238 matches
-
Dumnezeu, fenomen poetizat, cu mari valențe estetice. Convins că de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima în psalm rugă și cânt, psalmistul arghezian refuză umilința, asceza, sfidează porunca divină, își asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința păcătosului în fața lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu lipsește, păcatul nu e interzis, iar în finalul psalmului, poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima în psalm rugă și cânt, psalmistul arghezian refuză umilința, asceza, sfidează porunca divină, își asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința păcătosului în fața lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu lipsește, păcatul nu e interzis, iar în finalul psalmului, poetul renunță la divinitate, amintind, însă, comuniunea anterioară cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința păcătosului în fața lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu lipsește, păcatul nu e interzis, iar în finalul psalmului, poetul renunță la divinitate, amintind, însă, comuniunea anterioară cu aceasta. Considerând că de Dumnezeu depind toate nenorocirile, psalmistul afirmă tăios, într-un moment de "exasperare antidivină" (N. Balotă): "Mă clatin din întregul arcuirii mele/ știind că fără vină Tu nu mă vei lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care s-a unit cu smerenia ca și cu o mireasă scria Sfăntul Ioan Scărarul este bun, blând, umilit, milostiv, senin mai mult decât toți, vesel, supus, nemâhnicios, priveghetor, sârguitor, într-un cuvânt nepătimaș (scil. liberat de patimi), precum spune psalmistul..., de patimile și de întinăciunile noastre"78. Așa e soția lui Ghiță și fiica bătrânei, căci acesteia îi venea să râdă când și-o închipuia cârciumăreasă. Cu înțelepciunea și intuiția ei, bătrâna nu se putea înșela, cu atât mai mult
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
criteriile duhovnicești ale inteligibilității. Biserica procedează în aceeași manieră didactică, eliberată de fixația idolatră asupra trecutului, atunci când citește Cuvântul lui Dumnezeu într-o anumită gradație liturgică. Lectura din cartea apostolului și a Evangheliei este pregătită prin ascultarea profeților și a psalmistului tocmai pentru că aceștia din urmă nu pot avea, pentru inima încredințată, decât o singură adresă: Vestea cea bună a lui Hristos. Un ochi îndrăgostit vede anticiparea Revelației nu doar în vechile Scripturi, ci „în tot pământul” și până „la marginile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nevăzută a mântuirii. Istoria nu este un labirint sufocant, la capătul căruia așteaptă răzbunător Minotaurul, ci mai degrabă o partitură muzicală, traversată diafan și recitată polifonic. Nu întâmplător, o existență liturgică poate fi asemănată unei opere de artă1. În cuvintele psalmistului, „laudă și frumusețe este înaintea Lui, sfințenie și măreție în locașul cel sfânt al Lui” (Ps. 95,6). Cacofonia este structural demonică, fiind o abatere de la vocația doxologică a creației: „Doamne, Dumnezeule, Te-ai preamărit foarte, întru cinstire și frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în noi, nu este altceva decât o anumita asemănare care participă la lumină necreată în care sunt conținute rațiunile eterne. De aceea se și spune în Psalmul IV: „Mulți zic: cine ne va arăta nouă cele bune?“ Întrebare la care psalmistul răspunde, zicând: „S-a însemnat peste noi lumină fetei tale, Doamne!“ Ca si cum ar spune: prin această marca a luminii divine din noi, toate ni se revelează. După cum spune Toma, intelectul nostru agent are, prin participație, ceva din lumina divină, care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
spirituale, dar să rămână neînțelegători cu mintea, și să fie furați de acte sentimentale, dar străine Adevărului. „Să te rogi în duh, dar să te rogi și cu mintea”, zice Sfântul Apostol Pavel. „Cântați lui Dumnezeu cu înțelegere”, zice și psalmistul David. Întâlnirea dintre minte și inimă, rațiune și afectivitate, „coborârea minții în inimă” este realizarea după care alergau Părinții pustiei și, în general, toți monahii și toți creștinii adevărați. Aceasta nu poate veni de la sine, în condiția unei vieți trăite
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcu un gest cu mâna a lehamite. „ Cum, dom’le Senator, oare... oamenii ăștia, chiar nu văd în spre ce alunecăm..?!”, se mira acelaș domn scund. „ - Ba da, domnule... văd, cum să nu vadă!.. îi răspunse grav, senatorul. Dar vorba Psalmistului : „Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă...!”, asat-i domnule. O fac din patimă, ori din ignoranță.. Și, nu vor să vadă și să audă, făcând pe orbii, și pe surzii, în fața realității.. și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și numai susținut de Dumnezeu, căci altfel e greu de explicat cum un om cu o stare fizică precară poate rezista 9 zile cu câte 200 ml de apă și 100 gr de pâine pe zi. Pentru el lucrau cuvintele psalmistului: „Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic, ce pot să-mi facă niște oameni.” (Ps 117 6). Și, dacă vorbim de rugăciune și de nivelul duhovnicesc la care te poate duce aceasta, nu putem omite episodul povestit
