1,193 matches
-
dorință de revanșă prostească și de orgolii oligofrene. Evident că a scrie la gazetă despre astfel de lucruri nu are nici un efect, de vreme ce eroii întâmplărilor evocate au cu totul alte preocupări decât să citească ziarele. O fi stadionul echivalentul canapelei psihanalitice - un hârdău în care-ți verși otrăvurile, frustrările și dorințele refulate -, dar nici chiar așa. Cunosc oameni ce iubesc fotbalul profund, dar au refuzat să mai meargă la stadion din cauza atmosferei insuportabile de acolo. La noi - să nu-mi dați
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
patriarhatului, exponent al unei ordini opresive, antiliberale. Negarea acestei ordini nu o face uzînd de instrumentele agresive ale vreunei ideologii sau doctrine, ci recurgînd la exegeza dezinvoltă, nonșalantă, a culturii, la imersiunile, tulburătoare uneori, în rezervoarele intimității sau ale teoriei psihanalitice. Nefiind doctrinară, viziunea lui Sombart asupra unei lumi în care reconcilierea celor doi termeni ai axei arhetipale masculin/feminin se face prin mijlocirea Erosului și a plăcerii, ar fi și mai convingătoare dacă autorul nu ar conferi adesea enunțurilor sale
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
și le ducă mai departe, dar cu acel aer ostenit și blazat zugravit pentru totdeauna pe chip. Călugării o numesc akedia, psihanaliștii îi spun dezvrăjire. În esență, această stare presupune, daca înțeleg bine atît limbajul religios, cît și pe cel psihanalitic, următorul lucru: conștientizarea faptului că ne aflăm într-o lume, într-un loc, care sînt profund și insuportabil altfel decît le-am dori, si, mai grav, decît ne-am închipuit că ar putea fi ele. Deziluzie, sau rătăcire din ordinea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
literalizare a unei metafore, deoarece Kafka transforma limbajul figurat (de exemplu, expresia "„a se simți că un parazit”") în limbaj propriu. Nuvelă a rămas una din cele mai enigmatice opere ale secolului al XX-lea, generând numeroase interpretări, de la cele psihanalitice sau existențialiste, la cele religioase, marxiste sau etnico-istorice. Personajul principal al cărții este Gregor Samsa, un comis-voiajor obișnuit, care se trezește într-o dimineață transformat într-o insectă monstruoasa. Cu mintea încă confuză după o noapte de « vise zbuciumate », Samsa
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
venind dinspre feminismul marxist atât pentru că nuvela este în mod programatic marxizantă, cât și pentru caracterul rudimentar al personajului și epicii. În același timp servește ca exemplu pentru intersectarea marxismului cu feminismul, hibridul rezultat apropiindu-și și punctul de vedere psihanalitic. În Revoluția din Octombrie se remarca la un moment dat o femeie de extracție nobilă (sic!) cu un discurs zgomotos "feminist" - ghilimelele se datorează inexactității termenului, pentru ea lupta de câștigare a drepturilor femeilor nefiind separată de lupta contra capitalismului
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
etc.) de statul atotmilostiv cu supușii, putând astfel să-și dedice energiile unui scop nobil, să-și sublimeze libidoul în activitatea estetică a depănatului bumbacului, așa cum și-ar fi dorit Reich, și pe urmele lui unele feministe americane. Contemplată retroactiv, psihanalitic, Ana dezvăluie noi comori: crescută într-o familie de țărani din Oltenia, cu mulți frați, înțelegem că mănâncă pe apucate. Tatăl, dominator și ignorant, îi refuză o educație în favoarea unei situații tipic capitaliste: serviciul la stăpân. Astfel, se face transferul
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
arta lit., II, 9-18, 23-27, 66-72; Dafin, Figuri, 72-75; Cioculescu, Itinerar, I, 138-141, II, 19-24, 167-172, 239-257, III, 150-154, IV, 213-221; Al. A. Philippide, „Privind viața”, ADV, 1931, 14612; Perpessicius, Opere, VII, 230-231; Șuluțiu, Scriitori, 241-244, 362-365; J. Neuman, Studiu psihanalitic al romanului „Adela”, București, 1934; G. Ibrăileanu], VR, 1936, 4-5 (număr special); Al. Epure, Contribuție la cunoașterea vieții și a începuturilor literare ale marelui critic G. Ibrăileanu, Roman, 1936; G.C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu, București, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ani, când a apărut o sumă de studii care au abordat, deocamdată secvențial, opera eminesciană din unghiul unei metodologii moderne: acum și ultimele apariții probează această presupunere -, eminescologii încearcă sinteza, folosind toate acumulările pe care le-au adus interpretările