311 matches
-
la Jihlava (Iglau). Frederic a mărșăluit spre Iglau. Brno a fost investit în februarie. Direcția sa de marș a fost schimbată, și în loc să meargă împotriva prințului Carol, Frederic a fost împins în sud de Znojmo și Mikulov. Avanposturile extreme ale prusacilor au fost stabilite înaintea Vienei. Frederic a continuat incursiunea, în timp ce prințul Carol a lăsat o parte din trupe pentru a-l înfrunta pe Broglie, mărșăluind spre prusaci pentru a-i diviza în Silezia, în timp ce maghiarii intrau în Silezia Superioară prin
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Frederic a fost împins în sud de Znojmo și Mikulov. Avanposturile extreme ale prusacilor au fost stabilite înaintea Vienei. Frederic a continuat incursiunea, în timp ce prințul Carol a lăsat o parte din trupe pentru a-l înfrunta pe Broglie, mărșăluind spre prusaci pentru a-i diviza în Silezia, în timp ce maghiarii intrau în Silezia Superioară prin trecătoarea Jablunkov. Saxonii, nemulțumiți și demoralizați, au mărșăluit prin propria lor țară, iar Frederic și forțele prusace au fost împinși de Svitavy și Litomysl la Kutna Hora
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
fiind ansamblate pentru a proteja Viena. Între timp, diplomații austrieci au atras Saxonia de partea taberei austriece. Din cauza succesului campaniei lui Frederic în Bohemia, prințul Carol s-a retras din Alsacia și a traversat Rinul din nou pentru a lovi prusacii. Din acest punct, francezii au avut șansa să-l lovească pe prințul Carol ce avea o poziție vulnerabilă în traversarea Rinului. Între timp, comanda militară franceză a fost distrasă și nu a putut lua acțiuni în timp ce prințul Carol a traversat
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
expus atacurilor combinate ale austriecilor și saxonilor. Contele Traun, chemat de pe Rin, l-a menținut pe rege în Bohemia cu o forță unită autro-saxonă. Forțele Ungariei hărțuiau armata prusacă. În final, prințul Carol a ajuns cu armata sa dinspre vest.Prusacii s-au retras. Praga a fost pierdută, iar Frederic și forțele sale au fost copleșite de forțele unite ale prințului Carol și contelui Traun. Frederic a fost forțat să se retragă în Silezia cu multe pierderi. Pe Rin, regele Ludovic
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
ieșit pe teren, dar cavaleria prusacă i-a respins. Infanteria prusacă a luat cu asalt tabăra saxonă, învingând infanteria saxonă și câteva trupe austriece. Vântul sufla dinspre est, acoperind cu fum și praf fețele sașilor, fiind un factor avantajos pentru prusaci. Întregul flanc stâng al armatei austro-saxone a fost distrus . Până atunci, austriecii au fost avertizați . De la taberele lor din sud și protejate de râu, trupele austriece s-au mutat în față. Prusacii care încă nu au trecut Striegau la nord
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
praf fețele sașilor, fiind un factor avantajos pentru prusaci. Întregul flanc stâng al armatei austro-saxone a fost distrus . Până atunci, austriecii au fost avertizați . De la taberele lor din sud și protejate de râu, trupele austriece s-au mutat în față. Prusacii care încă nu au trecut Striegau la nord, au avansat prin punctele de trecere ale râului unde au găsit suficiente vaduri. Un pod distrus către micul oraș Graben l-a forțat pe comandantul cavaleriei, Hans Joachim von Zieten , sa găsească
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
mai îndepărtată spre sud prin care să transporte provizii. Cavaleria austriacă a intrat în acțiune, dar a fost respinsă de cavaleria prusacă. Infanteria austriacă era formată din două linii de luptă cu fața spre est de la nord de Hohenfriedberg . Deși prusacii aveau acum superioritate numerică, austriecii au rezistat cu încăpățânare, multe salve de tun fiind trase.În acest moment , regimentul Nr.5 Bayreuth Dragoner , o unitate supradimensionată alcătuită din aproximativ 1.500 de oameni, a intrat în luptă. O rafală puternică
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
tunuri. Lupta s-a încheiat cu înfrângerea completă a armatei austro-saxone. Austriecii și saxonii au pierdut aproape 9.000 de soldați (inclusiv răniți), au fost luați 5.000 de prizonieri, inclusiv patru generali, și au fost 66 de tunuri capturate. Prusacii au pierdut în jur de 5.000 de soldați.La ora 9 dimineața, Prințul Carol a ordonat retragerea completă din Reichenberg. Prințul Carol a avansat în Bătălia de la Soor de pe 30 septembrie, iar Frederic comanda o armata ce număra 20
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
