722 matches
-
spus că în bătălia de la Gettysburg au murit 51.112 oameni și, dacă cineva trebuie să vorbească la aniversarea evenimentului, ar face mai bine să-și scuture pumnul în fața publicului și apoi să plece - dacă vorbitorul e un om onest. Psihanalistul nu m-a contrazis, dar părea să creadă că am un fel de complex al perfecțiunii. Mi-a vorbit mult și destul de inteligent despre virtutea de a trăi o viață imperfectă, de a accepta slăbiciunile tale și pe ale celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că n-ar fi un lucru ușor. Doctorul Sims mi-a răspuns că pun problema într-un mod prea absolutist - în modul în care ar pune-o numai un perfecționist. Pot nega acest lucru? Evident, doamna Fedder îi povestise îngrijorată psihanalistului despre cele nouă copci ale lui Charlotte. M-am pripit, cred, când i-am relatat lui Muriel povestea asta veche și răsuflată. Ea îi reproduce totul mamei ei cât ai clipi. Ar trebui, desigur, să obiectez, dar nu pot. M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ascultă și mama ei. Dar n-aveam nici un chef să discut cu Sims despre copcile Charlottei. Nu după doar un singur pahar. Astă-seară la gară, aproape că i-am făgăduit lui M. să vizitez, într-una din zilele astea, un psihanalist. Sims mi-a spus că doctorul de la regiment e foarte bun. Fără îndoială, el și doamna Fedder avuseseră una sau două convorbiri în tête-à-tête asupra acestui subiect. De ce mă râcâie chestia asta? Nu mă râcâie. Mi se pare nostimă. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
râcâie. Mi se pare nostimă. Ba chiar mă încălzește - n-aș putea spune de ce. M-au atras întotdeauna până și soacrele tipice, caricaturizate în revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă mă duc la un psihanalist. Și dacă mă duc la cel al regimentului, nici nu mă costă bani. M. mă iubește, dar n-o să fie niciodată aproape de mine, familiară cu mine, degajată față de mine, până ce n-o să fiu disecat de un psihiatru. Dacă sau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
al regimentului, nici nu mă costă bani. M. mă iubește, dar n-o să fie niciodată aproape de mine, familiară cu mine, degajată față de mine, până ce n-o să fiu disecat de un psihiatru. Dacă sau când am să mă duc la un psihanalist, sper că acesta o să aibă inspirația să cheme la consult și un dermatolog. Un specialist în mâini. Am pe mâini cicatrici provocate de atingerea altor oameni. Odată, în parc, când Franny era încă în căruț, mi-am pus mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de onoare a clătinat din cap, într-un mod oarecum criptic. — A fost minunată. Doamne, ce femeie! Vorbea absolut normal. Din cât am înțeles - adică din câte mi-a spus ea - Seymour ăsta a promis să se ducă la un psihanalist ca să-l redreseze, să-l pună în ordine. A ridicat din nou din umeri. Cine știe? Poate că până la urmă o să iasă totul grozav. Sunt prea buimăcită ca să mai pot gândi. Apoi, uitându-se la soțul ei: Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poetul autentic sau pictorul nu e un vizionar? Nu e, de fapt, unicul vizionar de pe pământ? Aparent, nici omul de știință și, în nici un caz, psihiatrul nu sunt vizionari. (În mod cert, unicul mare poet pe care l-au avut psihanaliștii a fost însuși Freud; fără îndoială, a avut și el un mic defect de auz, dar care om cu mintea întreagă ar putea nega că a fost un mare poet epic?) Iertați-mă; aproape am terminat cu toate astea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răsfirat pe piept. Rodin ar fi privit-o cu plăcere. — Cum merg ședințele Antoniei? — Minunat. Îi plac la nebunie. Singurul ei scop este să se amuze, îți dai seama. Are o receptivitate colosală. — Palmer Anderson, spuse Georgie numindu-l pe psihanalistul Antoniei, care era totodată și un bun prieten al meu și al Antoniei. Da, îmi închipui că soția ta a dezvoltat un fel de dependență de el. Are o față de om inteligent. Bănuiesc că-și cunoaște bine meseria. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am simțit pentru prima oară atingerea ușoară a groazei, a coșmarului. Și totuși această făptură pe jumătate terifiată, pe jumătate sălbăticită, era încă Antonia mea, soția mea iubită. — Bine, bine, am spus, dacă ești chiar atât de îndrăgostită de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci cu el! Dar nu-mi vorbi despre divorț, nici nu vreau să aud de așa ceva! — Martin! exclamă Antonia șocată. Apoi adăugă, și vocea îi reveni monotonă: Deja m-am culcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hainei mele. Am început să tremur. — Nu crezi că e destul, am spus, chiar trebuie să faci asta? — E important, Martin, răspunse Antonia. Nu fugi de mine. Trebuie să putem să ne atingem și de acum încolo. Asta e părerea psihanalistului tău? — Te rog, spuse Antonia. Știu că suferi, Martin, știu că în sufletul tău suferi mai mult decât ne arăți. Dar nu trebuie să rostești asemenea vorbe grele. După părerea mea m-am exprimat chiar destul de blând, am răspuns. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând să cadă toată vina asupra noastră. Nu te recunosc, Martin. Într-adevăr, ești de nerecunoscut, Martin, interveni Palmer, și totuși trebuie să fie și asta o parte din tine. Chiar și psihanaliștii au surprize. Noi am fost sinceri cu tine, ți-am vorbit deschis. N-am avut câtuși de puțin intenția de a te înșela. Așa după cum spune și Antonia, puteai măcar atunci să fii sincer cu noi. Și totuși, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui. Dacă ar fi știut de episodul din pivniță ar fi putut să-și închipuie că am venit să o caut pe Honor. Cu toate că pasiunea mea pentru Honor era deocamdată ceva atât de improbabil și de ieșit din comun, un psihanalist ar fi putut să o intuiască prin interpretarea comportamentului meu violent. Se pare însă că o asemenea idee nu-i trecuse prin minte lui Palmer și credea că pornisem pe urmele lui mânat de bănuieli și că venisem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privi o muscă sau un pește care se zbate să scape din plasă. — Îți bați joc de mine, Palmer? am întrebat. La Honor nici nu puteam să mă uit. — Nu te coborî sub nivelul destinului tău, Martin, zise el. Ca psihanalist nu-mi imaginez că libertatea se obține prin luptă, prin convulsiile voinței. Totuși, vine un moment când trebuie luate decizii. Tu nu ești un om ce poate fi îngrădit de principii banale. Dă voie imaginației tale să cuprindă ceea ce inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Palmer se angajase să se ocupe de asta și o trecuse pe lista pacienților lui. Georgie urma să plece la Cambridge pentru o scurtă perioadă. — E absurd, desigur, spuse Georgie, sunt perfect întregă la minte, ba mai întreagă decât majoritatea psihanaliștilor! — Mulțumesc, draga mea! răspunse Palmer. Sunt convins de lucrul ăsta, dar nu ne strică să punem puțin lucrurile în ordine. Nu peste mult timp, mi-am zis, Georgie o să-i spună lui Palmer totul despre viața ei intimă. Am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vreodată prin minte să-i mulțumească acestuia pentru ceea ce făcea. Îi părea că aceasta este o consecință naturală a rolurilor lor În societate. De altfel, Buonocore acceptase de bună voie și Îndatoriri mai umile - s-o ducă pe Maja la psihanalist, pe Camilla la hipodromul de pe Flaminia, unde Își ținea poneiul, Xanadu -, și nu se lamentase niciodată. Elio deschise exemplarul, Încă neatins, din Corriere ca să vadă dacă se vorbea despre el În vreunul din articole. Dar numele lui nu apărea. Neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
simți bine să-i cer bani cu Împrumut fostului tău prieten. —Fost? Da’ cine ți-a zis că ne-am despărțit? — Nimeni, am presupus doar că după ce... știi tu...toată chestia cu chiloții... — Ne descurcăm. El se duce la un psihanalist. Îl ajută să studieze mai atent relația pe care a avut-o cu tatăl lui. Se pare că a fost foarte dominator. Drept urmare, Nigel a crescut cu o nevoie acută de a-și reprima partea masculină și de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
