1,192 matches
-
cruzime nu întârzie să iasă la suprafață, sfârșind prin a-și detrona maestra, lăsându-se deflorată în fața ei după aceeași aritmetică coitală. Finalul aduce o rapidă degradare a tot ceea ce ține de condiția umană, iar povestea recuperează semnificația unui scenariu psihanalitic al unei dureroase anamneze cu retrăirea și „arderea” fiecărui episod traumatic. În final, avem eliberarea și decizia nesubordonată niciunei constrângeri morale ca Joe să se dedice unei depline abstinențe, unei solitudini monahale asemeni lui Seligman lângă care trăiește sentimentul unei
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
de un discret scrupul filologic pe care și-l asumă? Bănuiesc, fără pretenția de a avea necondiționat dreptate, că gestul ține de o formă de adaptare la subtilitățile unei opere ce dă seama în permanență de diverse soiuri de lianți psihanalitici. Cum să-l citești pe Ion Vianu altminteri decât complet? De aici decurge cea de-a treia - așa zicând - indicație de regie căreia, paralel cu textul Necredinciosului, cititorii profesioniști îi intuiesc prezența pe manșeta paginilor semnate de Ion Vianu. Anume
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
subit de semnificații centrale. Fiecare confesiune banală e suspectată de travestirea unei spovedanii. Teama de eventuale refulări ulterioare pândește, s-ar părea, atât conștiințele aparent liniștite, cât și recenziile - la fel de aparent - detașate. Am schițat mai sus un astfel de portret - psihanalitic și psihanalizabil - al lectorului model cu care s-ar putea întâlni, în aceste prime săptămâni de la apariție, volumul lui Ion Vianu pentru a-mi preciza, de la bun început, câteva erori cu care mă consider împăcat și câteva observații juste care
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
elucidări pe care, printr-o excelentă posesie a datelor, Ilina Gregori le pune în serviciul, de veche tradiție, al interpretării. Din biografie, cam ca la Balzac, se alunecă în contextul mai amplu al vieții citadine. De aici, prin bizare calcule psihanalitice, se ajunge la foarte subtile aproximații vizând ultimii - și atât de controversații - ani ai lui Eminescu. Dacă algoritmul acestei cărți cu nume patetic mi se pare, pas cu pas, funcțional, totuși întârzierile consecutive la care el se pretează nu sunt
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
pe lună, comparativ cu 1,4, media întâlnită la bărbați), dar această diferență nu se înregistrează decât după pubertate. La copii, plânsul a fost numit „cordonul ombilical acustic”, deoarece determină o imediată acțiune din partea mamei. În acest sens, în teoriile psihanalitice ale lui John Bowlby regăsim că el considera plânsul ca parte a atașamentului, lacrimile fiind semnalul care atenționează despărțirea de părinți și mai ales de mamă. Studiile în care s-au folosit tehnici de imagistică au demonstrat că plânsul copilului
De ce plâng oamenii? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80220_a_81545]
-
mea, proba realității: sau, cum subliniază Freud, travaliul de doliu cuprinde tocmai acest proces." (Klein, 2004: 76-77) Nimic de comentat. Poate doar stupefacția de a include într-un text cu o temă cât se poate de bine conturată întregul argou psihanalitic, în ediție revăzută și augmentată: "mama interioară" și "mama exterioară", "dublul", "achiziția cunoașterii" și zeci de alte concepte de-o perfectă banalitate. Nu de lipsă de inteligență o suspectez pe Melanie Klein, ci de neputința de a ieși din labirintul
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
lipsite de fundament științific sunt speculațiile privind procesele psihice. Ambiția de a stabili reguli și de a descrie, categorial, comportamentul indivizilor loviți de durerea morții e legitimă. În practică, ea nu depășește însă anvergura unui exercițiu pur intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
119) În partea de recuperare, când "energia morală a doliului" (Leon Wieseltier) devine o forță modelatoare a existenței, procesele descrise de psihanaliști pot fi privite cu încredere. Discutabilă rămâne, însă, avalanșa de supoziții grotesc-macabre ce alcătuiesc marea masă a discursului psihanalitic. Ar fi nedrept, pe de altă parte, să-i ceri unei psihanaliste precum Melanie Klein, obsedată de rolul depresiilor infantile în modelarea personalității umane, să iasă din cercul auto-limitat și, prin urmare, dogmatic, al propriilor teorii. Ar fi însă o
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