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
recăpăta ce li s-a luat, la fel cum a făcut Saladin când a recuperat Ierusalimul de la cruciați. Israelienii se tem că vor înapoia pământ în schimbul promisiunii păcii și se vor găsi tot copleșiți de rezistență și teroare. Așa cum avertizează psalmistul, ,,cuvintele de pe buzele sale erau mai dulci ca mierea, dar în sufletul său era război"1. Palestinienii atât Fatah, cât și Hamas sunt reticenți în a consimți la suveranitatea evreiască asupra fie și unui singur hectar din ce consideră a
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Terapia tinerelor v)duve și a p)rinților care și-au pierdut fiii constituie, mi se spune, o nou) specializare psihiatric). Israelul este sub tensiune, e o tar) În suferinț). Oamenii simt presiunile inamicilor așa cum, poate, le-au simțit și psalmiștii, iar uneori par gata s) strige: „Sparge-le dinții, Doamne!”. Și totuși, aproape toți sunt rezonabili și toleranți, iar ranchiuna Împotriva arabilor se manifest) rar. Aceștia nu sunt niște oameni slabi. Doar câteodat), Într-o zi liniștit) sau cand munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
frați cască gura pe la mese, uitând cu totul pre sineși și lăsând ochii să privească trupurile muierilor, iar mintea să se turbure de nerușinarea lor. Zice Isus, fiul lui Sirah: "de fața muierii, ca de fața șarpelui să fugi... Iar psalmistul grăiește despre cei ce se îmbată: "S-au alăturat cu dobitoacele cele fără de minte și s-au asemănat lor". Dar marele Vasilie zice că și mai rău, fiindcă dobitoacele au rânduite pornirile cele spre împerechere, iar oamenii beți, umplându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
simple de la orice îngrijorare. Prin referința la instanța vagă a unei autorități precum sinodul, problemele de conștiință ale laicilor sunt delegate, iar sarcina răspunderilor noastre, oricum limitate, se ușurează. Ca tineri creștini în devenire, ne-am pierdut simțul autocritic al psalmistului, gustul ecleziastului pentru scepticism, ironia paulină și mai ales umorul sfinților nebuni întru Hristos. De aici succesul unor „lideri” ai tineretului ortodox care propovăduiesc fuga de realitate, explicația paranoică a eșecului (mereu alții ne vor răul), supunerea oarbă (Mohamed vs
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rău” (Numeri 23, 19) și își îndeplinește cu fermitate toate făgăduințele. Mai precizăm că substantivul emunah exprimă o credință mai mult teoretică în existența lui Dum-nezeu întrucât Biblia îl cataloghează ca fiind total lipsit de minte pecel necredincios după cum grăiește psalmistul: amar nabal belibo ein Elohim „Zis-a cel nebun în inima lui, nu este Dumnezeu” (Psalm 14, 153, 1), ci una practică ce se concretizează prin mărturisirea cufermitate a lucrărilor lui Dumnezeu în viața personală, atunci cândacest fapt s-ar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nebun în inima lui, nu este Dumnezeu” (Psalm 14, 153, 1), ci una practică ce se concretizează prin mărturisirea cufermitate a lucrărilor lui Dumnezeu în viața personală, atunci cândacest fapt s-ar impune. De subliniat că termenul nabal folosit decătre psalmist nu are exclusiv sensul de alienat mintal, ci exprimămai curând un fel de perversitate morală și ca urmare îl are învedere pe omul care acționează întotdeauna fără a-și mai raportafaptele sale la Dumnezeu și voia Sa<footnote John Phillips
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca religii avraamice cu toate că între cele trei auapărut adesea și disensiuni chiar pe baza credinței<footnote Hans Küng, Iudaismul - situația religioasă a timpului. Introducere de AndreiMarga. Traducere din limba germană de Edmond Nawrotzky-Török, EdituraHasefer, București, 2005, p. 31. footnote>. Credința psalmistului La rândul lor psalmiștii biblici mărturisesc aproape în unanimitate credința lor în Dumnezeu când arată că lumea stă ca și descoperită înaintea Sa și că El o privește neîncetat în chip providențial.El este, prin urmare, plenar implicat și în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
între cele trei auapărut adesea și disensiuni chiar pe baza credinței<footnote Hans Küng, Iudaismul - situația religioasă a timpului. Introducere de AndreiMarga. Traducere din limba germană de Edmond Nawrotzky-Török, EdituraHasefer, București, 2005, p. 31. footnote>. Credința psalmistului La rândul lor psalmiștii biblici mărturisesc aproape în unanimitate credința lor în Dumnezeu când arată că lumea stă ca și descoperită înaintea Sa și că El o privește neîncetat în chip providențial.El este, prin urmare, plenar implicat și în ceea ce astăzi am puteadefini
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lume. Așa cum rezultăcând zice că: „Toate viețuitoarele pământului Te așteaptă ca să ledeschizi Tu mâna Ta ca să se sature de bunătăți, iar dacă îți întorcifața proniatoare ele tremură, iar de îți retragi Tu suflarea Ta, ele pier”(Psalm 104, 27). Credinciosul psalmist era deci convins că toată lu-mea este descoperită înaintea lui Dumnezeu în orice moment alexistenței sale și își primește existența de la El în permanență ca șicând ar crea-o în fiecare clipă<footnote Gerhard Von Rad, op. cit., volumul I, p.
