225 matches
-
echilibru al vieții psihice, echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice ale stadiilor și substadiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu apare în cazul stadialității de vârstă Ă numită și stadialitate psihodinamică. Altfel spus, stadialitatea psihodinamică este mai operantă din perspectiva prezentării dezvoltării psihice pe durata vieții decât stadialitatea psihogentică; • între autori se constată o mare convergență în precizarea stadiilor psihodinamice ale ciclului vieții, în timp ce în privința criteriilor periodizării și a limitelor cronologice ale stadiilor și substadiilor părerile sunt mult mai diverse; • de regulă, referitor la reperele cronologice, ele tind să fie diferite la autori diferiți, mai ales după depășirea stadiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și a limitelor cronologice ale stadiilor și substadiilor părerile sunt mult mai diverse; • de regulă, referitor la reperele cronologice, ele tind să fie diferite la autori diferiți, mai ales după depășirea stadiilor de creștere (copilărie, adolescență); • ordinea stadiilor psihogenetice și psihodinamice este considerată aceeași, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea și durata lor; • atât stadialitatea genetică, cât și cea dinamică sunt la rândul lor subdivizate în substadii, etape etc.; • există o optică diferită de abordare a stadialității psihodinamice (de vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihogenetice și psihodinamice este considerată aceeași, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea și durata lor; • atât stadialitatea genetică, cât și cea dinamică sunt la rândul lor subdivizate în substadii, etape etc.; • există o optică diferită de abordare a stadialității psihodinamice (de vârstă) între școala franceză, preocupată excesiv de această problemă și literatura anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări convenționale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986). Din rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
între școala franceză, preocupată excesiv de această problemă și literatura anglo-saxonă, care o tratează pragmatic: delimitări convenționale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986). Din rațiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltării psihogenetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru prezentarea dezvoltării psihodinamice, conceptul de perioadă (vârstă, etapă etc.). 2.2. Stadialitatea cognitivă (J. Piaget), morală (L. Kohlberg) și psihosocială (E. Erikson)tc "2.2. Stadialitatea cognitiv\ (J. Piaget), moral\ (L. Kohlberg) [i psihosocial\ (E. Erikson)" J. Piaget, după cum se știe, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
natura influențelor receptate putând plasa fiecare nouă achiziție între variante polare. Cele opt stadii eriksoniene acoperă perioada întregii vieți. Astfel, accepțiunea lărgită a ontogenezei Ă de la momentul concepției la cel al morții Ă capătă consistență în cadrul uneia dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa, stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel: Deși mai puțin cunoscut la noi, modelul eriksonian al dezvoltării este recunoscut ca fiind astăzi unul dintre cele mai cuprinzătoare. Valoarea sa înnoitoare a fost apreciată mai ales în raport cu psihanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stabile nu sunt cele mai favorabile căci ele reprezintă, în general, expresia formelor deficitare, fixate. Dimpotrivă, este destul de frecvent ca diverse incidente evolutive să complice un tratament neuroleptic prelungit: numeroase sunt posibilitățile, de la sistarea medicației de către bolnav până la modificările psihodinamice care însoțesc o ameliorare a comportamentului. Căutarea de noi forme de adaptare, mai elaborate, creează condițiile unei crize care trebuie să sfârșească prin rezoluția noilor probleme. Contrar opiniilor,clasice aceste "peripeții" controlate, reprezintă adesea un factor controlabil care întrerupe monotonia
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a preluat conceptul prin profesorii P.P. Negulescu, C. Rdulescu-Motru și nici Eugeniu Speranția ci, mai sigur și ușor de demonstrat este c a fost inspirat de H. Spencer și P. Janet. Antropologia filosofic a lui M. Ralea propune un model psihodinamic caracterizat prin folosirea ca factor explicativ a conduitei amânrii pentru textura totalitții proceselor psihice umane. Gânditorul subliniaz c orice act psihic uman este unul suspendat, a crui realizare este întârziat. Amânarea fenomenelor sufletești, scrie Ralea, este o condiție a oricrei
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
