142 matches
-
singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sonului nearticulat". Oricum, este remarcabil "izomorfismul" constatat de lingvistul român la fiecare dintre nivelurile luate în considerație. 21 Prima bifurcare a gloticii, în fisio-glotică și psico-glotică, este explicată de Grigore Brâncuș prin faptul că Hașdeu ar fi fost influențat de "psihologismul lingvistic promovat de școală de la Cazan, întemeiata de Baudouin de Courtenay" (Brâncuș, 1988, p. X). 22 Bréal (1868/1882, pp. 301-312) pune în paralel și exemple precum fr. pommier (derivat) și germ. Apfelbaum (compus), adică exact tipul de fapte care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de inspiră?ie comunitar?) dar n-a reu?it s? �mpiedice că tema comunit??îi, apoi aceea a ligii (Bund) că form? de organizare social? superioar? � introdus? de c?tre Schmalenbach � s? fie amplu reluate de c?tre sociologia german?. Psihologismul francez �n total? ruptur? cu preten?ia pozitivi?tilor de a exclude psihologia din c�mpul ?tiin?ific, �n Fran?a se dezvolt? o �ntreag? controvers? asupra naturii psihologice a faptului social, iar �n cur�nd, asupra locului contingentului sau
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a se dezvolt? o �ntreag? controvers? asupra naturii psihologice a faptului social, iar �n cur�nd, asupra locului contingentului sau individualului �n cadrul explică?iei sociologice. �n tradi?ia inaugurat? de c?tre Hobbes ?i transformat? de c?tre Rousseau, psihologismul este curentul de g�ndire care presupune c? via?a social? exprim? voin?a indivizilor, c? ea este fructul unui acord la care au ajuns indivizii. Pentru a �nl?tură inconvenientele ce rezult? din singur?tatea lor, oamenii s-au
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fiind în orice caz cel mai filolog dintre amândoi, căuta să adune detaliile determinante pentru definirea cadrului epistemologic al științei religiilor. Exemplificăm la întâmplare: conflictul dintre interpretările materialiste (azi spunem reducționiste) și spiritualiste, interpretarea fenomenului în sine, impasurile istoricismului și psihologismului, raportul dintre mit și poezie, divergența dintre studiul istoric (idiografic) și studiul sistematic (nomotetic), legătura dintre mit și limbă ca structuri, istoricizarea simbolurilor, condiționarea formației religioase asupra viziunii despre lume și istorie... Într-un studiu aprofundat al corespondenței dintre S.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Shakespeare ( În piesele sale majore!Ă, dar mai ales afirmată cu luciditate de marii creatori ai secolului al XIX-lea, cărora li se alătură clinicianul C.G. Jung - abisalitatea, În arta literară, pe care eu nu numai că o detașez de „psihologism”, dar o și opun acestuia!, după ce că nu a reușit să se instaleze, să se afirme În proza română, să facă „școală”, cum se spune, ea este iute exclusă azi de un fel de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai aduce aminte, nu de mine, ci de tinerețea adolescentină a d-tale. Căci, de la un rînd de vreme nu alții sînt în conștiința noastră, ci noi îi proiectăm în viață dintr-un fond adînc al nostru... Mergînd pe acest psihologism [sic!], ți-aș putea spune și eu care te am în conștiință de un număr oarecare de ani: Visează mereu, dle Călin, căci ești încă tînăr. Va veni o vreme cînd nu prezentul te va fermeca, ci numai trecutul. Așa
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în ziarele pe care le citește. Acest psihologism de uz domestic pune în discuție deformarea percepțiilor în cazurile maladiilor nervoase, neurastenia fiind invocată în termeni eufemizanți. Procesul unui maladii nervoase pe care-l descrie Leonida presupune un parcurs lent, în etape, prin care „o idee” se înscrie într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic, ni se pare că se situează exact la polul opus față de "formalismul organic" (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
nici acea mișcătoare „Golgotă a dragostei erotice” din Răsari să dai lumină, unde nepăsarea iubitei față de „ruga mea fierbinte” îl face să se asimileze de-a dreptul... dramei christice: „Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist”)! Aici, căderea în psihologism a d-lui Răzvan Codrescu este prea abruptă. Evident, e greu de explicat în câteva fraze sensul iubirii la Eminescu în contextul științei numite „marilogie” (știința despre imaculata Fecioară Maria). Am să amintesc doar atât, că finalul la „Pe lângă plopii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni în fapt metafora vie a destinului tânărului intelectual al epocii, sacrificat de sistemul social. Critica socială se deghizează abil într-un psihologism de bună calitate. Ultimele două romane ale lui G. sunt Martiriu parțial (1991) și Schiță de portret pentru un cap de familie (1995). Ele au în centru personaje tratate în aceeași manieră influențată de mainstream-ul optzecist. Liviu, din Martiriu parțial
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
carnavalesc” (I. Negoițescu), o lume concentrată, tipologie redusă la esențe, căci fiecare personaj al romanului devine purtătorul unei anume embleme, al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului obositor și predilect al epocii, C. îi opune, totodată, în Blocada, o substanțială înclinare spre picaresc, ceea ce conferă narațiunii tonalități grave, de nuvelă exemplară. Un alt tip de proză încearcă scriitorul în romanul Hotarul de nisip, cele șase capitole definitivate
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri "polifonice" între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca autodistrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a determinat pe Herseni să identifice „ prin logica problemelor și a problematicii sociologiei” o serie de paradigme în istoria sociologiei. Integrarea demersului său în istoria sociologiei, a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul, în raport cu mecanicismul, recunoaște dimensiunea voluntară a vieții sociale. Ca teorie, însă, prezintă toate erorile posibile. Psihologismul este criticat deoarece reduce totul doar la individual, dar acesta este supus influenței societății și, prin urmare, fenomenele sociale pot fi în atenția psihologiei numai ca rezultat al acțiunii indivizilor. Primul pas spre o sociologie propriu-zisă îl realizează relaționismul, numai
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
lui Marcel Proust. Ea a colaborat în 1979 la scenariul filmului "El Fausto criollo" regizat de Luis Saslavsky. Cea mai mare parte a operei literare a Estelei Canto descrie viața din Buenos Aires din perioada de dinaintea peronismului, ezitând între simbolism și psihologism. În 1989 ea a publicat "Borges a contraluz", o biografie a celebrului autor, în care a povestit mai multe detalii intime ale relației lor și a inclus scrisori. În 1999 această carte a fost adaptată într-un film, regizat de
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
de viață, o intuiție de natură psihologică, ponderat și discret în dozarea motivelor epice". (Dana Dumitriu);" În faimosul Dicționar din 1967, Marian Popa folosea câteva sintagme despre scriitorul E.B. și despre proza lui: "Amestec de mitologie, alegoric, comportamentism, metaforism și psihologism". [...] "Disponibilități analitice orientate către elementele grotești ale realității". [...] "Bufonerie mazochistă". [...] "Volubilitate forțată aproape demonstrativ"." ""Românul «Tinerețea lui Nicolae Ostia » are verva, sarcasmul și umorul galben, daca nu negru, al cărților despre obsedantul deceniu în varianta vag-parabolică premergătoare marilor demascări. [...] Precum
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]