comanda o armata ce număra 20 000 de soldați și avea să înfrunte armata lui Carol de 41 000 de soldați. Aflat într-o poziție periculoasă, armata sa s-a schimbat frontul în fața inamicului avansând, și prin îndrăzneala și tenacitate, prusacii au obținut o nouă victorie remarcabilă. Campania nu s-a încheiat, iar contingentul austriac din Main s-a alăturat saxonilor conduși de feldmareșalul Rutowsky și și-au combinat forțele în direcția spre Berlin din Saxonia, iar Prințul Carol dinspre Bohemia
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
în poloneza veche și, câteodată, "Grunenfelde" ori "Grunefeld" în textele vechi germane ("Câmpia Verde"). Bătălia este numită: În secolul al XIII-lea, Cavalerii teutoni au fost invitați să se așeze în zona din jurul localității Chełmno pentru a ajuta la alungarea prusacilor păgâni. Bucurându-se de mâna liberă dată de edictul papal, care-i lăsa să-și aleagă singuri mijloacele, cavalerii și-au stabilit un centru al puterii în zona de coastă a regiunii baltice în ceea ce este azi parte din Lituania
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
de slavismul lor". Panslavismul secolului al XIX-lea a avut o influență mică asupra polonezilor, cu excepția simpatiei pentru alte națiuni slave aflate sub dominație străină și care se luptau pentru câștigarea independenței. După ce Polonia și-a recucerit independența de sub dominația prusacilor, austriecilor și rușilor în 1918, nici o forță politică responsabilă din Polonia nu a avut în programul lor o prevedere panslavă. În timpul epocii comuniste în Polonia, URSS-ul a folosit unealta panslavistă pentru justificarea controlului exercitat asupra fraților polonezi. Panslavismul sovietic
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
Dunărene"), Marea Britanie, încercând să echilibreze situația, a trimis o flotă în Dardanele, unde i s-a alăturat și o flotă din Franța. În tot acest timp, puterile europene încercau să găsească o soluție de compromis. Reprezentanții britanici, francezi, austrieci și prusaci s-au întâlnit la Viena, unde au redactat o notă, pe care sperau să o găsească acceptabilă atât partea rusă, cât și partea otomană. Nota a fost aprobată de țar, dar a fost respinsă de sultan, care a considerat că
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
și Austria au sugerat părții ruse o serie de amendamente care i-ar fi calmat pe turci, dar această nouă inițiativă a fost ignorată de Curtea de la Sankt Petersburg. În vreme ce englezii și francezii au renunțat la ideea negocierilor, austriecii și prusacii mai sperau, totuși, intr-o posibilitate de înțelegere. În această situație, sultanul a declarat război, armatele sale atacând forțele rusești în apropierea Dunării lângă Tulcea. Ca răspuns, flota rusă a atacat flota otomană pe care a distrus-o în bătălia
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
atît pe exemplele negative cît și pe cele pozitive pentru a demonstra valabilitatea sfaturilor sale. Există o ediție comentată de către Napoléon Bonaparte pe parcursul mai multor etape ale vieții acestuia, înainte de Bătălia de la Waterloo, când a fost înfrânt de către britanici și prusaci. Încercând să intre în grațiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli îi trimite acestuia o scrisoare în care își motivează scrierea lucrării "Principele". Iată un fragment din această scrisoare: "...nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul
Principele () [Corola-website/Science/303152_a_304481]
-
să achite datoriile Prusiei către Franța. Datoriile de aproximativ 43 de milioane franci-aur au fost achiziționate la o cifră de aproximativ 21 de milioane de franci. Deși ducatul și-a plătit conștiincios ratele, polonezii nu au putut recupera banii de la prusaci, ceea ce a dus la inflație și regim fiscal excesiv. Pentru a lupta împotriva amenințării prăbușirii finanțelor publice, autoritățile și-au intensificat măsurile pentru modernizarea agriculturii. Pentru protejarea industriei au fost luate măsuri pretecționiste ferme. Polonezii s-au așteptat în 1812
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
preveni colonizarea Finlandei de către aceștia. Dar eforturile Ordinului de a invada Republica au eșuat iar armata cruciată a fost în cele din urmă învinsă în Bătălia de la Rakvere. În 1217 Papa Honoriu al III-lea a proclamat o cruciadă împotriva prusacilor păgâni, pe teritoriul cărora a pretins Konrad I Mazowiecki. În 1225 principele a cerut ajutor de la Cavalerii Teutoni, promițându-le în posesie orașele Dobrin și Culm și păstrarea eventualelor teritorii ocupate. Ca rezultat, pe coasta de sud a Mării Baltice s-
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
și hărțile. Prusia era mult mai bine pregătită și numărul soldaților prusaci era aproape dublu. Cu toată bărbăția soldatului francez, armata franceză a suferit de la început înfrângeri una dupa alta. La Metz și Sedan armatele franceze au fost înconjurate de prusaci. Deși un general francez i-a propus lui Napoleon să-și croiască drum prin luptă spre liniile franceze sau să piară pe câmpul de onoare, împăratul s-a predat împreună cu întreaga armată. Când poporul Parisului a aflat de capitularea de la
