1,093 matches
-
biologice, psihologice, biochimice sau moleculare. Nu toate entitățile nosologice de pe Axa I și II din DSM-III și IV îndeplinesc aceste condiții. Au existat și există însă și rațiuni pentru o hiperdivizare a categoriilor nosologice, mai ales în domeniul tradițional al psihopatologiei nevrotice, după cum există și argumente împotrivă. Acestea sunt prezente în felul următor de TYRER (2000Ă: Rațiuni în favoarea Rațiuni împotrivă Oferă noi oportunități pentru noi medicamente - o mai mare deschidere a pieții Slabe evidențe pentru stabilitatea în timp a noilor diagnostice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Corelația dintre personalitatea normală și modelele dimensionale ale patologiei personalității. Aceste studii s-au făcut cu acele instrumente dimensionale care au fost elaborate, avându-se în vedere trăsături anormale, patologice și dezadaptative ale personalității, dar care, deși folosesc termeni specifici psihopatologiei, se potrivesc în mare măsură și personalității normale. Este vorba de DAPP-BQ, MCMI, MMPI, SNAP. Cercetările cu aceste instrumente susțin ideea că atât personalitatea normală cât și cea anormală sau tulburările psihopatologice sunt fundamentate în aceleași structuri subiacente. Evident, e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihoterapie și reintegrare socială. Relația de comorbiditate între Axa I și II formulată strict medical este o problemă reală care se cere însă înțeleasă ca reflexul unei realități antropologice mai adânci. În existența oricărui om, fără nici o implicare specială a psihopatologiei, există în mod firesc o diferență dar și o interrelație între două perspective. Pe de o parte dimensiunea structurală, de identitate cu sine organizată în jurul sinelui, a Eului său, exprimată prin trăsături care-l identifică și îl diferențiază de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
anumite tipuri de tulburări de personalitate și de comportamente. Circumscrierea sa e importantă pentru cercetare și evaluarea prognosticului și terapiei. Domeniul e în dezvoltare și în ultimele decenii s-au cumulat deja o serie de doctrine, interpretări, mai ales de psihopatologia developmentală, din aria psihanalizei și cogniției sociale și, la fel, o serie de date observaționale, studii genetice, de cercetări temperamentale și neurofiziologice. Conceptual actual de psihopatie este comentat în egală măsură din perspectiva unui tip ideal, a unui prototip, a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în raport cu care se află în vecinătate explozivul (borderlineă, pesimistul (histrionică și independentul (schizoidă. Continuitatea dintre TP antisocială și normalitate este de asemenea subliniată. Cercetătorii care au creat sisteme de înțelegere și identificare dimensională a tulburărilor de personalitate pornind din aria psihopatologiei și a tradiției studiilor în această direcție au descoperit de asemenea printre principalii superfactori - sau clustere - ale tulburărilor de personalitate manifestările antisociale, care sunt principala caracteristică a psihopatului. TYRER care și-a dezvoltat cercetările înainte de 1980 și le continuă și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
R.D. (1996Ă - Psychopaths and Their Nature: implication for the Mental Health and Criminal Justice Sistems, in MILLON T, SIMONSEN E., BIRKET-SMITH M. (edsă, 1998, „Psychopathy, Antisocial, Criminal and Violent Behaviour”, Ed. The Guilford Press, New York, pp. 188-214 LĂZĂRESCU M. (1994Ă - Psihopatologie clinică, Ed. Helicon, Timișoara MILLON T, SIMONSEN E., BIRKET-SMITH M., DAVIAS R.D. (1998Ă - Historical Conception of Psychopathy in the United States and Europe. in MILLON T, SIMONSEN E., BIRKET-SMITH M. (edsă, „Psychopathy, Antisocial, Criminal and Violent Behaviour”, Ed. The Guilford
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o nevroză, atunci sau opera de artă e o nevroză, sau nevroza e o operă de artă”. Procesul creației artistice e astfel socotit de Jung ca un proces sănătos, iar încercarea freudistă de a-l explica prin metoda reductivă a psihopatologiei e declarată pur și simplu „o platitudine”. Să remarcăm acest lucru prețios din partea unui medic psihanalist, care se ridică vehement să apere demnitatea artei tocmai împotriva școlii din care face parte. Dar o întrebare se ridică în chip firesc, cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acțiunea practică a asistentului social. Poate datorită acestui fapt, asistența socială și-a conturat cu greu domeniul său propriu de activități și a fost adesea marginalizată în raport cu alte profesii apropiate cu care interfera și colabora: sociologia, psihologia socială, medicina (psihoterapia, psihopatologia, medicina socială), psihopedagogia specială, dreptul în protecția și asistența socială, economia etc.). Granițele care despărțeau asistența socială de aceste profesii erau foarte fragile, mobile. Adesea, în procesul cooperării dintre asistența socială și domenii apropiate ei, se producea o „invazie” neprevăzută