situează în orizontul ei de așteptare. Personajele nu vorbesc nu pentru că nu au ce spune, ci din contră, pentru că au prea mult de spus. Aici Reygadas reinvestește tradiția bergmaniană trecută prin filtrul "misticii" tarkovskiene, eliminînd în mod clar suportul instrumentarului psihanalitic în rapelul către interioritate. Regizorul nu dezbate o problemă de moralitate, chiar dacă moralitatea ca temă apare invocată în comunitatea menonită de către tatăl lui Johan, în calitate de predicator. Rolul pastoral este însa lăsat deoparte pentru a face loc vocii autentice a celui
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
mintea mea de atunci", se scrie cu falsă neutralitate la pagina 53. Competența, invocată parcă pasager, nu lasă loc de îndoială. Precauțiile țin de bun simț, iar profesionalismul, de credibilitate. Când un psihoterapeut ca Ion Vianu aduce în discuție recursul psihanalitic, e sigur că nu o face doar de dragul metaforei. Scenariul analitic nu dă niciodată greș. Lucrul se poate constata cu ușurință la lectură.) Merită reținut că autorului acestui Exercițiu de sinceritate îi e mai puțin la îndemână să-și amintească
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
-mi esprim mai bine mulțămirea întoarcerei și să contribui după putință la sporirea părăsitei noastre literaturi naționale, hotărîi a-mi aduna însemnările și a le publica. Acesta-i motivul scrierei mele și-l mărturisesc sincer". (Cap. XX) O explicație vag psihanalitică se impune: Ralet încearcă să-și răscumpere eșecurile literare de pînă atunci, evidente pentru oricine, dar mai ales pentru el însuși, printr-o scriere care să-l exprime integral și a cărei formulă să-i permită libertatea de mișcare. Moralist
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
o mică parte a literaturii de specialitate privind doliul ia în serios elucubrațiile celor care aplică orbește intuițiile lui Freud. Deși nici una din perspectivele întâlnite în investigarea semnificațiilor doliului (sociologică, psihiatrică, antropologică, filozofică, pentru a nu mai vorbi de cea psihanalitică) nu sunt pe deplin mulțumitoare, n-am putut evita apelul la ele. Propria mea perspectivă se revendică unui posibil spațiu al psihologiei literare, al zonei ce poate fi descrisă, cu timiditate, drept una a căutărilor febrile, a ipotezelor șovăitoare, a
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
al psihologiei literare, al zonei ce poate fi descrisă, cu timiditate, drept una a căutărilor febrile, a ipotezelor șovăitoare, a retractilității născute din imaginația mereu nesigură de propria ei existență. Matematicii atroce a psihanalizei, geometriei deșucheate propuse de îndrăgostiții conceptelor psihanalitice îi opun un demers pe cât se poate raționalist, născut din confruntarea ipotezelor de plauzibilitate și potențialitate. În această sferă trebuie să ne plasăm neliniștile, speranțele și durerea. Altminteri, vom apărea asemeni acelor personaje care participă la o întrunire solemnă îmbrăcați
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
sferă trebuie să ne plasăm neliniștile, speranțele și durerea. Altminteri, vom apărea asemeni acelor personaje care participă la o întrunire solemnă îmbrăcați în costumele dezgustător-țipătoare ale clownului de bâlci. E cazul, din păcate, al mult prea multor pontifi ai tratamentelor psihanalitice, atât de fascinați de dexteritatea conceptuală dobândită, încât au intrat, fără să le pese, în spațiul nerușinării și nesimțirii. În privința doliului, improvizația pare a fi regula întâlnită peste tot. Trebuie făcută, dintru început, distincția între ritual-cutumă-obicei, adică gesticulația exterioară, și
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
și mai autentică a durerii. Îi revine fiecărui individ să improvizeze, să inventeze o modalitate Ťconvenabilăť de a trăi și a spune doliul fără a se sprijini pe tradiție și fără ajutorul naturii." (Chalanset, 2004: 206-207) Iată că nici formulele psihanalitice radicale nu se pot dispensa de invocarea unui concept esențial în înțelegerea marilor acțiuni umane: tradiția! E adevărat că în discursul postmodernității tradiția e definită exclusiv ca valoare negativă. Ea e desemnată drept germenele patologic al represiunii, sursa "nedemocratică" a
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
să dezvălui ce au spus scriitorii din Banat (și împrejurimi). Vă asigur însă că opțiunile lor sunt greu de anticipat. Mai mult, ele sunt și spectaculoase radiografii care depășesc zona literarului. Unele forează adânc în propria conștiință, devenind adevărate fișe psihanalitice. Am invocat acest mic episod nu pentru a răspunde eu însumi la întrebare, ci pentru a-mi exprima încă o dată admirația pentru unul din cei mai străluciți intelectuali americani pe care-i cunosc, Leon Wieseltier. Nu, nu cred c-aș
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