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
următoarele trei articole ale seriei Istoriei Germaniei acoperă denumirea oficială de "Deutsches Reich". Sub masca idealismului, care făcea loc realismului, naționalismului german s-a îndepărtat rapid de caracterul său liberal de la 1848, pentru a ajunge la autoritara "Realpolitik" a primului-ministru prusac Otto von Bismarck. Bismarck dorea să înfăptuiască unificarea germanilor într-un stat conservator dominat de Prusia. Scopul său a fost atins prin trei succese militare: Bismarck a pregătit personal în linii mari Constituția Confederației Germane de Nord din 1866 să
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
înainte ca lupta să se termine, el a părăsit scena. Prusia este privată de fondurile venite din Anglia, care este obligată să susțină un război maritim cu Franța pentru America de Nord. La 12 august 1759 austriecii și rușii îi bat pe prusaci la Kunersdorf. În 1762 țarina Elisabeta a Rusiei moare iar succesorul ei, Petru al III-lea, mare admirator al regelui Frederic cel Mare, retrage Rusia din coaliția franceză. Prusia a început să-i expulzeze pe austrieci din Saxonia și pe
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Art-Nouveau. La moartea regelui Carol lumea era în prag de razboi, iar România trebuia să decidă de partea cui să intre: a Antantei (Anglia, Franța, Rusia) sau a Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria). Ferdinand ar fi înclinat spre Puterile Centrale fiind prusac de origine, crescut în spiritul războiului nemțesc. Însă în comparație cu firea neînduplecată și severă a unchiului său Carol, Ferdinand era stângaci, timid, șovăielnic, astfel că vulcanica sa soție, englezoaica Maria, l-a influențat puternic să accepte intrarea României de partea Antantei
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
decenii ale secolului al XVIII-lea, creșterea statutului strategic a regiunii s-a observat și prin deschiderea a tot mai multe consulate reprezentînd puterile europene direct interesate în observarea evoluției situației locale (Rusia, Imperiul Austriac și Franța; ulterior, britanicii și prusacii). În plus consulii au acordat privilegii speciale mai multor persoane, cunoscute drept "sudiți" ("subiecți", în limbajul timpului). O serie de evenimente importante au avut loc începând cu 1821, când ridicarea naționalismului grec în Balcani, în aceeași perioadă cu războiul grec
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
ai Armatei de Nord și a efectuat un atac preemptiv în Belgia. El a dorit să atace forțele aliate înainte ca acestea să reușească să-și adune forțele, în speranța că îi va alunga pe britanici de pe continent iar pe prusaci îi va determina să nu intre în război. Marșul executat de împărat i-a luat prin surprindere pe inamicii săi. El i-a forțat pe prusaci să accepte lupta la Ligny pe 16 iunie 1815 și i-a învins, obligându
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
adune forțele, în speranța că îi va alunga pe britanici de pe continent iar pe prusaci îi va determina să nu intre în război. Marșul executat de împărat i-a luat prin surprindere pe inamicii săi. El i-a forțat pe prusaci să accepte lupta la Ligny pe 16 iunie 1815 și i-a învins, obligându-i să se retragă în dezordine. În aceeași zi, trupele conduse de mareșalul Michel Ney au oprit înaintarea britanicilor conduși de Wellington (care încercau să-i
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
lupta la Ligny pe 16 iunie 1815 și i-a învins, obligându-i să se retragă în dezordine. În aceeași zi, trupele conduse de mareșalul Michel Ney au oprit înaintarea britanicilor conduși de Wellington (care încercau să-i ajute pe prusaci), în bătălia de la Quatre Bras. Dar Ney nu a reușit să-și desăvârșească victoria, perimițându-i lui Wellington să se întărească. După retragerea prusacilor, Wellington a fost forțat să se retragă la rândul lui. El s-a oprit pe o poziție
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
de mareșalul Michel Ney au oprit înaintarea britanicilor conduși de Wellington (care încercau să-i ajute pe prusaci), în bătălia de la Quatre Bras. Dar Ney nu a reușit să-și desăvârșească victoria, perimițându-i lui Wellington să se întărească. După retragerea prusacilor, Wellington a fost forțat să se retragă la rândul lui. El s-a oprit pe o poziție defensivă pregătită în prealabil pe pantele de lângă Mont St Jean, la câțiva kilometri sud de satul Waterloo. Napoleon a luat rezerva Armatei Nordului
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]