paliere principale: motivele reale, motivele conștientizate de subiect și motivele declarate de acesta (în particular, cu ocazia anchetei sau interviului). Din mai multe cauze, între cele trei planuri nu există ocorespondență deplină. Cu deosebire de la Freud încoace, psihologia- în speță, psihodinamica și psihanaliza - insistă asupra distanței dintre motivația reală și cea conștientizată, acordând inconștientului un rol aproape suveran. Fără a intra aici în detalii - probabil că și în românește, mai nimerit ar fi termenul „neconștient” (unconscious, în engleză) în locul celui de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sunt date fără o evaluare morală rațională - pot conține interesele egocentrice ale adultului) la o morală autonomă a cărei constituire necesită integrarea reciprocității relațiilor între indivizii recunoscuți prin particularitatea lor proprie, dar egali sub raport formal. În perspectiva unei analize psihodinamice, continuă autorii citați anterior, cucerirea autonomiei este corelată cu construirea identității în timpul adolescenței. O altă definiție vine din sfera filozofiei. În acest caz autonomia este pusă în legătură cu eteronomia, ambii termeni desemnând „situația unei persoane, a unei colectivități umane, a unei
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
îi orienteze spre o carieră de viitori oameni de știință. Anii '50 au fost momentul apariției consilierilor cu normă întreagă în colegii, unde s-au înființat puternice centre de consiliere. Deși la începutul anilor '60 trei orientări mari dominau (abordarea psihodinamică, teoriile directive și cele centrate pe client), următorului deceniu a însemnat o explozie a unei multitudini de alte teorii: rațional-emotive (A. Ellis), comportamentale (Bandura, Wolpe), relaționale (W. Glasser), gestaltiste (F. Perls), analiza tranzacțională (Berne), abordările existențialiste (Frankl, Arbuckle). Dezvoltarea teoretică
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
Jacques, La poesia y el arte [Poezia și arta], Buenos Aires, Emecé Ed., 1955. Masdeu, Juan Francisco de, Arte poética fácil [Artă poetica practică], Valencia, Oficina de Burguete, MDCCCI. Matussek, Paul, La creatividad. Desde una perspectiva psicodinámica [Creativitatea într-o perspectivă psihodinamica], Barcelona, Ed. Herder, 1977. Mendelssohn, Moses, Morgenstunden, oder Vorlesungen über das Dasein Gottes [Ore matinale, sau conferințe despre existența lui Dumnezeu], în Schriften zur Philosophie, Aesthetik und Apologetik [Scrieri de filosofie, estetică și apologetica], I, Hildesheim, Georg Olms Verlagsbuchhandlung, 1968
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
CJ, § 46, p. 358. 111 [geniul este harul înnăscut] Serge Voronoff, Du crétin au génie [De la cretin la geniu], New York, Ed. de la Maison Francaise, 1941, p. 211. 112 Paul Matussek, La creatividad. Desde una perspectiva psicodinámica [Creativitatea într-o perspectivă psihodinamica], Barcelona, Ed. Herder, 1977, p. 285. 113 [Geniul și talentul nu sunt același lucru. I se spune uneori talentului geniu datorită apropierii lui de acestă din urmă] Anmerkung vom Genie; în Kant's gesammelte Schriften, B. XXIX; Kant's Vorlesungen
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
clinicienii să utilizeze atât metodele de cercetare calitative cât și cele cantitative pentru a-și evalua munca terapeutică. Mulți dintre noi am fost martori și am fost impresionați de utilizarea eficientă a hipnozei de către autor, cu folosirea procedurilor catharctice și psihodinamice pentru a ajuta pacientul să descopere și să aducă la lumină originea evenimentelor și experiențelor traumatice. În munca sa terapeutică Dr. Hawkins demonstrează de asemenea eficacitatea utilizării abordărilor tehnice integrative pentru tratamentul unei game largi de probleme legate de stres
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
unui succes terapeutic, care acționează ca un placebo foarte puternic. Beecher (1959Ă concluzionează că până la 35% din răspunsul terapeutic la orice tratament medical poate fi atribuit efectului placebo. Ritualul Ritualul terapeutic promovează în mod esențial „povestea”: de exemplu în psihoterapiile psihodinamice un concept teoretic cheie este importanța experiențelor timpurii și „ritualurile” hipnoanalitice cum sunt întrebările cu semnalizarea ideodinamică a degetului și terapia stărilor eului încearcă să aducă la suprafață aceste experiențe timpurii. De fapt mare parte din materialul prezentat în restul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în calitate de clinicieni, să recunoaștem acești factori atunci când lucrăm cu pacienți care au probleme legate de stres. Catharsisul și stresul Heron (1998aă a realizat o abordare explicativă utilă în înțelegerea stresului și care se bazează atât pe principii umaniste cât și psihodinamice. Autorul a presupus că orice persoană pornește în viață cu tendințe și resurse inerent pozitive, inclusiv un număr de nevoi de bază organizate dialectic. Acestea includ nevoia de a iubi și a-i îngriji pe ceilalți, nevoia de auto-direcționare și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
