321 matches
-
să stabilizeze Ducatul de nord din Masovia în lupta sa din zona de frontieră a regiunii Chełmno. În 1226, Conrad a avut dificultăți cu raidurile constante peste teritoriul său, astfel, a invitat ordinul religios al Cavalerilor Teutoni să lupte cu prusacii, așa cum au susținut deja Regatul Ungariei împotriva poporului Cuman din Transilvania, din 1221 până în 1225. Când au anunțat Ungaria că Ordinul era în primul rând responsabil papei, cavalerii au fost expulzați de către regele maghiar Andrei al II-lea. Astfel, în schimbul
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
Marele Maestru Hermann von Salza voia să aibă drepturile sale asupra documentelor prealabile, printr-o afacere cu Conrad, care a fost confirmată de către Sfântul Împărat Roman și Curia Roamană. Cavalerii nu au fost convinși să se preocupe să lupte cu prusacii, iar la sfatul primului episcop prusac, Cistian de Oliva, în 1128, Conrad a fondat Ordinul Loial de Dobrzyń, în așteptarea unei alte cruciade prusace, însă a fost din nou învins. Având în vedere invazia iminentă prusacă, Conrad a semnat Tratatul
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
orașul. În timpul războiului de treizeci de ani, între 1643 și 1645, Brno a fost singurul oraș care s-a apărat cu succes de atacurile suedeze, permițând Imperiului Austriac să își reorganizeze armatele și să îi respingă pe suedezi. În 1742, prusacii au avut o încercare eșuată să cucerească orașul. În timpul revoluției industriale, orașul a fost unul dintre centrele industriale cele mai importante din Moravia, ceea ce a dus la crearea unor suburbii în afara zidurilor orașului. În timpul primei republici Cehoslovace (1918-1938), în Brno
Brno () [Corola-website/Science/305983_a_307312]
-
1810 - 1811 și înregistrând două succese la Cervera și Manresa, dar fiind înfrânt la Larisbal și Valls (ianuarie 1811). În timpul campaniei din Rusia, comandă Corpul X (prusac) al Marii Armate și acoperă liniile de comunicație în zona baltică. După defecțiunea prusacilor, se repliază la Königsberg și Danzig. Un an mai târziu, se declanșează Războiul celei de-a Șasea Coaliții și, în timpul campaniei din Saxonia, MacDonald comandă Corpul XI al Marii Armate, câștigând o victorie la Merseburg și apoi aducându-și aportul
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
la Regimentul al 2-a de Gardă, la care a servit pentru o perioadă scurtă de timp, în anul următor a fost repartizat la școala militară Belinsky, iar în 1824 a fost admis la Departamentul topografic al Statului Major General prusac. În 1828 a fost ridicat la rang de căpitan. După ce în 1839 a fost promovat maior, Steinmetz a fost numit comandant al batalionului "Düsseldorf Landwehr", iar în 1841 comandant al batalionului-gardă de rezervă "Spandau". În campania din 1848 împotriva danezilor
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
deja preocupați în a găsi o mireasă fiului lor Albert Edward, Prințul de Wales. Ei au cerut ajutorul fiicei lor, prințesa încoronata Victoria a Prusiei în a găsi candidata potrivită. Alexandra nu era favorită de vreme ce danezii erau în dezacord cu prusacii asupra problemei Schleswig-Holstein, iar majoritatea relațiilor familiei britanice erau germane. În cele din urmă, după ce au eliminat celelalte posibilități, s-au oprit asupra ei că fiind singură pentru a fi aleasă. Pe 24 septembrie 1861 Prințesa Victoria i-a prezentat
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
soție a unui ofițer austriac, Caroline era vehement anti-prusacă. Drept rezultat, în timpul Războiului austro-prusac, Reuss s-a situat de partea autriacă. După înfrângerea suferită de partea austriacă, Reuss a scăpat de alipirea la regatul Prusiei, dar a fost ocupat de prusaci și a trebuit să plătească o compensație de 100.000 de taleri și să adere la Confederația Germană de Nord la 26 septembrie 1866. La 28 martie 1867, Heinrich a luat puterea guvernării în mâinile sale. Având putere deplină el
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
Waldemar la vârsta de 11, iar fiul lor cel mare, Wilhelm, a suferit de probleme la un braț. Wilhelm, care a devenit împărat după decesul lui Frederic, nu împărtășea ideile liberale ale părinților săi; mama sa vedea în el „un prusac complet”. Această diferență de ideologie a creat o prăpastie între Wilhelm și părinții săi. Când tatăl lui a accedat pe tronul Prusiei ca regele Wilhelm I la 2 ianuarie 1861, Frederic a devenit Prinț moștenitor. Avea 29 de ani și