execută piruete descriptive de neuitat: „mărunt și ațos, mobil, rapid, Alexandru Dragomir avea agilitatea imprevizibilă a tăunului socratic; hărțuitor, stringent, penetrant, o combinație tonică de duh volatil și dinamică angulară”, Țuțea e „un țăran imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
infirmiera împinse ușor «sertarul». Irina dispăru în hăul înghețat, cu dinții încă încleștați de ultima luptă din viața ei. Pe retina ochiului drept, larg deschis, rămăsese înscrisă, în mii de celule neștiute, adevărata poveste a unui exorcism”.) Nu lipsesc implicații psihanalitice, ca în această identificare inconștientă între „copila” Irina și „tati” Daniel Corogeanu: „Tati? În el avusese încredere, dar, cînd o apucase de cap, ca s-o lege, simțise în el aceeași mînie pe care-o știa și în ea. Amîndurora
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
dar simplifică argumentarea“. Întrucât aceasta se ocupă de un subiect complicat precum alchimia, Nae Ionescu nu ar face decât să „rețină tipologia“, dar să „simplifice exemplificările“. Sâcâit totuși de reziduurile mnezice el deschide, în mijlocul prelegerii, o paranteză „simptomatică“, „din perspectivă psihanalitică“, despre alchimie, care, după Marta Petreu, provine tot din cartea lui Underhill. Conștientă probabil de noul ei fals intelectual, ea e totuși precaută cu termenii și evită atât „împrumut“, cât și „provine“ sau „preia“. A găsit o inteligentă formulă prin
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o poziție transcendentalistă, pe când magia, pe una demiurgică. Aceste precizări nu se găsesc la Underhill în expunerea tipului sfântului și nu am reușit să le identificăm nici în alte părți ale cărții unde e vorba despre alchimie. Cât despre „perspectiva psihanalitică“ - atât de desăvârșit absentă -, pe care o vede Marta Petreu, aici nu mai este vorba de rea credință și de fals intelectual, ci de altceva mai grav, pe care nu-l numim dintr-un respect de principiu datorat oricărei persoane
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
va fi pentru viitor!” comentează P.H.L.) Urmăresc în continuare confesiunea Domnului R., în spatele căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a afișa pretenții de introspecție proustiană, cu „finețuri” analitice proprii „modernilor” din prima jumătate a veacului al XX-lea, P.H.Lippa se avîntă cu mult curaj asupra subiectului. La un moment își
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
operei și care, precum niște grefe literare nefirești, ajung s-o otrăvească. Mai mult, autorul recurge la un ritm narativ care nu corespunde temei atinse. Cînd se apleacă asupra factorilor ce țin de autor și cititor, Bayard introduce o schemă psihanalitică plauzibilă: o operă este reușită dacă cititorul recunoaște inconștient în ea trăsăturile propriului său bagaj de fantasme. Cu alte cuvinte, fără o bună întîlnire între fantasmele pe care autorul le pune în text și cele pe care cititorul le are
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
rezuma intențiile argumentative ale atât de elaboratelor studii, necum eventuale traiecte. Dificil în grad maxim, limbajul vrea să acopere fiecare firidă care ar permite limpezirea trivială - în accepție etimologică - a subiectului tratat. Iar, din perspectiva unei asemenea gândiri nu doar psihanalitice, dar structurale, arhetipale și anistorice, înseși operațiile logice au un parfum de cotă joasă. Totuși, să încercăm, în linia sănătoasă a bunului-simț, o decongestionare a formulărilor care-l aureolează, în Palimpseste, pe Aubrey de Vere. E vorba despre subcapitolul intitulat
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră apanajul doctrinei psihanalitice a lui Freud și a succesorilor săi, sub impactul căreia se instaurează o veritabilă "dictatură a sexualității". Un "imperialism" faunesc, atingînd cote ale delirului libidinal, își face loc în literatura contemporană, postură prefațată între altele de romanul lui H. D.
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
a „filtra „ problematica mediului social și de oferi soluții din ce în ce mai echilibrate și mai adecvate. Cultura și educația blochează impulsurile biologice, agresive ale clientului favorizându le pe cele valorice (C., Păunescu, 1988 ). I.6.3 Principii psihologice Dacă în cazul transferului psihanalitic acesta reprezintă în primul rând repetiția oricărei reacții anterioare, repetiția patologică a problemei subiectului în relația sa cu analistul, a dorințelor și fantasmelor sale inconștiente, în procesul consilierii transferul se realizează între cele două Euri. Astfel, în prima etapă se
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]