141 matches
-
sa pentru Yung Lu. — Vreți să veniți cu mine data viitoare? întreabă el. Sunt tentată, dar Nuharoo îl refuză: — Ar fi nepotrivit să apărem în rochiile noastre de doliu, îi răspunde ea. După desert, Nuharoo se scuză ca să meargă să psalmodieze. E tot mai puternic atrasă de budism, de la moartea lui Hsien Feng. Pereții ei sunt acoperiți cu tapiserii reprezentându-l pe Buddha. Dacă ar fi permis, ea ar ordona construirea unui Buddha gigantic în mijlocul sălii de audiență. Nu am odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
descoperit că toți trandafirii ei sunt morți - barbarii au săpat rădăcinile în căutarea lor după „comoara îngropată“. Oasele papagalului ei preferat, Maiestrul Oh-me-to-fu, au fost de asemenea găsite în grădină. Pasărea era singura ființă de acest fel care putea să psalmodieze cântarea budistă Oh-me-to-fu. Gândurile mele se îndreaptă spre Rong. Nu sunt sigură că o discuție cu ea ar ajuta-o să se împace cu moartea fiului ei. Rong se sperie prea ușor și nu aș condamna-o dacă ar considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stăpînire pe o masă, cultul a fost văzut cum reapare în mod regulat. Cele două fenomene au fost puse în legătură de majoritatea observatorilor, Hrușciov fiind cel dintîi: "Cultul personalității seamănă oarecum cu o religie. Timp de veacuri, oamenii au psalmodiat: "Fie-ți milă de noi, Doamne, ajută-ne, Doamne, și ocrotește-ne". Vor fi slujit la ceva acele rugăciuni? Desigur că nu. Dar oamenii au rămas încremeniți în atitudinile lor și cred în continuare în Dumnezeu, în ciuda tuturor dovezilor potrivnice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ponzio, se lansa în discuții îndârjite despre probleme literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări se strângeau în jurul lor, ascultându-l timizi, punându-i întrebări la care răspundea întotdeauna clar și precis. Bătrânii în schimb clătinau din cap psalmodiind și îndepărtându-se mai ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
barbar: "A murit regele. Regele a murit pe veci și de-acum însămânțarea poate să înceapă". După care cu lumânările aprinse, a căror flăcăruie era ocrotită cu mâna dreaptă ca un evantai, procesiunea se îndreptă spre ieșire. Doar primul bărbat psalmodia cuvinte de neînțeles, ceilalți îl urmau fară să scape din vedere flacăra lumânării. Se aflau la marginea unui sătuc pe jumătate ruinat de alunecări de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
iar acolo erau prezenți îngerii care îi răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în alb care psalmodiau și spuneau: „Mărire în cer Dumnezeului atotputernic!“. Cuprinși de frică au anunțat tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lipsește, totuși, un "principiu eliberator", care să îl descătușeze de constrângerile, convențiile percepției utilitare, comune 34. "Deșertat (=lipsit) de soare, i.e., de "lumină visului", este, de aceea, încătușat în datele realului imediat, iar producțiile lui artistice nu pot decât să psalmodieze propria-i deznădejde. Iată însă, că aproape inconștient ("degetele"), artistului genial, pe punctul de a ceda impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
intelectualii prin prebende și privilegii, prin ambițiosul și fecundul program de subvenții culturale al Fundațiilor Regale. Despre- Nicolae Ceaușescu aproape că nici nu mai are rost să amintim în contextul în care o majoritate prolixă și de diverse extracții sociale psalmodiază, în cor, ce figură luminoasă și dreaptă ar fi fost gângavul din Scornicești, și el "mândru că a fost român", aprig luptător cu Kremlinul, frate generos cu țările nealiniate și genial strateg al politicii externe, dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
existenței lui Dumnezeu și iluminarea minții, ca și a sufletului. Credința este un sentiment înalt, stenic, plin de speranță, de optimism, care-i luminează omului rostul firesc al existenței sale în lume. Este virtutea prin care-L cinstește, preamărește și psalmodiază pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat cu facultatea rațională și a inteligenței de a cunoaște bunurile superioare și de a le folosi după voia sa, să săvârșească binele, fără a-l lipsi de a fi liberul arbitru, ci numai indicându
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
5, 19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care o folosise cu succes în opera sa misionară, Niceta sesizează că adversarii cântării, sub pretextul unei tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
suferă, nu disprețuiește pe cel păcătos, ci îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de psalmi au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
albastră), pînă-n pescuit mai sînt vreo patru luni... și-a agățat undița de grinda-iască, și-a aprins mărășeasca și-am ieșit tustrei în sfînta ninsoare. Ne-am întors un pic în dealul Eternității, îngerul durduliu a vîjîit iar pe deasupra noastră, psalmodiind Boușcă, Boușcă, Boușcă, în fața bodegii de la Eternitate, o sanie c-un cal, hățurile prinse moale de chelnă, căierul? unde putea fi căierul decît în bodegă? Am intrat, era acolo, i-am comandat căierului încă o cană de țuică fiartă cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tulburare, dezordine. La acea sărbătoare însă, va împărați buna-cuviință, ordinea și cumințenia. Îngeri și oameni Îi aduc neîncetat Domnului 88 cântări de slavă și Imnuri minunate, care întrec orice muzică și parcă ies dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
menirea Institutului Social Român condus de Dvs. prezintă cu atât mai mare interes cu cât rostul lui începe a fi pătruns de masele largi și conștiente populare. În adevăr, de la ursitoarele ce veghează deasupra leagănului nostru și până când preotul ne psalmodiază rugăciunile pentru expiarea sufletului - materialul omenesc ca și orice urmă de civilizație cu care ne-a înzestrat natura a fost cercetat, studiat și catalogat în laboratorul Dvs. Tăind în secțiuni în mod abstract așezămintele umane - într-o profundă adâncime - pe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]