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
înaintea lui Dumnezeu în orice moment alexistenței sale și își primește existența de la El în permanență ca șicând ar crea-o în fiecare clipă<footnote Gerhard Von Rad, op. cit., volumul I, p. 361. footnote>. Privind cu admirație frumusețea creației credinciosul psalmist spune că aceasta îl învită nu doar laa-L recunoaște și lăuda pe Supremul Creator, ci și atenționează căse impune a vedea în ea și un subiect care dă mărturie despre El:„Toate Te laudă pe Tine și Te mărturisesc” (Psalm
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îl învită nu doar laa-L recunoaște și lăuda pe Supremul Creator, ci și atenționează căse impune a vedea în ea și un subiect care dă mărturie despre El:„Toate Te laudă pe Tine și Te mărturisesc” (Psalm 144, 10). Mărturisirea psalmistului nu poate fi interpretată doar ca un rezultat exclusiv al reflecțiilor personale, ci era expresia unanimă a lumii israeliteîn implicarea lumii văzute în a-L recunoaște pe Dumnezeu că Seimplică veșnic în susținerea lumii. Această credință unanimă eraprobată și pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și Hristos, FiulSău, pe care L-a trimis în lume pentru a ne elibera din robia păcatului și a morții prin jertfa Sa de pe cruce, iar noi crezând în El sănu pierim ci să avem viață veșnică (Ioan 3, 16). Psalmistul îl fericește,ca din partea lui Dumnezeu, pe bărbatul credincios care nu umblăîn sfatul celor nelegiuiți și nu se oprește pe calea celor păcătoși(Psalm 1, 1). Comentând acest text un exeget modern subliniază căomul credincios se va bucura de fericirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ce neîndurerare”) și cere mamei să îl nască a doua oară, resensibilizat: „Tu care poți, întâia și singura, să fii / izvor al ființei mele, mai naște-mă o dată [...] // [...] îndurerează, mamă, din nou această carne” (Îndurerează). Drama sa, analoagă aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua zborul „spre plus infinit”, sub impactul „ispitelor ușoare și blajine”: „Mi-e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Doamne). Nutrind, totuși, speranța reinstalării în „prototip”, a perceperii „cuvântului originar” („Redă-ne prototipul, dă-ne prima sămânță / și ca pe un păcat ce vrea să fie iar / șoptește, Limpezimea Ta, pronunță / acel cuvânt originar!” - Întâi a fost cuvântul), noul psalmist încearcă o dezolare atât de mare, în clipele când are sentimentul că „nu se poate”, încât nu ezită să reproclame (după Nietzsche) moartea lui Dumnezeu: „El a murit cu totul, / ștergeți-vă cu albe ștergare mâna, botul, / adio, Dumnezu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
care îi iubești; și iată Sfânta Împărtășanie. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă să faci fericite persoanele iubite; și iată Paradisul. Așadar, de ce să disperăm? Și-a schimbat oare Dumnezeu natura?! «Tu însă ești mereu același» (Ps 101,16), intonează psalmistul Domnului, iar noi ne închidem ochii, în fața atâtor nelegiuiri, și credem în Iubire. De vreme ce Dumnezeu ne îngăduie să-I plantăm imaginea de Răstignit pe acest sărman pământ, avem dreptul să ne încredem. Crucifixul! Iată chipul autentic al lui Dumnezeu! Cine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]