face cu femei de o superioritate sufletească uluitoare; așa și explică scriitorul cu aerul de a face o observație morală de ordin general "curiozitatea ascunsă și vagă, despre anatomia sexuală a personalităților celebre" (Ultima noapte..., p. 151). Chiar și un psihanalist diletant și de ocazie (sic!) cum este autorul acestor rânduri poate identifica aici prezența unui conflict lăuntric, care în mod normal, la persoanele cu o sexualitate normală nu ar trebui să apară."2 Mai subtil ni se pare punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de profesie, ci teoreticienii înșiși. Fenomenul a fost remarcat cu pertinență de Serge Doubrovsky: "Trebuie totuși să mărturisim că primele rezultate ale criticii literare inspirate de psihanaliză au dezamăgit. Pentru că psihanaliza nu era cunoscută sau era prost cunoscută de critici, psihanaliștii au devenit, prin forța lucrurilor, critici. Primele lucrări (ale lui Freud, Rank, Brill, Jones, Baudoin, Marie Bonaparte, Laforgue) sunt prea clinice; un scriitor este pentru ei, înainte de toate, un bolnav, iar o operă frumoasă un document pentru studiul unei boli
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să cheltuiesc un capital de energie și atenție cu care alții pot citi un volum."89 Se înțelege că o asemenea multitudine de complexe nu se pot ușor refula sau uita, conform schemei consacrate de Jung. Autoeducarea, de care vorbește psihanalistul, este, la Camil Petrescu, tocmai dezideratul livrescului, al nostalgiei de a fi unic în tot ceea ce scrie, expune și argumentează. Da, luat ca entitate, el este un timid, o fire sensibilă, delicată, și un însingurat, această ultimă ipostază tinzând nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum este ea prezentată de C.G. Jung. Pentru acest psihanalist, arhetipul este o imagine care își are rădăcina în inconștientul cel mai îndepărtat, o imagine care vine dintr-o viață care nu este viața noastră personală și pe care nu o putem studia decât referindu-ne la o arheologie psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
află un conținut cu o puternică valoare emoțională. Pentru Jung, conținutul acesta s-ar explica prin reliefarea motivului diadei, antropologii concluzionând că aceasta constă în manifestarea simultană a masculinului și femininului. Din dorința de a se face mai bine înțeles, psihanalistul elvețian enunță două axiome decisive pentru el. Prima afirmă raportul de inerență dintre subiectul proiectat și inconștient: Tot ceea ce este inconștient este proiectat."116 A doua stipulează că în interioritatea cea mai profundă a diadei se ascunde perechea părinților, Anima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conținuturilor conștiinței o formă bine determinată.150" O ipoteză de reținut este cea a lui V. Dem. Zamfirescu. El constată că, într-o primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al refulării, definit de Jung ca "... un proces care se inițiază în copilăria timpurie sub presiunea morală a mediului și care persistă de-a lungul întregii vieți."287. În acest vast context al reprimării reducției coextensive mitului lui Procust, un psihanalist fervent ar fi tentat să vorbească de complexul freudian al castrării la Eminescu și la frații săi. Exceptându-l pe Matei, cel mai longeviv, nici unul nu a avut vreo tentativă de a se căsători. Imposibilitatea de a-și desăvârși studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
contradictorii. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt element important al operei psihanalistului elvețian este un arhetip care proiectează în inconștient motivul diadei. Orice individ deține în inconștientul său personal o componentă masculină și una feminină, în strânsă legătura cu imaginea părinților. Dacă predomină imaginea mamei, odată cu începerea cristalizării conștiinței (după vârsta de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în care se schimbă și se înrădăcinează o nouă manieră de a gândi lumea și de a construi un nou context social: identitate și reprezentare socială. Sunt concepte utilizate în limbajul comun, dar deopotrivă și de către psihosociologi și sociologi, de psihanaliști, de politologi, de specialiștii în comunicare, analiști sociali sau jurnaliști. Psihologii înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]