159 matches
-
sau al toxicomaniei etc.). Măsurile generale de psihoigienă constau din: măsuri de educație; asistență moral-religioasă; măsuri antialcoolice și antidrog; internarea în instituții de specialitate; încadrarea în activități profesionale de diferite forme și grade, conform cu capacitățile psihice ale pacienților; dispensarizare. f) Psihoigiena alcoolicilor și a toxicomanilor Se impun în primul rând măsuri de psihoprofilaxie. Se va ține seama de terenul și de ereditatea psihologică și somatică a acestor indivizi. Astfel, vor fi evitate contactele cu anturajele vicioase, răul model, modul de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
va combate izolarea. Se vor institui măsuri de psihoterapie individuală sau de grup, terapii ocupaționale; măsuri de protecție și susținere a Eului. Se vor urmări creșterea încrederii în sine și integrarea indivizilor în familie, în grupul școlar sau socio-profesional. g) Psihoigiena tulburărilor psihice ale maternității Perioada de maternitate prezintă importante riscuri pentru starea de sănătate mintală a femeii, manifestate fie în faza de gestație, fie postpartum, în faza de lactație. Acestea se reflectă în mod negativ și asupra copilului. Din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
drogurilor. Viitoarea mamă va fi antrenată în ceea ce privește momentul nașterii, al venirii copilului pe lume, viitorul ei statut și rol, relațiile și atitudinea față de copil. Sunt recomandate mișcarea, gimnastica, un regim alimentar echilibrat, normalizarea ritmului somn-veghe, destinderea intelectuală și emoțional-afectivă. h) Psihoigiena stărilor depresive și a suicidului Acest grup de tulburări psihice sunt destul de frecvent întâlnite asociate, și din aceste considerente sunt tratate împreună de igiena mintală, deși, așa cum am mai arătat, constituie entități net diferențiate. Principalele măsuri de psihoigienă care se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
emoțional-afectivă. h) Psihoigiena stărilor depresive și a suicidului Acest grup de tulburări psihice sunt destul de frecvent întâlnite asociate, și din aceste considerente sunt tratate împreună de igiena mintală, deși, așa cum am mai arătat, constituie entități net diferențiate. Principalele măsuri de psihoigienă care se iau în aceste situații trebuie să aibă în vedere dacă este vorba de modificări de tip endogen, legate de o anumită predispoziție constituțională, sau mai există cazuri similare în familiile acestor bolnavi ori, dimpotrivă, dacă este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
susținere și încurajare, dispensarizarea și controlul periodic medico-psihiatric profilactic; crearea unui climat familial favorabil emoțional-afectiv, protector și securizant; evitarea contactelor cu alte cazuri de indivizi care au comis tentative de suicid, pentru a nu fi favorizată inducția sugestivă suicidară. i) Psihoigiena nevrozelor și a stărilor reactive Prin marea lor frecvență, nevrozele și stările reactive pun probleme deosebit de importante din punct de vedere psihoigienic. Ca tactică generală, se iau măsuri similare celor luate în cazul constituțiilor emotive, adaptate însă la situație. În
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
regim de viață regulat, cu respectarea odihnei, a orelor de somn, alimentație echilibrată, evitarea exceselor; evitarea muncii în asalt, o activitate continuă și echilibrată, conformă cu aptitudinile individului; alternarea activității profesionale cu activități recreative, jocuri, sport, călătorii, vacanțe, lecturi. j) Psihoigiena afecțiunilor psihosomatice Afecțiunile psihosomatice, prin natura etiologiei și mecanismelor patogenice, beneficiază în mare măsură de acțiunea igienei mintale. Măsurile luate sunt, de multe ori, mai importante și salutare prin rezultatele lor decât acțiunea terapeutică medicală, chirurgicală sau psihiatrică propriu-zisă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihotrope energizante sau euforizante); evitarea situațiilor de încordare emoțional-afectivă, a traumatismelor