atât pe acelea mai recent dezvoltate de Rossi, cât și abordările mai tradiționale. În abordarea tradițională hipnoza este de obicei privită ca strategie secundară sau catalitică care facilitează și îmbunătățește o strategie primară, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia psihodinamică. În acest caz pacientul este mai sugestibil (în hipnozăă și ca atare este mai probabil să accepte sugestiile (instrucțiunileă date de terapeut. Se pot face de asemenea sugestii pentru facilitarea exprimării fenomenelor hipnotice relevante, deși acestea pot apare uneori și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pacientului pentru ideea că acesta poate fi un lucru pozitiv este o modalitate eficace de a-l învăța că procesul furnizează experiențe de învățare valoroase din trecut care pot fi utilizate pentru rezolvarea problemelor sale. Mai târziu în contextul aborădrilor psihodinamice și a prelucrării traumei terapeutul poate introduce ideea de regresie la amintiri (posibilă traumatice fără prea mari dificultăți, deoarece a fost deja realizată mare parte din munca de pregătire. Regresia hipnotică de vârstă este o sursă bogată de experiențe din
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cutia încuiată astfel încât să o poată deschide doar în timpul ședinței de terapie! În afară de „experiențele pozitive învățate” care pot fi chemate din trecut pentru a ajuta pacientul să devină mai puternic permițându-i astfel să facă munca terapeutică necesară pentru schimbarea psihodinamică, este de asemenea posibil ca pacientul să cheme „resursele și forța sa interioară” (McNeal și Frederick, 1993Ă. Intervenția 16Găsirea resurselor și forței interioare Atunci când ești pregătit lasă ca ochii tăi să se închidă și intră în mintea ta și găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
purtase în manieră periculoasă și dorea să știe de ce făcuse asta. Călugărul a răspuns că el a lăsat-o pe tânără pe malul râului în cursul dimineții și se întreba de ce tovarășul lui se mai gândea încă la ea! Psihoterapia psihodinamică Abordările hipnoanalitice au la bază psihoterapia psihodinamică. Aceasta se referă la sistemele de înțelegere, explicare și practică bazate pe principiile generale ale teoriei psihanalitice, iar terapia este adesea de scurtă durată și limitată în timp (Wolberg, 1980; Strupp și Binder
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
știe de ce făcuse asta. Călugărul a răspuns că el a lăsat-o pe tânără pe malul râului în cursul dimineții și se întreba de ce tovarășul lui se mai gândea încă la ea! Psihoterapia psihodinamică Abordările hipnoanalitice au la bază psihoterapia psihodinamică. Aceasta se referă la sistemele de înțelegere, explicare și practică bazate pe principiile generale ale teoriei psihanalitice, iar terapia este adesea de scurtă durată și limitată în timp (Wolberg, 1980; Strupp și Binder, 1984; Budman și Gurman, 1988Ă. Acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
punct de vedere psihosomatic; reprimarea „experiențelor” traumatice; somatizarea (conversia istericăă a emoțiilor negative reprimate; dinamica inconștientă; rezistența; dezvoltarea unor mecanisme de apărare ale eului și a altor strategii de coping care au de-a face cu „dinamica” reprimată. Practica psihoterapiei psihodinamice scurte a crescut rapid în ultimele decenii. Multele abordări dezvoltate pot fi încă numite dinamice, deși gama de tehnici utilizate provine din multe sisteme teoretice. Terapeuții orientați spre psihoterapia dinamică scurtă sunt adesea pragmatici și eclectici și integrativi atât în ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Multele abordări dezvoltate pot fi încă numite dinamice, deși gama de tehnici utilizate provine din multe sisteme teoretice. Terapeuții orientați spre psihoterapia dinamică scurtă sunt adesea pragmatici și eclectici și integrativi atât în ce privește metoda cât și tehnica. În general terapeuții psihodinamici acordă atenție tuturor domeniilor funcționării umanecognitiv, comportamental și afectivprecum și dimensiunilor interpretării interacțiunilor umane (Levenson și Butler, 1994; Hawkins, 1997aă. Abordarea psihodimanică încurajează pacientul să „găsească” originea conflictului sau a problemei. „Insight-ul” asupra unui eveniment sau experiențe traumatice face adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
acestei amintiri fiziologice. Raportarea verbală a experienței poate urma (dacă este adecvată acestor indicatori fiziologici și ideodinamici ai accesării interne a materialului semnificativ. Un cadru de bază în folosirea metodelor de semnalizare ideodinamică cu ajutorul degetului pentru rezolvarea problemelor psihologice și psihodinamice este cel prezentat mai jos (Figurile 5.1-5.3Ă împreună cu indicarea unora din problemele potențiale. Oricum, terapeuților li se reamintește că acesta este numai un ghid pentru intervențiile posibile și că trebuie să adapteze sugestiile în mod creativ pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]