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
sprijinit militar Prusia din toată inima. Frederic a experimentat prima sa luptă în cel de-al doilea război Schleswig. Numit să supravegheze comandamentul german suprem, prințul moștenitor a reușit cu tact să medieze disputa între mareșalul Wrangel și alți ofițeri. Prusacii și aliații lor austrieci i-au învins pe danezi și au cucerit partea de sud a Iutlandei. Victoria și Frederick au avut opt copii:
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
poalele Muntelui Parnes. Așa cum a fost prevăzut de Constituție, copiii au fost crescuți în religia ortodoxă greacă, religie care nu era și a tatălui lor. Educația lui George și a fraților săi a fost dirijată de trei tutori străini: un prusac, un francez și un englez. Prima limbă pe care au învățat-o a fost cea engleză; în engleză vorbeau între ei copiii și cu părinții lor, însă tatăl lor George I a insistat ca ei să vorbească limba greacă la
Prințul George al Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/318237_a_319566]
-
morii" ("L'Attaque du moulin") este creat în noiembrie 1893 la Théâtre national de l'Opéra. Având, din nou, livretul de Louis Gallet și muzica de Alfred Bruneau, lucrarea este puțin modificată pentru a se evita reprezentarea pe scenă a prusacilor: acțiunea este mutată din anul 1870 în 1793, în timpul Revoluției Franceze. Piesa este reprezentată de treizeci și șapte de ori la Paris, iar apoi va putea fi văzută în provincie sau în orașe ca Bruxelles, Londra, Breslau, Geneva și Milano
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
în comandă în total mai mult de 18.000 de oameni - o armată de trei ori mai mare decât danezi. Trupele Reich-ului german nu au participat la lupta, dar prezența lor i-a forțat pe danezi să lupte defensiv împotriva prusacilor. Într-o dimineață de primăvară rece și umedă, germanii au atacat, dar au fost reținuți de colonelul Frederik Læssøe care s-a apărat admirabil, iar pierderile au fost limitate. Lupta a fost condusă să descurajeze Danemarca - o inversare bruscă de la
Bătălia de la Schleswig () [Corola-website/Science/329518_a_330847]
-
În trecut, castelul conținea un arsenal, cîteva băi, o casă, grajduri de cai, etc. Între anii 1516-1521 Nicolaus Copernic a trăit aici. Astăzi cuprinde Muzeul Varmiei și Mazuria. Vizita la Castel începe cu punerea unei dorințe ținînd de nasul Babei Prusaci, o statuie de piatră ce se află în interiorul construcției. eng ”Olsztyn for Children” de Anna Rondomańska, Jolanta Idżkowska, Olsztyn 2007 ISBN 978-83-89151-49-0 pl "Atrakcje turystyczne Warmii i Mazur" de Iwona Baturo, Cracovia 2011
Olsztyn () [Corola-website/Science/297932_a_299261]
-
atît pe exemplele negative cît și pe cele pozitive pentru a demonstra valabilitatea sfaturilor sale. Există o ediție comentată de către Napoléon Bonaparte pe parcursul mai multor etape ale vieții acestuia, înainte de Bătălia de la Waterloo, când a fost înfrânt de către britanici și prusaci. Încercând să intre în grațiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli îi trimite acestuia o scrisoare în care își motivează scrierea lucrării "Principele". Iată un fragment din această scrisoare: "...nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul
Principele () [Corola-website/Science/303152_a_304481]
-
articole, că majoritatea materialului din Protocoale a fost plagiat dintr-o veche satiră politică franceză lipsită de teme anti-semite, scrisă de Maurice Joly în 1864: „Dialog în Infern între Machiavelli și Montesquieu”, la care s-au adăugat fragmente din nuvela prusacului Hermann Goedsche, „Biarritz” (1868), și că este vorba de un fals care a fost pus în circulație de agenți ai Ohranei - poliția secretă a guvernului Rusiei imperiale - ca o diversiune contra iminentei revoluții, amplificând antisemitismul deja existent în Rusia în
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
cea a pandurilor) care a stârnit revoluția de la 1821. Termenul de pandur este folosit prima dată în lumea germanică, derivat din denumirea grupurilor de vikingi care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiiau sudul mării Baltice. În epoca modernă, prusacii au reinventat poveștile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanților, răpirea unor persoane de rang înalt, distrugerea depozitelor de muniție, trupe speciale care acționau, de regulă, în spatele frontului. Habsburgii au preluat și ei metoda, răspunzându
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
