1,016 matches
-
locuinței sale, spre turla unei biserici din apropiere. Creșterea unui copac în grădina vecinului amenința să o ascundă vederii sale. La rugămintea filozofului, acest om cumsecade a acceptat să taie copacul. Singurului accident notabil al vieții sale, conflictul cu autoritățile prusace provocat de apariția cărții sale Religia în limitele rațiunii, Kant i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de liant spiritual între marea varietate de populații, limbaje și culturi europene presupune evidențierea capacităților sale de sinteză dogmatică și ritualică între catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe peceți iudaice, printre care "mesianismul" Dumnezeului unic care și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rând, este vorba de imaginea monumentului. Berlinul imperial este marcat, din loc în loc, de edificii istorice care îi celebrează pe învingătorii timpurilor: statuile lui Frederic Wilhelm și ale reginei Luise din Tiergarten sau Coloana Victoriei, Siegersäule, ridicată în cinstea victoriilor prusace. Din punct de vedere istoric, acestea sunt, de fapt, edificii ale uitării, nu ale amintirii. La fel ca scrisul din Phaidros, al lui Platon, monumentul „va aduce cu sine uitarea în sufletul celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
picutra impresionistă. Mișcarea similară în Polonia este marcată și de situația politică a Poloniei, care între 1795 și 1919, nu mai există oficial ca stat, fiind împărțită între Prusia, Austria și Rusia. Polonezii resimt ca extrem de opresivă ocupația rusă și prusacă, datorită politicii de asimilare și deznaționalizare duse de aceastea. Regimul austriac s-a dovedit mai permisiv, astfel că la Cracovia secesionimul vienez și pictura decadento-simbolistă își găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi ca și cei români
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
părea iremediabil pierdut de regele Prusiei în momentul în care moartea țarinei Ecaterina II a Rusiei, ceva absolut accidental, a schimbat în mod radical cursul evenimentelor și a condus la un deznodământ cu totul neprevăzut. Relatarea evenimentelor explică de ce statul prusac a supraviețuit și regele și-a păstrat tronul, dar cine ar fi putut să prevadă ceea ce s-a întâmplat? Lucrurile nu stau altfel în ceea ce privește explicațiile evenimentelor care au marcat istoria vieții pe pământ. La întrebarea de ce anumite structuri morfologice, anumite
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
întreprindere de presă și editură <<Dacia Traiană>>, fostă <<Adevărul și Dimineața>>. Gândind și luptând pentru timpuri mai bune, pentru victoria cauzelor drepte, pentru salvgardarea democrației creatoare, șeful de atelier Ioan Boboc a trebuit să înfrunte adversitățile unui regim de cazarmă prusacă (...)”. Cu certitudine, acest ultim candidat al BPD nu era vasluian ci, era „catindat” de la „centru”, adică un fel de Agamiță Dandanache, dar cu soarele-n frunte și cu steaua roșie pe epolet. După cum se obișnuiește și în zilele noastre, toate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
obiceiuri și experiențe istorice. Să ne gîndim la cazul Poloniei, care ilustrează bine acest punct de vedere. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, după împărțirile din 1772, 1793 și 1795, Polonia era ocupată de Imperiul Rus, monarhia habsburgică și regatul prusac. Nobilimea ei (szlachta) a răspuns prin susținerea unei conștiințe naționale distincte. În timpul secolului al XIX-lea, acești polonezi s-au considerat (și au fost considerați de toți) luptători pentru libertatea umanității, o națiune martirizată pentru cauza libertății democratice de pretutindeni
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
răspunderea de a o pune în aplicare. Iar cînd monarhia a fost abolită în 1792, națiunea a devenit sursa titulară a suveranității. "Trăiască națiunea!", strigau soldații francezi o lună mai tîrziu, la Valmy, în timp ce se aruncau în lupta împotriva armatei prusace. Tot ce fusese regal devenise național. Națiunea avea chiar și propria sa emblemă, steagul național tricolor, care a înlocuit steagul alb al Casei de Bourbon. Noul spirit al naționalismului apăruse. Lupta pentru identitate națională a devenit fundamentală, aducînd cu ea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
