142 matches
-
tăcere sau chiar refuzate. Mitologia șarpelui se cere astăzi abordată din perspective multiple și nu neapărat complementare. Or, unul dintre meritele cărții de față este acela de a oferi una dintre aceste perspective. O altă temă a cărții, care ilustrează psihologismul autorului, este cea a celebrelor epistole pauline. Aici, apostolul creștin ar vorbi într-un mod criptat exclusiv (!) "despre conflictele funcționării psihice intime, eliminînd astfel confuzia dintre Psihic și Suflet, care a dus la credința în nemurirea psihicului".22 Referindu-se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acțiunii în domeniul violenței școlare este de a nu lua în considerare decât un element al sistemului: fie, într-o metaforă a școlii asediate, factorii externi, fie, într-o credință iluzorie în autosuficiența școlii, exclusiv factorii interni, fie, într-un psihologism naiv, doar variabilele individuale. Violența în școală nu poate fi redusă la violența urbană, la o "criză" intruzivă provenită din cartier sau la o violență înnăscută, naturală și oricum fatală. Ea apare într-un context și, dacă se cuvine să
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și e treptat lămurit de necesitatea luptei de clasă (contextul e cel al războiului, iar viziunea e tributară propagandei comuniste postbelice); o femeie dezaxată încearcă seducerea unui eminent compozitor, subiectul fiind tratat romanțios, cu elemente de senzațional și cu un psihologism de duzină, combinat cu exigențe ale „demascării” disoluției morale a burgheziei, proprii rețetarului realismului socialist. SCRIERI: Aripi, București, 1953; Diminețile patriei, București, 1959; Întâlnire de seară, București, 1965; Răscrucea vârstelor, București, 1966; Dincolo de aparențe, București, 1968; Ciob de univers, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
nici acea mișcătoare „Golgotă a dragostei erotice” din Răsari să dai lumină, unde nepăsarea iubitei față de „ruga mea fierbinte” îl face să se asimileze de-a dreptul... dramei christice: „Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist”)! Aici, căderea în psihologism a d-lui Răzvan Codrescu este prea abruptă. Evident, e greu de explicat în câteva fraze sensul iubirii la Eminescu în contextul științei numite „marilogie” (știința despre imaculata Fecioară Maria). Am să amintesc doar atât, că finalul la „Pe lângă plopii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
propusă de jurnalul intim este una derivată din biografia autorului. Că ea nu este Întotdeauna o biografie strict factuală (ca la Pepys, la Tolstoi, la Gide, În oarecare măsură, la Rebreanu ori Mateiu Caragiale), ci se interferează cu elemente de psihologism (la Stendhal, la Virginia Woolf, la Camil Petrescu etc.), e doar În avantajul acestui „roman”. Mărturia sinelui, perceperea propriei alterități, deconstruirea și refacerea unui model mental sunt tot atâtea escale În drumul „ficționalizării” unei realități adeseori lipsită de spectaculozitate. În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al adercilor și voroncilor” și acuzat că „apără invazia iudaică în cultură”, punându-se „în slujba intereselor antinaționale”, „ostil până la ură sufletului românesc și valorilor noastre”. La rândul său, Horia Stamatu combate întreaga literatură de după primul război mondial, invadată de „psihologism”, de genul hibrid „plin de stridențe în care poți recunoaște toate rețetele contemporane” de proveniență străină (Criza literaturii românești). Alte articole, semnate de Mircea Streinul, Gabriel Bălănescu, Ion Cantacuzino ș.a., abordează fenomenul literar din perspectiva ideologiei legionare, identificând reprezentanți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