tematiste, psihanalitice, structurale, stilistice, semiotice, fenomenologice ori comparatiste. O astfel de încercare este și aceea a lui Theodor Codreanu din Eminescu Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului volumului, care pare a indica circumscrierea demersului critic într-o perspectivă stilistică, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de psihanaliză în "complexul lui Oedip") este unul dintre cele mai profunde ale antichității. Dar toată osatura construcției psihanalitice se bazează și pe un abuz de interpretare. Tragedia lui Oedip nu poate fi descifrată doar prin erotism, ci are rădăcini ontologice mult mai cuprinzătoare. Cheia ne-o oferă un alt mit străvechi al lui Narcis și al nimfei Echo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetul avea 21 de ani, vârsta la care Labiș părăsea nu mai puțin violent această lume, poetul și-a pierdut mama ca urmare a folosirii unei seringi nesterilizate. Aceste detalii biografice, și nu numai ele, folosesc ca bază unei abordări psihanalitice a operei cezarivănesciene, îndeosebi când se dezbate, magistral, tema morții. Cezar Ivănescu a manifestat toată viața un spirit haiducesc împotriva răului. În testamentul său ultim, înregistrat pe bandă magnetică de către fiica sa adoptivă, Clara Aruștei, a intuit că teroarea istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult inconștientul bacovian și căutând să afle un personaj complicat, subteran, cu trăsături nu departe de a fi patologice. Se afirmă că ar fi existând chiar "elemente demne de interes pentru psihanaliză". Asemenea elemente sunt adunate sub umbrela unui complex psihanalitic, ceea ce demonstrează, pe bună dreptate, că Bacovia se prezintă, azi, drept un caz care continuă să pună probleme dificil de rezolvat. Pe de altă parte, sunt convins că nu se poate merge foarte departe în această direcție, deoarece nu ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două domenii nu este defel convingătoare. Aduc, spre exemplificare, chiar discuția despre narcisism, în care sunt invocate tratatele unor somități în materie. Dar nu-i putem așeza laolaltă pe Freud, Lacan, Bleuer, Kretschmer și pe alții, deoarece aparțin unor scoli psihanalitice complet diferite, chiar adversare. Lipsa nuanțărilor nuanțări prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pacient diferența este foarte mare". Din păcate, în paginile care îmbracă atare afirmații, chiar exegetul uită judiciosul punct de plecare. Dintre rezervele fundamentale pe care le am față de procedeul folosit de Theodor Codreanu o invoc pe următoarea: un complex psihanalitic nu poate fi stabilit în mod riguros decât de un psihanalist, care îl particularizează în funcție de numeroși factori. De aceea, dacă psihanalistul ratează adecvarea transferului, pacientul se va ridica, de îndată, de pe canapeaua din cabinet și, obligatoriu, îl va strangula pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unele dubii, în ceea ce privește posibilitatea de a-l situa cu oarecare exactitate între cele peste trei sute de complexe, câte numără, azi, psihanaliza. Admit că, pentru necesitățile demonstrației, poate fi acceptată o oarecare ambiguitate. Dar nu poate fi admisă confuzia dintre complexul psihanalitic și complexul cultural. Un citat mi se pare elocvent: "Din clipa când Freud, să zicem, a conceptualizat "complexul Oedip" pornind de la imaginarul oferit de tragedia lui Sofocle, acesta s-a transformat în "complex cultural" care are deja o istorie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la imaginarul oferit de tragedia lui Sofocle, acesta s-a transformat în "complex cultural" care are deja o istorie de aproape un secol. Complexele, așadar, se pot "învăța", pot fi cultivate programatic". Din studiu, nu reiese cu limpezime care școală psihanalitică este preferată de Theodor Codreanu, dar reiese limpede, din citatul anterior, că exegetul recurge la o altă aproximație, întrucât complexele psihanalitice nu pot fi nici "programate" și nici "învățate", oricâte sensuri figurate le-am atribui. Psihanaliza adevărată se întemeiază tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un secol. Complexele, așadar, se pot "învăța", pot fi cultivate programatic". Din studiu, nu reiese cu limpezime care școală psihanalitică este preferată de Theodor Codreanu, dar reiese limpede, din citatul anterior, că exegetul recurge la o altă aproximație, întrucât complexele psihanalitice nu pot fi nici "programate" și nici "învățate", oricâte sensuri figurate le-am atribui. Psihanaliza adevărată se întemeiază tocmai pe premisa imposibilității "cultivării