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de la standardele generale ale formării asistentului social în favoarea unui domeniu social sau altul, susținerea psihologiei sociale, a sociologiei, a politicilor sociale, a psihologiei, a pedagogiei, a antropologiei culturale, a dezvoltării umane, a teoriei managementului, a medicinei cu specializări necesare (precum psihopatologia și psihoterapia, medicina socială, sănătatea mentală), a legislației sociale, a economiei etc. s-a regăsit în curricula școlilor de asistență socială, pretutindeni în lume. Astfel, a fost și este încă greu să identificăm în acest pachet obligatoriu de discipline socioumane
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
A. Aspectul clinic A privi clinic devierile de conduită însemnează a face însă apel la ansamblul de cunoștințe obținute de specialiști pe bază de observare curentă și sistematică a fenomenelor prezentate de cazurile studiate. Actualmente, metoda clinică a trecut — prin intermediul psihopatologiei — din uzanța științelor medicale, la îndemâna tuturor ramurilor pedagogiei speciale. Ea implică o sinteză rezultată din abordarea cazului prin anamneză, examenul stării prezente, formularea unui diagnostic și aprecierea evoluției sale (prognostic) sub indicația terapeutică stabilită. Însă trebuie precizat de la bun început
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Călinescu. Interdisciplinaritatea și-a croit o altă țintă, vizând "transferul metodelor dintr-o disciplină în alta", în trei trepte: aplicativă, epistemologică, generatoare de noi discipline.314 În spațiul artelor, am putea exemplifica prin psihanaliză, aplicată, inițial, de Freud, doar în psihopatologie, apoi la literatură și artă, apoi creatoare de noi discipline ca teoria arhetipurilor lui C. G. Jung, psihocritica lui Charles Mauron, poetica elementelor lui Gaston Bachelard, hermeneutica lui Paul Ricoeur etc. Defectul acestor fascinante dezvoltări metodice de tip modernist consta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Psihopatologie Depresie și tentative de suicid la adolescență Daniel Marcelli în colaborare cu Élise Berthaut Fiecare etapă de viață își are problemele sale: nici funcționarea psihică nu este scutită de acestea. Psihopatologia nu poate fi înțeleasă prin intermediul unui singur parametru, în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Psihopatologie Depresie și tentative de suicid la adolescență Daniel Marcelli în colaborare cu Élise Berthaut Fiecare etapă de viață își are problemele sale: nici funcționarea psihică nu este scutită de acestea. Psihopatologia nu poate fi înțeleasă prin intermediul unui singur parametru, în situația în care aceasta se aplică de la bebeluș până la subiectul în vârstă. Interacțiunea și complexitatea unor modele de comprehensiune, fie că sunt fiziologice, sociologice, psihanalitice, cognitive și educative constituie o regulă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
poate fi un scut de protecție împotriva emoțiilor și pulsiunilor trăite cu o intensitate excesivă. Totuși, ea poate fi însoțită de inhibiție, o inhibiție a afectelor, una motrice, sau una a gândirii, și să accentueze demobilizarea. Ea corespunde, în termenii psihopatologiei, unei tentative de distanțare față de obiect. Totuși, experiența plictiselii rămâne esențială adolescenței, concomitent cu experiența timpului care trece. Pentru psihanalist, plictiseala corespunde, de altfel, unei erotizări a sentimentului duratei, unei tentative de control anal al timpului. În timpul curelor analitice, plictiseala
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
definite ca „negare a depresiei”. Astfel, dincolo de o atitudine descriptivă semiologică, este imposibil să nu ne referim la un model de comprehensiune psihopatologică atunci când vorbim despre „poziție depresivă” și, a fortiori, despre „negare a depresiei”. Trebuie să definim ceea ce în psihopatologie, se înțelege prin „poziție depresivă”. În cazul echivalențelor depresive, depresia este prezentă: adolescentul trăiește veritabile afecte depresive, fie în mod direct, fie detectabile cu ușurință în spatele simptomului invocat. În schimb, atunci când este vorba despre „poziție depresivă”, adolescentul are un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
puternică preponderență la fete. Autorii notează, de asemenea, frecvența manifestărilor simptomatice (tulburări de comportament alimentar, hipersomnie diurnă) asociate cu depresia. Într-o populație de 279 adolescenți cu vârste între 12-20 de ani (Fahs, 1994) recrutați în cadrul unei consultații specializate pe „psihopatologia adolescentului”, 102 (36,5%) prezintă o simptomatologie depresivă, cu predominanță feminină. Vârsta medie a băieților grav deprimați este în mod semnificativ mai scăzută (15,6 ani) decât cea a fetelor. Aceste 102 cazuri cu probleme depresive se repartizează în 29
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fără să înțelegi), a oferi pacientului mijloacele care să-i permită să se înțeleagă pe sine altfel decât în termeni de deficit neuro-sinaptic sau genetic reprezintă adesea cheia necesară care îi permite acestuia să-și controleze mai bine viața. Abordarea psihopatologiei depresiei în adolescență ne îndeamnă să ne punem două întrebări. Travaliul psihic al adolescenței reprezintă un factor de risc pentru depresie? Psihopatologia adolescentului deprimat prezintă particularități (în comparație cu psihopatologia depresiei la adult)? Dacă ținem cont de prima întrebare, aceasta implică o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
