visului, apăreau mâinile lui, alunecând cu degetele desfăcute pe geamul ud de ploaie din spatele mașinii, și târșâitul tălpilor proptite în prundișul mobil. Parcă își amintea, foarte vag, că-și coborâse puțin palmele pe geam, ca să-și echilibreze mișcarea de pârghie. Pe urmă căzuse. Dar dacă a căzut, nu înseamnă că nu a împins mașina? Cercetă cu privirea pietrele de granit de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei este un cimitir. Păcat că este închisă, dar poarta de la intrarea în curtea ei este deschisă, așa că ajung până la ușa masivă, din lemn, veche probabil de secole. M-a impresionat profund și am simțit nevoia să îngenunchez direct pe prundișul din fața ușii. Am stat așa îndelung, simțind cum pietrele îmi intrau în piele, iar când am încercat să mă ridic, nu știu pentru care motiv am simțit o greutate enormă în rucsacul de pe umeri. Totul mă apăsa aproape violent, cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
simțind cum pietrele îmi intrau în piele, iar când am încercat să mă ridic, nu știu pentru care motiv am simțit o greutate enormă în rucsacul de pe umeri. Totul mă apăsa aproape violent, cu putere, să ajung cu fața în prundiș. Mă sprijineam în baston și cu cealaltă mână și încercam să mă ridic, refuzând să ajung cu fața la pământ; doream neapărat să văd în față nu pământul, ci poarta închisă a bisericii. Apoi, cu greu m-am ridicat și am plecat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce culeg polenul, susurul izvoarelor și azurul ce încununează coroana pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e printre noi, trebuie doar acceptat de fiecare dintre noi: să poți alerga liber prin 10 prundișul unei albii, jumătate pe mal, jumătate în apă, să aluneci, să eziți, ca apoi să râzi de stângăciile tale față de stabilitatea cursului apei, atât de sigură și de îndârjită, atât de plină de farmec! De la această apă care uneori trece
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și clădește un Iad în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică doar două tipuri de iubire, și viața ar fi mai simplă dacă femeile ar fi bulgări și bărbații pietricele. Poate așa sînt cu toții, dar eu sînt un amestec de prundiș. Sentimentele mele de pietricică se îndreaptă în întregime spre June Haig, nu, nu June Haig cea reală, ci una imaginară, aflată într-o lume fără înțelegere sau conștiință. Sentimentele mele față de Kate Caldwell sînt gloduroase, doresc s-o satisfac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o pată de zmeură sub vîrf, spinarea de un cenușiu pur și pieptul alb ca zăpada, care părea neatins. — Ar fi cazul să-l îngropăm? — Ar fi dificil fără unelte. Putem ridica un tumul peste el. Adunară pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale corpului neatins. — Acum ce-o să i se întîmple? — O să putrezească și or să-l mănînce insectele. Sînt o mulțime de furnici roșii prin jur; or să-l ciugulească și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Belfastului și se aplica și aici. Stai puțin, spuse Lee tăios, privind înainte. Ce avem noi aici? Două șiruri subțiri de oameni stăteau pe fiecare parte a autostrăzii. — Putem să oprim? întrebă Maggie. Vreau să văd. Lee ieși de pe carosabil, prundișul scârțâind sub cauciucurile mașinii. —Doamnă, lăsați-mă să ies eu mai întâi. Să văd dacă nu e periculos să continuăm. Doamnă. Maggie încercă să-și dea seama care e diferența de vârstă dintre ea și sergentul marin Lee. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fost în zadar cîntată? [1927] La cumpăna apelor 1933 * SAT NATAL lui lon Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și cu fața-ngropată în palme - mă apăr: eu nu! Amin. SAT NATAL lui Ion Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumerit turnul se va uita doua ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs, fără să fie surprins că mă revedea, și s-a postat drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întorși la Pavia. A vrut să vadă trupul lui Andras și a poruncit bătrânilor încă rămași în biserică să-l îngroape acolo unde murise. Am plecat de-acolo doar după ce am văzut cum era bătătorit pământul amestecat cu nisip și prundiș peste cadavru; mareea nu mai avea mult să-l ajungă din urmă. În lunile care au urmat am cucerit cea mai mare parte a Italiei centrale, unificând Longobardia septentrională cu cea meridională, în vreme ce o parte din Corsica se răscula în contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
genul și funcția pe care o deții, cine crede că știe cine suntem noi, cine ne caută În viața pe care o trăim vede doar umbra pe care noi o proiectăm. Dar noi nu suntem așa. Pe aleile din Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o clipă mult prea scurtă, dar așa se petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă loc În mintea proștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de prunc abia născut, În care erau Înfipte trei pietre de prundiș. Peste cele trei pietre era pusă o a patra piatră, plată, ca un acoperiș mărunt, cu vârful ațintit În josul apei care curge. Pe când apa ne ducea la vale, am apucat să-mi spun că acel lucru nu putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să urcăm prin el cale de mulți-mulți pași Înainte de a ieși din apă și de a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă și adâncă, plină cu prundiș cenușiu. Runa se uită Într-o parte și În alta. Adulmecă. Ba, chiar se ghemui și Își trecu limba pe o piatră. Merse Într-o parte și În alta. Apoi se uită spre munte și râse din colțul gurii. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văzuți de urmăritori dacă ajungeau pe aici. Dar ea: - Eu Îți dau ție o burtă de apă din ierburi tari dacă dăm azi ochii cu ei. Am mers multe zile fără să dăm ochii nici cu ei, nici cu altcineva. Prundișul a luat locul nisipului, dar apa mării era la fel de sărată. Când și când, ne afundam În pădurea din apropiere după vânat, dar nu dădeam decât peste animale mici: un fel de chițcani și, mai rar, niște păsări grase care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște fructe verzi, precum boașele de berbecuț, numai că erau mai mici. Aveau un sâmbure tare În care era să-mi rup dinții și erau grase de ziceai că zăcuseră În untură. Erau gustoase și țineau de foame. Apoi, În locul prundișului, pe mal apărură stânci greu de trecut, așa că am fost nevoiți s-o luăm prin pădure. Pe urmă, pădurea s-a rărit și, când pe mâna noastră tare au apărut din nou munții, am zărit de-a lungul malului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la 200 m mai sus de albia Siretului. În privința „vârstei” acestor terase, s-a constatat la cele din preajma Bârladului, care au o altitudine ce variază între 65/70 - 170 m, precum cele de la Crasna, Bursuci, Bălăbănești, că sunt acoperite cu prundișuri considerate cuaternare. Cu alte cuvinte, relieful colinelor este cuaternar, a cărui periodizare climatică se încadrează între 1-1,85 milioane ani. Pe întreg Podișul Bârladului a fost semnalată prezența prundișurilor carpatice, ele fiind găsite inițial în zona teraselor, iar pe coline
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]