psihice ale vieții; adaptarea efortului la posibilitățile reale ale individului; evitarea situațiilor stresante care pot pune în stare de alertă mecanismele de apărare biologică sau emoțional-afectivă ale individului. k) Psihoigiena afecțiunilor iatrogenice Psihoprofilaxia stărilor iatrogenice este deosebit de importantă și pune probleme speciale, legate în primul rând de „terenul psihologic” al bolnavului, caracterizat printr-o mare sensibilitate, tendința la autoanaliză și interpretare patologică a stărilor sale fiziologice, toate dezvoltate pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
creând o „frică de boală” adesea nejustificată, care generează „boli imaginare” ce vor ocupa treptat gândirea, emoțiile, preocupările individului respectiv. Se produce o veritabilă stare de nevroză indusă, pe care bolnavul o trăiește ca pe o realitate proprie. Măsurile de psihoigienă constau în primul rând într-o informare medico-psihologică corectă, evitarea psihotraumelor legate de propriul corp și sănătatea fizică, deturnarea preocupărilor narcisic-egocentrice, menajarea susceptibilităților individului, întărirea încrederii în sine și în final psihoterapia. l) Psihoigiena suferințelor psihomorale Suferințele psihomorale nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe o realitate proprie. Măsurile de psihoigienă constau în primul rând într-o informare medico-psihologică corectă, evitarea psihotraumelor legate de propriul corp și sănătatea fizică, deturnarea preocupărilor narcisic-egocentrice, menajarea susceptibilităților individului, întărirea încrederii în sine și în final psihoterapia. l) Psihoigiena suferințelor psihomorale Suferințele psihomorale nu trebuie considerate boli. Ele sunt momente de criză sufletească și morală, „situații-închise” ale vieții care îi pun persoanei problema semnificației propriei ființe și a rostului vieții sale. Aceste veritabile momente de „dezechilibru sufletesc” nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pierderii de sine nu este o conștiință morbidă, ci semnul unei prăbușiri morale a ființei umane. Ea poate duce însă prin gravitatea ei la boli psihice, de regulă de tip depresiv-melancoliform, și chiar la suicid. Din acest motiv, măsurile de psihoigienă ca forme de psihoprofilaxie sau psihoterapia morală se impun în toate aceste cazuri. Psihoprofilaxia va urmări evitarea situațiilor psihotraumatizante, de criză, prin protejarea individului și crearea unei ambianțe de încredere și siguranță. În cazul stărilor de „criză morală” individul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
din impas. Singurătatea poate agrava starea de disperare, ducând la nevroze, depresii, suicid. Celui aflat în impas, igiena mintală trebuie să-i redea valorile pierdute și să-i redeschidă accesul către viață și dorința de a trăi. 4. Principiile de psihoigienă în psihiatrie Importanța care se acordă astăzi problemelor de psihoprofilaxie a stării de sănătate mintală în raport cu bolile psihice este considerabilă. Aceasta a făcut ca unii autori de specialitate să vorbească de o psihiatrie preventivă (E. Slater și M. Roth, A
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
studiul proceselor de adaptare bio-psihosocială a indivizilor la acțiunea factorilor de risc morbigenetic; instituționalizarea programului de igienă mintală, cu obligativitatea introducerii și aplicării acestuia în practica psihiatrică curentă. Ca o concluzie a celor de mai sus, se desprinde faptul că psihoigiena aplicată la sfera psihiatriei are câteva caracteristici proprii, care pot fi sintetizate în următoarele principii: a) pentru reușita acțiunii măsurilor de psihoigienă, este necesară cunoașterea stării de morbiditate psihică în grupul populațional de referință; b) depistarea factorilor de risc morbigenetic