neuro-sinaptic sau genetic reprezintă adesea cheia necesară care îi permite acestuia să-și controleze mai bine viața. Abordarea psihopatologiei depresiei în adolescență ne îndeamnă să ne punem două întrebări. Travaliul psihic al adolescenței reprezintă un factor de risc pentru depresie? Psihopatologia adolescentului deprimat prezintă particularități (în comparație cu psihopatologia depresiei la adult)? Dacă ținem cont de prima întrebare, aceasta implică o concepție dimensională a depresiei în care relația dintre trăsătură de personalitate și problematică depresivă se înscrie de-a lungul unui continuum cantitativ
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
necesară care îi permite acestuia să-și controleze mai bine viața. Abordarea psihopatologiei depresiei în adolescență ne îndeamnă să ne punem două întrebări. Travaliul psihic al adolescenței reprezintă un factor de risc pentru depresie? Psihopatologia adolescentului deprimat prezintă particularități (în comparație cu psihopatologia depresiei la adult)? Dacă ținem cont de prima întrebare, aceasta implică o concepție dimensională a depresiei în care relația dintre trăsătură de personalitate și problematică depresivă se înscrie de-a lungul unui continuum cantitativ. Dacă ținem cont de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
COMUNE ÎNTRE ADOLESCENȚA ȘI DEPRESIE Referirea la doliu și la depresie este omniprezentă atunci când vorbim despre travaliu psihic în adolescență așa după cum am văzut în lucrările Annei Freud ale lui Blos, Frank și Hellman, Laufer, Haim, Mâle etc. Considerând că psihopatologia depresiei este cunoscută așa după cum este descrisă la adult, constatăm că există mai multe puncte comune între această psihopatologie și ceea ce este descris în mod obișnuit ca „travaliu psihic al adolescenței” sau „criza adolescenței”. PIERDERI ȘI SEPARĂRI Fie că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescență așa după cum am văzut în lucrările Annei Freud ale lui Blos, Frank și Hellman, Laufer, Haim, Mâle etc. Considerând că psihopatologia depresiei este cunoscută așa după cum este descrisă la adult, constatăm că există mai multe puncte comune între această psihopatologie și ceea ce este descris în mod obișnuit ca „travaliu psihic al adolescenței” sau „criza adolescenței”. PIERDERI ȘI SEPARĂRI Fie că sunt fantasme sau reale, pierderile cu care adolescentul se vede confruntat au justificat această comparație cu procesul de doliu. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
absolută și adesea necritic; sau, din contra, să trăiască momente de regresie și de repliere spre sine cu o dezinvestire care poate să-l invadeze. La sfârșitul acestei analize discriminative putem constata că principalele axe evocate în mod obișnuit în psihopatologia oricărei depresii se regăsesc în perioada acestui travaliu psihic caracteristic adolescenței. Întâlnim atunci într-adevăr: - axa pierderilor, fie ele reale sau imaginare, fie că acestea implică obiectul sau relația cu obiectul; - axa agresivității și culpabilității generată de aceasta; - axa narcisismului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fie ele reale sau imaginare, fie că acestea implică obiectul sau relația cu obiectul; - axa agresivității și culpabilității generată de aceasta; - axa narcisismului și a revenirii asupra sistemului ideal de valori. Aceste tensiuni psihologice comune travaliului psihic al adolescenței și psihopatologiei depresiei explică, după părerea noastră, frecventa colorare timică a manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr, în mod obișnuit, acest travaliu de separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor lacrimogene, a momentelor de proastă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la alta (Marcelli, 1994). Obiect satisfăcător, obiect insuficient, obiect excitant, propunem aceste trei situații pentru a ilustra mizele psihodinamice deosebite capabile să intre în rezonanță cu problematica adolescentă și amenințând astfel să transforme disforia pubertară într-o stare depresivă stabilă. Psihopatologia depresiei la adolescență se organizează mai mult în jurul amenințării conflictuale legate de tensiunea narcisiaco-obiectală decât în legătură cu o pierdere. DEPRESIILE ADOLESCENȚEI: PROPUNERI PSIHOPATOLOGICE Pornind de la ideile teoretice enunțate în paragraful precedent, propunem acum o prezentare a unor diverse stări depresive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
continuitatea acestui cadru. Este vorba despre acei pacienți în legătură cu care Braconnier (1987) spune că „ruptura în transfer riscă în mod constant să devină mai importantă decât separarea în și prin transfer”. ADOLESCENȚĂ, DEPRESIE ȘI TRĂSĂTURĂ DE PERSONALITATE Studiile referitoare la psihopatologia depresiei adolescenței sunt în prezent rare. În schimb, numeroase lucrări epidemiologice analitice încearcă să accentueze pertinența unei trăsături particulare a personalității sau a temperamentului la adolescenții deprimați pentru a face din aceasta fie un factor de covariație, fie un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]