prozator francez. Așadar, prin intermediul memoriei involuntare romanul proustian descoperea inconștientul și structura sa muzicală, desfășurată în spațiu ca formă arhitectonică, printr-o compoziție ciclic-serială de o rigoare extremă, fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sau chiar refuzate. Mitologia șarpelui se cere astăzi abordată din perspective multiple și nu neapărat complementare. Or, unul dintre meritele cărții de față este acela de a o oferi una dintre aceste perspective. O altă temă a cărții, care ilustrează psihologismul autorului, este cea a celebrelor epistole pauline. Aici, apostolul creștin ar vorbi într-un mod criptat exclusiv (!) ,,despre conflictele funcționării psihice intime, eliminând astfel confuzia dintre Psihic și Suflet, care a dus la credința în nemurirea psihicului"53. Referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mare un număr de idei și de sentimente. Esteticienii trecutului au Încercat să fixeze un număr de procedee stilistice, figurile de stil cu ajutorul cărora voiau să stabilească ce formă corespunde mai bine cutărei și cutărei idei. (Ă). Când a apărut psihologismul n-a mai Încercat nimeni să stabilească astfel de raporturi, fiindcă s-a admis teza individualismului anarhic, face fiecare om cum Îl taie capul. (Ă). Amintind În legătură cu aceasta teza stalinistă a rolului activ al suprastructurii În constituirea noii baze socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Tineretul nostru așteaptă de la scriitori cărți care să contribuie la educarea lui patriotică, la cultivarea celor mai bune tradiții de luptă ale poporului”. Lovite de nulitate sunt și alte creații, care Încă nu reușesc să se sustragă schematismului, naturalismului, psihologismului; și asta În condițiile În care „minerul Ciupea Ioan (Ă) și echipa sa au terminat planul anual” Încă din iulie, ne informează Mihai GAFIȚA 30: „Suntem abia intrați În a doua jumătate a anului și minerul Ciupea Ioan de la exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e cu atât mai regretabil cu cât și Ion Călugăru și Nicolae Jianu au numeroase personaje profund veridice. (Ă). Un caz asemănător cu cele de mai sus și care are uneori drept rezultat tot schematizarea vieții În operele literare, este psihologismul, stăruința deosebită pe care o pun unii scriitori de a relata cât mai pe larg frământările interioare ale unor personaje. (Ă). Greșeala psihologismului vine de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cele de mai sus și care are uneori drept rezultat tot schematizarea vieții În operele literare, este psihologismul, stăruința deosebită pe care o pun unii scriitori de a relata cât mai pe larg frământările interioare ale unor personaje. (Ă). Greșeala psihologismului vine de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe care n-o cunosc - Îi Înlocuiesc prin creații de laborator. (Ă). O atare tendință spre psihologism, este caracteristică pentru așa numitele „lozinci creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
frământările interioare ale unor personaje. (Ă). Greșeala psihologismului vine de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe care n-o cunosc - Îi Înlocuiesc prin creații de laborator. (Ă). O atare tendință spre psihologism, este caracteristică pentru așa numitele „lozinci creatoare” ale proletcultiștilor. „Omul viu” strigau aceștia”. „Faceți ca omul viu”. Și ei pretindeau că realizează „omul viu” prin zugrăvirea aproape exclusivă a proceselor interioare ale personajelor, prin Înșiruirea unor interminabile „procese psihologice”. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o dată prozele lui A. E. Baconsky, n-are cum privi cu mândrie spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine”). Se detașează, în sensul gustului conservator al criticului, șarja lansată în direcția experimentală a noului psihologism din anii ’60-’70, căruia nu îi lipseau, e drept, rigiditățile, mimetismele și naivitățile începutului: „Plictisiți de a fi purtat pe umeri atâta vreme un cap normal, unii dintre eroii acestor prozatori prizează bizareria experimentală, cherhanalele pescărești se umplu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare a limbajului, etc. sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au procedat Sartre și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni în fapt metafora vie a destinului tânărului intelectual al epocii, sacrificat de sistemul social. Critica socială se deghizează abil într-un psihologism de bună calitate. Ultimele două romane ale lui G. sunt Martiriu parțial (1991) și Schiță de portret pentru un cap de familie (1995). Ele au în centru personaje tratate în aceeași manieră influențată de mainstream-ul optzecist. Liviu, din Martiriu parțial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]