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aplicării acestuia în practica psihiatrică curentă. Ca o concluzie a celor de mai sus, se desprinde faptul că psihoigiena aplicată la sfera psihiatriei are câteva caracteristici proprii, care pot fi sintetizate în următoarele principii: a) pentru reușita acțiunii măsurilor de psihoigienă, este necesară cunoașterea stării de morbiditate psihică în grupul populațional de referință; b) depistarea factorilor de risc morbigenetic în comunitatea umană respectivă; c) depistarea precoce a bolilor psihice și instituirea unui tratament adecvat pentru a opri evoluția bolii; d) dispensarizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
unui climat psihosocial favorabil, securizant, în familie, la locul de muncă, în grupul social; h) cultivarea unui tip de relații interpersonale pozitive; i) reorientarea școlară sau profesională, după caz; j) reintegrarea socială complexă printr-un proces de resocializare. Capitolul 32 Psihoigiena bolilor somatice 1. Boala somatică privită ca suferință psihică Boala somatică, indiferent de cauza, natura sau intensitatea și durata acesteia, reprezintă o stare deosebită, care, pe lângă procesul patologic în sine, exercită o influență și asupra stării de spirit a bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acestor bolnavi. Scopul acestei psihoterapii este de a-i ajuta să poată depăși angoasa morții, de a putea continua să ducă o viață demnă și echilibrată psihic, chiar în starea de gravitate somatică pe care o implică afecțiunea lor. 3. Psihoigiena bolnavilor somatic În cazul tuturor bolnavilor cu suferințe somatice, indiferent de natura acestora, se impun măsuri de psihoigienă, insistându-se însă în cazurile cu afecțiuni medicale sau chirurgicale grave, cu pronostic sever. Măsurile de psihoigienă vizează păstrarea echilibrului emoțional-afectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
continua să ducă o viață demnă și echilibrată psihic, chiar în starea de gravitate somatică pe care o implică afecțiunea lor. 3. Psihoigiena bolnavilor somatic În cazul tuturor bolnavilor cu suferințe somatice, indiferent de natura acestora, se impun măsuri de psihoigienă, insistându-se însă în cazurile cu afecțiuni medicale sau chirurgicale grave, cu pronostic sever. Măsurile de psihoigienă vizează păstrarea echilibrului emoțional-afectiv al bolnavilor, crearea unei ambianțe comode, liniștite și securizante, încurajarea și antrenarea pentru a se evita anxietatea, neliniștea, instalarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o implică afecțiunea lor. 3. Psihoigiena bolnavilor somatic În cazul tuturor bolnavilor cu suferințe somatice, indiferent de natura acestora, se impun măsuri de psihoigienă, insistându-se însă în cazurile cu afecțiuni medicale sau chirurgicale grave, cu pronostic sever. Măsurile de psihoigienă vizează păstrarea echilibrului emoțional-afectiv al bolnavilor, crearea unei ambianțe comode, liniștite și securizante, încurajarea și antrenarea pentru a se evita anxietatea, neliniștea, instalarea depresiei, izolarea bolnavului și închiderea în sine, ceea ce ar crește riscul suicidului. Este un tip de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
desprinde, prin urmare, concluzia că măsurile de igienă mintală pot acționa cu deosebită eficiență și în domeniul bolilor somatice. Ele au rolul de a proteja bolnavul, ajutându-l să depășească impasul în care se află datorită afecțiunii sale. Capitolul 33 Psihoigiena deficienților 1. Conceptul de deficiență Deficiența nu trebuie confundată cu boala. Ea are altă semnificație: în timp ce boala implică alterarea structurală sau funcțională a organismului din punct de vedere somatic, psihic sau psihosomatic și are drept caracteristică suferința, deficiența nu implică
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ale igienei sociale. Se poate desprinde din cele de mai sus concluzia că atitudinea societății față de deficienți poate fi protectiv-tolerantă sau discriminator-eliminativă. De aici se deduc cu claritate statutul social al deficienților și drepturile lor în cadrul societăților. 4. Măsuri de psihoigienă Igiena mintală este o acțiune medico-psihosocială complexă, care implică antrenarea modelului socio-cultural. Ea este o consecință a valorilor modelului social, a mentalității sociale și a imaginii sociale a omului. Cu toate acestea, sunt tot mai dese astăzi presiunile care se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