său... Originea acestei povestiri trebuie căutată într-un capitol al unui roman mediocru, publicat la Berlin în 1868, sub titlul Biarritz și semnat cu pseudonimul Șir John Retcliffe (în realitate, e vorba de un funcționar concediat din serviciile de poștă prusace, care se numea Goedsche). După ce a apărat în diverse publicații din Europa de Est, episodul, desprins din contextul romanului, ajunge la publicul francez în anii de după 1880. Un număr din "Contemporani" din iulie 1881 prezintă scena cimitirului evreiesc din Praga drept un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mod repetat în tratatul său Despre fundamentul și valoarea descoperirilor Profesorului Kant în metafizică, morală și estetică (Über Grund und Wert der Entdeckungen des Herrn Professor Kant in der Metaphysik, Moral und Ästhetik, 1796), prezentat la celebrul concurs al Academiei prusace dedicat progreselor metafizicii, la care a participat și Kant. Răspunzând la întrebarea " Care au fost progresele reale ale metafizicii în Germania din vremea lui Leibniz și Wolff?", Jenisch opune spinozismului, așadar dogmatismului și realismului, noua poziție apărută odată cu Kant, adică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
filozofice care poate fi definită ca nihilism, chiar dacă în absența utilizării explicite a conceptului, apare odată cu Max Stirner. Un gânditor rebel care iese din rând și care îi deconcertează pe istoricii filozofiei. Un personaj excentric, inclasabil, incomod. Un damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism. Când a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism. Când a apărut cartea, zeloșii cenzori prusaci i-au interzis imediat difuzarea, întrucât aducea ofense lui "Dumnezeu, Bisericii și religiei în general". La câteva zile după aceea, ordinul de cenzură a fost revocat: conținutul "era prea absurd pentru a fi primejdios". Dar după o evaluare ulterioară mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unii dintre ei au exclam at: ” Aceasta este Sfânta Fecioară!” Evenimentul de la Pontmain a fost completat de o a doua apariție, survenită în ziua următoare și care a avut efecte mult mai impresionante. În ziua de 18 ianuarie 1871, armatele prusace, care invadaseră Franța și avansau spre orașul Laval, s au oprit brusc în fața localității, la 2 kilometri de aceasta și nu au mai ocupat-o .Generalul Von Schmidt care le comanda ar fi of eri t următoarea explicație: „Gata, nu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
timp. În Franța, perioada atentatelor anarhiste precedă războiul din 1914, însoțind, în contrapartidă, un vag antimilitarism activ; de asemenea, revoltele din Irlanda și din Europa centrală, mișcările naționaliste. Deoarece chiar din acest moment apar semnele ripostei Rusiei, neliniștită de amestecul prusac în afacerile sale interne, prin revoluționari infiltrați. Istoria nu mai este țesută atunci decît dintr-un război și o revoluție în realitate cele două fețete ale luptei care opune două imperii, ca prim cîmp de bătălie, o Europă ezitantă în
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
a fost constituită o Locotenență domnească (11/23 februarie 8/20 aprilie 1859), formată din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și Nicolae Haralambie, care a oferit tronul: ințial lui Filip de Flandra (a refuzat); ulterior prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (de origine prusacă), susținut de : împăratul Franței Napoleon al III-lea; regele Prusiei; cancelarul Prusiei Otto von Bismarck. -Prințul Carol a depus jurământ de credință (10/22 mai 1866), ca domn al României “domn constituțional”. -La 1/13 iulie 1866 prințul Carol a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
pentru că are drept cadru războiul, european desigur, dar mai cu seamă intergerman, care a opus Prusia Austriei. Lessing se ridică aici împotriva ostilității care domnește între prusaci și saxoni, prezentând dragostea dintre Minna, de origine saxonă și Tellheim, de origine prusacă, și dubla căsătorie care încheie piesa, ca simbol al reconcilierii germanilor. Criticii epocii au avut grijă să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii germane. Lessing, pe care tragedia îl plictisește, crede că autorul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
