182 matches
-
În privirea lui. Îl observa cum se ridică În picioare și se Îndreaptă spre bazin. Îl urmară ca toții. Bobby, care mergea Înainte, se Întoarse Îndată spre Julius. — Tu ce cauți după noi, mucosul dracului? strigă. Vii dacă-mi dai pușculița! Nu! — Atunci să te ia naiba, ești un prost și n-o să afli... Ce se petrece aici? interveni Santiago, oprindu-se. — What’s the matter?2 Și asta Înțelesese Lang. — Ăsta se ține scai după noi peste tot! — CÎnd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mucos ca să se gîndească tot timpul că i se termină banii, de Îndată ce-o să intre la Universitate o să ceară un carnet de cecuri ca fratele lui. Deocamdată trebuia să-l urmeze, să accepte invitațiile lui pînă pleca, pe urmă pușculița lui Julius, trei sau patru Întîlniri cu Sonia și pune-te cu burta pe carte, așa va face! Nu mai era mult pînă la plecarea lui Santiago și Lester, trebuia să fie Înapoi În primele zile ale lui ianuarie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu Santiago, cumpărase inelul pentru a-l face cadou unei fete. Observase, ce-i drept, o oarecare Încordare plutind În aer, cu toate că o atribuia În primul rînd certurilor dintre Bobby și Julius, care se țineau lanț. Strigau ceva despre o pușculiță, dar ea nici măcar nu și-a dat seama că certurile se iscau sistematic seara. În sfîrșit, Într-o bună zi Julius a venit s-o Întrebe dacă mai avea cheia de la pușculița lui și dacă o păstra tot În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se țineau lanț. Strigau ceva despre o pușculiță, dar ea nici măcar nu și-a dat seama că certurile se iscau sistematic seara. În sfîrșit, Într-o bună zi Julius a venit s-o Întrebe dacă mai avea cheia de la pușculița lui și dacă o păstra tot În casa de fier. A plecat liniștit cînd ea i-a spus că da, A doua zi, Bobby i-a cerut bani lui Juan Lucas, dar Juan Lucas tocmai pierduse un turneu de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
convingere darling, de ce nu mergem În Europa? Julius termina și el un lung dialog ivit În Întunericul dormitorului; stătea mai departe Întins pe pat și nemișcat, fără să poată face nimic pentru a-l evita. Mămico, dă-mi cheia de la pușculița mea, te rog. Da, darling, ia-o. Îndată ce Susan Îi dădu cheia, Julius ieși glonț, fiindcă se simțea iar covîrșit de momentul acela dificil și fiindcă Bobby sosea tocmai atunci cerînd iertare: — Julius... iartă-mă, am spus o minciună. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius... iartă-mă, am spus o minciună. — Mulțumesc, Bobby... — Julius, iartă-mă: nu e adevărat. — Știu, Bobby, mulțumesc. — Julius... — Destul!... — Dacă-mi dai cheia, Îți spun cu cine-o să mă culc În noaptea asta! — Na-ți cheia. Na-ți pușculița... Ia-o, Julius; ți-o dau Înapoi: a fost o glumă... — Destul! — Julius... iartă-mă! — Mulțumesc, Bobby... Dar s-a dovedit că era adevărat. — Dă-mi mîna, Julius... — Destul! — Dacă-mi dai pușculița... — Îți dau cheia de la pușculiță, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noaptea asta! — Na-ți cheia. Na-ți pușculița... Ia-o, Julius; ți-o dau Înapoi: a fost o glumă... — Destul! — Julius... iartă-mă! — Mulțumesc, Bobby... Dar s-a dovedit că era adevărat. — Dă-mi mîna, Julius... — Destul! — Dacă-mi dai pușculița... — Îți dau cheia de la pușculiță, cu condiția să nu-mi spui niciodată... — Iartă-mă, Julius, a fost o glumă... Eu n-am vrut... Destul! Nu putea continua așa. Mai mult ca sigur că o să moară de durere. Atunci Julius acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Na-ți pușculița... Ia-o, Julius; ți-o dau Înapoi: a fost o glumă... — Destul! — Julius... iartă-mă! — Mulțumesc, Bobby... Dar s-a dovedit că era adevărat. — Dă-mi mîna, Julius... — Destul! — Dacă-mi dai pușculița... — Îți dau cheia de la pușculiță, cu condiția să nu-mi spui niciodată... — Iartă-mă, Julius, a fost o glumă... Eu n-am vrut... Destul! Nu putea continua așa. Mai mult ca sigur că o să moară de durere. Atunci Julius acceptă toate dialogurile pe care refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă le alesese numai pe cele care-i conveneau lui Bobby și lui. Ca și cum din nou depășise momentul acela dificil, dar acum pentru totdeauna. Dintr-o săritură se Întoarse pînă la prima dată cînd Bobby Îi spusese: — Dacă-mi dai pușculița, Îți spun cu cine-o să mă culc. Atunci dădu fuga la Carlos, ca să-l Întrebe: — Ce Înseamnă să te culci cu cineva? Ba chiar Îndrăzni să