programatice" a complexelor. Cel care recurge la "cultivare" intră, nesmintit, în categoria simulanților, pe care psihanalistul îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin intermediul acestui volum critic arta ca reflectare a vieții autorului, cuvintele ca timbre spirituale. În cea de-a treia secțiune, care da și titlul cărții în discuție, universul cultural deschis de filosofia unui Kant, a lui Blaga, sau de perspectivele psihanalitice ale lui Freud și Jung devine temelia teoretică a unui gen complex de exposé, ce păcătuiește, inevitabil, printr-un stil prețios, încărcat și destul de atins de echivoc... Și tocmai acest aspect justifică ecuația specială a comunicării, în care emițătorul (aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vine de acolo că, peste durerile înăbușite de veacuri, el a reușit să pună mantia de sărbătoare a Duminicii Mari". Expeditiv în prima parte a periplului critic, eseul devine dens în cea de-a doua parte, unde grila bacoviană, esențialmente psihanalitică, asociată celei bachelardiene a elementelor materiale, permite descifrări hermeneutice (ținându-se cont și de simbolistica biblică) memorabile: "Peste toate, dimineața e ora lacrimii cerești roua. Astfel, între elementele imaginarului poetic vierean, apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică. Vieru este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator. Criticul pune în relație analogică (așa cum se vede de-a lungul întregii cărți) pe Bacovia și Vieru. Cel dintâi, copleșit de dragostea maternă, alungă părinții din imaginarul poetic (mama va fi recuperată psihanalitic sub forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține de teroarea acvatică și mai puțin de elementul matern freudian, nostalgic-protector); cel de-al doilea, copleșit de greutăți și privațiuni la vârsta de aur, realizează o spectaculoasă compensație, impregnându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Valentin Silvestru, care conta mai cu seamă în acoladele retorice pe efectul de surpriză și perplexitate. Am simplificat lucrurile pentru a indica laconic în ce constă tehnica montajului critic: o sugestie comparatistă privind doi poeți, urmată de apropieri și disocieri psihanalitice, încheiată cu o plonjare subită în imaginarul romanesc. Procedeul argumentelor cumulative, culese din varii domenii pentru a articula o idee centrală, atinge virtuozitatea în Complexul Bacovia. Theodor Codreanu practică obstinant o critică a adâncimilor. Are în vedere, de altfel, programatic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unic și irepetabil. Sondarea adâncurilor operei se realizează cu instrumentele unei poetici a arhetipurilor (arheității), a rădăcinilor ontologice, valorificând cu dibăcie, cum am văzut, sugestiile psihanalizei, mitologiei, simbolisticii poetice, semanticii, stilisticii, filosofiei, sociologiei, religiei. Datul biografic primar este interpretat exclusiv psihanalitic, din perspectiva rezonanței evenimentelor din copilărie în straturile profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie a poetului basarabean, autorul constată repede că aceasta este "resorbită" de operă, ca și în cazul genialului băcăuan, și abandonează proiectul. Puține evenimente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
târziu. Un confrate realiza, recent, portretul sugestiv al scriitorului din Huși, zicând că acesta este un "spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inteligibil, ce anume îl doare. Dar, chiar și așa, mă iau la harță, în mod deschis, cu experții declarați în astfel de chestiuni - studioșii, biografii și, mai ales, acea aristocrație intelectuală guvernantă, formată într-una sau alta dintre școlile publice psihanalitice - și mă iau la harță, mai aspru, pe următorul criteriu: ei niciodată nu apleacă urechea la strigătele de durere, atunci când acestea răzbesc. Desigur, nu sunt în stare. Ei constituie o nobilime cu urechi de tinichea. Și cu un asemenea echipament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
subiectul. Vreau să fie foarte clar - chiar agresiv de clar, dacă e nevoie - că nasurile noastre nu erau niște protuberanțe romantice de tip Cyrano. (Ceea ce e un subiect primejdios, cred, din toate punctele de vedere în această minunată lume nouă psihanalitică, în care toți știu cine a avut prioritate, nasul lui Cyrano sau vorbele lui de duh, și în care o tăcere clinică universală, internațională îi înconjoară pe toți indivizii cu nas mare care au, incontestabil, limbile legate). Socot că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]