faze ale evoluției civilizației (teologică sau fictivă, metafizică sau abstractă, științifică sau pozitivă), Fourier cu falansterele sale țintea la o nouă ordine cosmică, prin reîncarnări și ascensiuni spirituale, Hegel percepea istoria drept "drumul progresiv spre libertate", perfect întruchipată în statul prusac, iar Marx adoptă același traseu al istoriei, cu ținta însă în societatea comunistă, secolul al XIX-lea impunând ca regulă simplificarea deductivă a istoriei, reducerea acesteia la un traseu unic și cauzal, uniform, jalonat de determinismul geografic, rasial, biologic, descifrat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 8. 295 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 34. Nu este mai puțin adevărat că și "Fenomenologia spiritului" hegeliană e o epopee, la fel ca ale lui Marx, terminându-se cu organizarea statului prusac (ori societatea fără clase în cazul marelui bărbos), dar "tocmai istoria a demitizat sub ochii noștri aceste frumoase fantasme". 296 Yuan Ke, Miturile Chinei antice, p. 14. 297 Ibidem, p. 13. Ke preia această idee: "în decursul unei îndelungate perioade
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Îi asigură câteva puncte În plus din partea mea, zise Tesmer. Stahlecker stătea cam Încurcat lângă șeful său și se tot trăgea cu nervozitate de peticul care-i acoperea o orbită. Își pierduse ochiul pe vremea când făcea parte din infanteria prusacă și câștigase tot atunci mult râvnita medalie „pour le mérite“ pentru bravura sa. Eu, unul, aș fi vrut să rămân cu ochiul, deși peticul arăta foarte șic. În combinație cu tenul său măsliniu și cu mustața neagră și stufoasă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era ca un dop de șampanie. Avea o mustață mai mare decât borurile unei pălării mexicane. Cel care-l Însoțea era genul de arhetip rasial, cu trăsături faciale pronunțate - bărbia și pomeții - pe care le copiase dintr-un poster electoral prusac. Amândoi aveau ochi reci, calmi, ca niște midii În saramură, și strâmbau din nas de parcă ar fi tras cineva un vânt sau ar fi debitat vreun banc prost. Dacă știam, mă duceam să văd vreo două filme, le-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
râse: — Mai știi... Scoase din buzunarul hainei o sticluță extraplată din metal și trase o dușcă zdravănă. Găsisem și eu un astfel de fluturaș În cutia de scrisori cu o seară Înainte. În mare, era dedicată ridiculizării persoanei primului ministru prusac, nici mai mult nici mai puțin. Știam că În săptămânile premergătoare Olimpiadei cei de la Gestapo făceau eforturi Îndârjite pentru a zdrobi În Berlin mișcarea comunistă din ilegalitate. Mii de comuniști fuseseră arestați și trimiși În lagăre de concentrare ca Oranienburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
asediat și cucerit În 1631 de trupele conduse de Tilly. Puciul Kapp-Lüttwitz din 1920 a fost o Încercare de a răsturna Republica de la Weimar; capii acestei acțiuni au fost generalul german Walther von Lüttwitz și funcționarul public naționalist de origine prusacă Wolfgang Kapp. . Prescurtarea cuvântului din lb. germană Untergrundbahn care Înseamnă metrou. . Trupele de asalt. Erau cunoscuți pentru agresivitatea și violența lor. . Termen muzical (În lb. italiană) - interpretare caracterizată prin entuziasm și vigoare. . Actor german (1893-1943), oponent al nazismului, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
abțină. Îi expuse Tamarei planul său de pace: chiar În noaptea asta avea să convoace guvernul și să le descrie miniștrilor, fără menajamente, operația care trebuia efectuată pentru a salva statul. Când rosti cuvântul „operație“, vizualiză brusc expresia de aroganță prusacă de pe chipul lui Gad Eitan. Poate aceasta se datora fapului că era nu numai un ginecolog excelent, dar și anestezistul clinicii. În funcție de necesități, anestezia atât propriile sale paciente, cât și pe cele ale lui Wahrhaftig. Tamar spuse: —Nenorocirea mea, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]