medico-psihosocială complexă, care implică antrenarea modelului socio-cultural. Ea este o consecință a valorilor modelului social, a mentalității sociale și a imaginii sociale a omului. Cu toate acestea, sunt tot mai dese astăzi presiunile care se fac pentru introducerea în sfera psihoigienei a unor metode eugenetice minore sau mascate (pe care le vom trata separat în capitolele următoare). Pe lângă aspectele sale practice, igiena mintală mai este și expresia unei mentalități, a unei atitudini față de om și problemele acestuia. Un rol deosebit revine
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mintală în cazul deficienților. De aici rezultă că igiena mintală nu se limitează la aspectele pur psihiatrice, ci își extinde aria de acțiune asupra tuturor problemelor psihoindividuale sau psihosociale ale întregii comunități social-umane, dincolo de simpla profilaxie a bolilor psihice. Acțiunea psihoigienei în problema deficienților are câteva elemente caracteristice, pe care le redăm mai jos: protejarea psihică și socială a acestora, prin atribuirea unui statut social care respectă demnitatea umană, asigurarea locului lor în societate și a drepturilor lor; măsuri privind adaptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
umană, asigurarea locului lor în societate și a drepturilor lor; măsuri privind adaptarea școlară, profesională, familială și socială a deficienților; măsuri speciale de școlarizare și profesionalizare în raport cu capacitățile de care dispun deficienții; măsuri de protejare compensatorie a deficiențelor. Capitolul 34 Psihoigiena persoanelor instituționalizate 1. Cadrul general al problemei Problema instituționalizării este una dintre temele importante ale igienei mintale. Internarea într-o instituție, indiferent de profilul acesteia (de ocrotire și protecție socială, de asistență medicală, de învățământ și educație, de reeducare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în suferință. Orice boală afectează moral și psihologic individul, dezechilibrează starea de sănătate mintală, și de aceea este absolut necesar ca orice medic să fie un sprijinitor moral și sufletesc pentru bolnavii săi. Prin aceasta, se realizează o acțiune de psihoigienă. Capitolul 36 Aspectele medico-legale, medico-psihopedagogice și morale ale igienei mintale 1. Aspectele morale ale igienei mintale Igiena mintală, așa cum am arătat până acum, nu este o simplă disciplină medicală sau o „prelungire” a psihiatriei, ci un domeniu bine delimitat, de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mintale, sexuale, comportamentale dintre cele mai variate. Adesea, bolile psihice sunt confundate cu abaterile morale sau cu defectele de educație. De cele mai multe ori, însă, acestea sunt asociate. Educația are rolul formării persoanei și, prin aceasta, ea include și elemente de psihoigienă. Modelul de educație garantează starea de sănătate mintală, adaptarea socială, comportamentele corespunzătoare normelor modelului socio-cultural sau, altfel spus, măsurile de igienă mintală. Orice model de educație este expresia unei anumite mentalități sociale. În sensul acesta, putem distinge: modele de educație
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Ea trasează granița dintre boală și nebunie, dintre normalitatea psihosocială și devianța sociopatică. Rezultă că psihiatria și igiena mentală pot furniza argumente pentru o teorie a moralei, capabilă să amelioreze inteligența, mentalitatea, comportamentele, modul de viață socială civilizată (H. Damaye). Psihoigiena, privită în perspectiva moralei, trebuie să ofere „exemple” și „modele” pozitive de idealuri și aspirații. În sfera religioasă, pasiunile devin patimi și sunt sursa păcatului, considerat vinovăție morală. Această metamorfoză are un caracter de diferențiere semantică și traduce faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]