336 matches
-
tânăr și pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poteca aceea a lor, nu se poate să nu dăm peste capre... Le-am văzut și ieri... Porniră, călcând înăbușit, cu cizmele cu turetci lungi, pe potecă umedă. Cânii umblau liniștiți îndărăt, în lanțuguri. Iaca, aici, la marginea asta, am pușcat cei doi lupi anul trecut, zise Vasile. Chiar aici? întrebă cuconu Grigoriță. — Chiar aici! Aici, doi. Da’ peste alții am dat eu în alte părți... De cum dă omătul, parcă ce fac? Pe-atâta m-am pus și eu... Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își tremură capul și grăi ascuțit: — Moș Isailă! sunt aici niște blăni de vulpe aduse de domnu Anton... Este, este... dădu din cap neamțul. Sunt... răspunse cojocarul. Le-am îngrijit eu cum trebuie... Numai cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul de pe pieile de oaie. Adică ai pușcat vulpile, și eu am îngrijit pieile... adaose Isailă. —Gut, gut... făcu Anton cumpănindu-și luleaua. Moș Isailă puse la o parte cojocul pe care-l cosea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vulpe aduse de domnu Anton... Este, este... dădu din cap neamțul. Sunt... răspunse cojocarul. Le-am îngrijit eu cum trebuie... Numai cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul de pe pieile de oaie. Adică ai pușcat vulpile, și eu am îngrijit pieile... adaose Isailă. —Gut, gut... făcu Anton cumpănindu-și luleaua. Moș Isailă puse la o parte cojocul pe care-l cosea și se ridică gemând de la locul lui. Trecu în colțuri întunecoase și scoase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alt domeniu. În curmătura în fața pătulului, fusese pregătit pentru urs, la sfârșitul toamnei, un leș de cal bătrân, cumpărat de la o stână de sus. „Domnii“ de la Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând ursul, ca să-l puște. Dar abătându-se asupra domniilor lor griji și năcazuri, precum și o mare pacoste asupra țării cu alegerile de deputați, domnii n-au mai venit și au trimes răspuns lui Culi că petrecerea lor se amână. Atuncea Culi, înțelegându-se cu badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau; intraseră la vizuini. Acuma, la 14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn. Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să puște pe baciul lor, care are o blană de cinci pași în lung și de trei în lat, o blană înspicată negru; și carele urs e cel mai viclean și s-a deprins a fura șunci de cal aninate la hochstand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme îndelungată; poate un ceas. Vânătorul clujan s-a mișcat. I-a șoptit îndată Nicula Ursake: Mă rog frumos, domnule doctor, mai stați puțin. Stăm degeaba, Culi, a răspuns vânătorul. S-a dus. — Nu cred, domnule doctor. — Atuncea ți-am pușcat calul. Ha-ha! n-ar fi nimic asta. Dacă nu m-aș teme, m-aș duce să-l caut și să-l găsesc. Dar mă tem. Și nici pe domnia voastră nu vă las să vă duceți, domnule doctor. Era neliniște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea înfricoșat. Atunci l-au pușcat. A căzut cu fața în jos. Ea s-a dus și i-a ridicat fruntea, ca să-l vadă răpus. L-a doborât și pe Tistu. După ce am aflat întâmplarea cu hoții, m-am suit în polog, cu făclioara de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru. Poate îl întâlnim pe sergent, să-i mulțumim. ― Cum să-i mulțumim? Numai așa din gură. Ia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
e atât de grea, nu te mai rugam să mă iei cu tine. La infanterie e drept că cam alergi toată ziua și sapi mereu locașuri de tragere. Da’ una-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă ai vrut să te faci tunar, acum du
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu te mai rugam să mă iei cu tine. La infanterie e drept că cam alergi toată ziua și sapi mereu locașuri de tragere. Da’ una-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă ai vrut să te faci tunar, acum du ți crucea. Și încă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Hollywood era la o jumătate de oră distanță, dar fraierii nici nu clipiseră la diferența de timp. Se traseră la o parte, ca să-i permită să arunce o privire. Danny avu parte de o priveliște infernală. Doi bărbați morți, goi pușcă, întinși pe o parte pe o ridicătură de pământ înconjurată de tufe pitice. Rigiditatea, stratul de praf și frunzele care se lipiseră de ei sugerau că zăceau acolo de cel puțin douăzeci și patru de ore. Starea în care se aflau trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala, amândoi goi pușcă, erau bătrâni, slabi, cadaverici, ceva de speriat. La Figueras, la bar, stătea ca Papa de la Roma, cu mâna întinsă, să i-o sărute elevii. Care dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala, amândoi goi pușcă, erau bătrâni, slabi, cadaverici, ceva de speriat. La Figueras, la bar, stătea ca Papa de la Roma, cu mâna întinsă, să i-o sărute elevii. Care dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gură: firește, acea jucărie n-avea cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese nimic, Îi plătise lui Titel pentru cele douăzeci de capse și se forțase amarnic, mai să-i dea sângele din limba mușcată, să nu Încerce pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai la nimic. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor din primele linii să-și reîncarce armele, nu exista nici o posibilitate ca inamicul să ia, dintr-o dată, cu asalt malul și să sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal, în apă. Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mie de lei, două salarii de-ale mele - să nu zici că nu-i așa: mamă-ta s-a lăudat și față de mine cu isprăvile, cu faptele de arme ale lui fecioru-său». «No, păi ce, că ordinu... Decât să mă ’puște pe mine, mai bine-l ’pușc io pe el». - Filosofia caprei românești, mă bag și eu. - Ce ficior o dată!, face mama. Ce băiat bun, Rusalin al Baciului...El, cu vigilența lui de la Canal, i-a scăpat pe-ai lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ale mele - să nu zici că nu-i așa: mamă-ta s-a lăudat și față de mine cu isprăvile, cu faptele de arme ale lui fecioru-său». «No, păi ce, că ordinu... Decât să mă ’puște pe mine, mai bine-l ’pușc io pe el». - Filosofia caprei românești, mă bag și eu. - Ce ficior o dată!, face mama. Ce băiat bun, Rusalin al Baciului...El, cu vigilența lui de la Canal, i-a scăpat pe-ai lui de chiaburie - nu erau, dar ce: alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
autobuzul spre cămin, dar am condus-o mai întâi pe ea până la stație. — Știi ce-aș vrea acum? mă întrebă Midori. — N-am nici cea mai mică idee. — Aș vrea să ne ia prizonieri niște pirați, să ne lase goi pușcă, lipiți unul de altul și să ne lege bine. — De ce să facă așa ceva? am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi dă a doua tranșă, Îndreaptă barca spre larg și pornește. Nu te interesează ce și cum. Mergi mai departe, indiferent ce se-ntîmplă. Ai Înțeles? — Da. Dacă vreun gălbejit vrea să iasă din cabină sau dă să forțeze trapa, iei pușca cu aer condiționat și tragi să pice-napoi la fel de repede cum a ieșit. Știi să o folosești? — Nu. Da’ mi-arăți tu. — N-o să ții minte. Cu un Winchester știi să tragi? — Trebuie doar să trag maneta și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Învîrt eu pe-aici nu-i nimic. Da’ mi-e să nu se trezească și să te vadă. — Bine. Iau eu ce-i de luat de-aici. Cele mai multe lucruri sînt aici. Poți să le găsești fărĂ lumină? — Sigur. Unde-i pușca? — E-ntinsă pe rastelul de sus. Vezi să n-aluneci sau să răstorni lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru infanterie, pentru tuburile de mitralieră și de sten, pe urmă stegarii și cavaleriștii - pușcă cu baionetă, pușcă nouăzeci și unu (Garand-ul l-am cunoscut numai când cu americanii) - și aspirația supremă, marii maeștri ce dominau totul, Încărcătoarele de mitralieră. În timp ce ne dedam la aceste jocuri pașnice, Într-o seară Martinetti ne spuse că sosise momentul. Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veniți din mahalaua orașului la marginea căruia se instalaseră ei, care se pregăteau să de foc grămezii de crengi ce le adunaseră țiganii. Copiii ăia vor s-aprindă grămada, a strigat Prințesa. Au alergat Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit de le scăpărau picioarele, că era gatagata să-i înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea noastră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai cumpărat ce-au mai cumpărat, s-au întors la șatră. Cum au ajuns, Izaura a dat fuga la Dedi să-I ceară ei să facă schimbul cerceilor cu Prințesa. — Dedi, vreau să schimb cerceii mei cu ai Prințăsii. — Ooo! Pușcă-mă Doamne! Nu să poate. — De ce? Ăia sunt cerceii ei cu care a venit în șatră. — Și ce dacă? — Ea este norocul nostrum. Ai văzut de la câte întâmplări ne-a scăpat? — Și? — Dacă-i luăm cerceii, îi luăm norocul și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o locomotivă care înainta, înainta și cu cât se apropia tot mai tare șuiera și pufăia și în întunericul din sală, fiind în primul rând, am avut impresia că vine peste mine. M-am ridicat speriat, țipând și am fugit pușcă afară. M-am și împiedicat că nu vedeam pe unde să merg mai repede, în râsul celorlalți. — Ha!ha!ha!așa de fricos erai? De ce te-ai așezat în primul rând?îl întreabă Teofana în hohote de râs. — Dracu’ știa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]