Ecaterinei că, pentru că țara sa să abandoneze Polonia și pentru că Prusia să părțicile în războiul Primei Coaliții împotriva Franței revoluționare, aceasta trebuia să fie recompensată, de preferat prin primirea unor părți din teritoriul polonez. Rusia a fost deacord cu oferta prusacilor. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord că reformele poloneze să fie revocate și că ambele țări să primească bucăți din teritoriul Comunității. Aramata rușilor și prusacilor a preluat
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
cu oferta prusacilor. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord că reformele poloneze să fie revocate și că ambele țări să primească bucăți din teritoriul Comunității. Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și trupele prusace întâlniseră doar o rezistență nomnală. În 1793, deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, au fost de acord cu cererile teritoriale rusești
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
de soldați, 450.000 erau soldați francezi, restul fiind aliați ai francezilor. În plus față de ce corpurile detașate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg mai erau 95.000 polonezi, 90.000 germani (24.000 bavarezi, 20.000 saxoni, 20.000 prusaci, 17.000 westfalieni, câteva mii din Confederația Rinului, 25.000 italieni, 12.000 elvețieni, 4.800 spanioli, 3.500 croați și 2.000 portughezi. De asemenea, mai erau contingente de olandezi și belgieni. Practic, fiecare naționalitate din marele Imperiu napoleonian
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
patrie pe care o iubesc”, „eram foarte nefericit când mă gândeam că republicanii luptă fără mine”. El s-a dus la Tours, sediul delegației guvernamentale din afara Parisului asediat.Gambetta, ministrul de interne și de război, și organizator al luptei împotriva prusacilor nu i-a oferit decât o comandă de mică importanță, întrucât niciun ofițer superior francez nu accepta să se afle sub ordinele sale. Temându-se de plecarea lui Garibaldi, Gambetta i-a încredințat apoi comanda tuturor corpurilor din zona Vosgilor
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
înlocuit cu Cristiano Lobbia și cu polonezul . Prietenul său, era și el șef al statului major, iar discipolul lui Garibaldi, , șef al cartierului general și apoi comandant al brigăzii a 5-a. La 19 noiembrie, Ricciotti a produs o înfrângere prusacilor generalului la Châtillon-sur-Seine, dar teatrul de operațiuni principal rămânea Dijonul. La 26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
brigăzii a 5-a. La 19 noiembrie, Ricciotti a produs o înfrângere prusacilor generalului la Châtillon-sur-Seine, dar teatrul de operațiuni principal rămânea Dijonul. La 26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la 21 ianuarie 1871 Garibaldi s-a instalat la Dijon, evacuat de prusaci la 17 decembrie, aceștia din urmă fiind informați de sosirea dinspre nord a trupelor regulate franceze
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la 21 ianuarie 1871 Garibaldi s-a instalat la Dijon, evacuat de prusaci la 17 decembrie, aceștia din urmă fiind informați de sosirea dinspre nord a trupelor regulate franceze conduse de generalul . La 21, 22 și 23 ianuarie 1871, Dijonul a fost atacat de : Garibaldi a ieșit victorios, iar Ricciotti a cucerit un
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
trimite infanteria Gărzii Imperiale pentru a recuceri cimitirul de la Eylau, poziție esențială din centrul dispozitivului. Garda atacă la baionetă și masacrează 4 000 de grenadieri ruși, într-o violentă serie de șarje. Cu toate acestea, sosirea celor 10 000 de prusaci ai lui L'Estocq agravează situația francezilor, dar Mareșalul Ney sosește la rândul său pe câmpul de bătălie în jurul orei 19, echilibrând raportul de forțe. Deoarece francezii puteau să mai primească și alte întăriri, generalul Benningsen decide să se retragă
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
număr enorm de oameni: 7 000 de morți; 5 000 de răniți grav și abandonați pe câmpul de bătălie; 14 900 de răniți, transportați la Königsberg, majoritatea acestora din urmă murind ulterior din cauza frigului. Nouă generali ruși au fost răniți. Prusacii au pierdut în total 900 de oameni. Cu toate acestea, ambele armate urmau să primească întăriri și campania urma să continue, încheindu-se doar după victoria franceză zdrobitoare de la Friedland. « fuse teribilă, atât prin rigoarea anotimpului cât și prin încrâncenarea
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]