apară pentru cîteva clipe la bucătărie, unde Nilda Își completa povestea despre Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe principe să-i arunce o privire piezișă, de jos în sus. — E vina ta că nu reușești să aduni toate datele. Ianuarius se apără revoltat. — Cezare, fiscul din fiecare provincie e ca un fel de coș de monede, o pușculiță unde se adună sumele de bani din taxele directe și indirecte ale comunităților locale și ale publicanilor. De aici se plătesc cheltuielile din provincia respectivă: salariile guvernatorului și ale subordonaților săi, proiectele de construcție, costurile garnizoanei, dacă exista vreuna... — Bun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
interpretat Nowhere Man și Julia. În timp ce cânta, mai închidea ochii și dădea din cap. Apoi a luat paharul de vin și o țigară. — Cântă Pădurea norvegiană, te rog, zise Naoko. Reiko s-a dus în bucătărie și a adus o pușculiță pentru bani. Era o maneki neko.1 Naoko a scos din portofel o sută de yeni și i-a băgat în deschizătura pușculiței. — Așa e regula, zise Naoko. De câte ori îi cer să-mi cânte Pădurea norvegiană, mă costă o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Cântă Pădurea norvegiană, te rog, zise Naoko. Reiko s-a dus în bucătărie și a adus o pușculiță pentru bani. Era o maneki neko.1 Naoko a scos din portofel o sută de yeni și i-a băgat în deschizătura pușculiței. — Așa e regula, zise Naoko. De câte ori îi cer să-mi cânte Pădurea norvegiană, mă costă o sută de yeni. Este melodia mea favorită, așa că nu mă deranjează să plătesc. Îi cer să mi-o cânte când mi se face foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și-a flexat degetele și a interpretat Pădurea norvegiană. A interpretat-o din tot sufletul, fără să se lase copleșită de sentimentalism. Am scos și eu din buzunar o monedă de o sută de yeni și am aruncat-o în pușculiță. — Mulțumesc, a spus Reiko, zâmbindu-mi dulce. — Ciudat, dar uneori mă întristează foarte tare această melodie, a spus Naoko. Nu știu cum să spun, dar mă simt de parcă m-aș fi rătăcit prin pădurea adâncă. E frig și întuneric și nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
educația primită De ce persoanele care își fac cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment sunt mai puțin bogate decât celelalte? Preferințele individuale și comportamentul celui care face economii..............135 De ce ar fi bine să vă învățați copiii cum să-și gestioneze pușculița? Educația financiară la școală................................................................................140 De ce ați avea de câștigat dacă urmați un stagiu financiar în întreprinderea dumneavoastră? Educația financiară a adulților..............................................................................142 Capitolul 9 Să moară și capra vecinului.........................................................................................145 Cum ne determină relațiile sociale deciziile financiare De ce când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
40 De ce persoanele care își fac cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment sunt mai puțin bogate decât celelalte? Preferințele individuale și comportamentul celui care face economii............135 41 De ce ar fi bine să vă învățați copiii cum să-și gestioneze pușculița? Educația financiară la școală.........................................................................140 42 De ce ați avea de câștigat dacă urmați un stagiu financiar în întreprinderea dumneavoastră? Educația financiară a adulților.......................................................................142 40 De ce persoanele care își fac cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment sunt mai puțin bogate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
plan», Quarterly Journal of Economics, 118(3Ă, 1007-1047. ARRONDEL L., VERGER D. și MASSON A. (2004Ă, «Pérférences individuelles et disparité du patrimoine», Economie et Statistiques, 374-375, 129-148. 41 De ce ar fi bine să vă învățați copiii cum să își gestioneze pușculița? Educația financiară la școală Un anumit număr de lucrări avansează ideea că preferințele temporale și comportamentele în materie de economii de-a lungul vieții sunt deja fixate în mare la ieșirea din adolescență, ba chiar înainte. S-a constatat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
vii pentru ființe de tablă. Industrializarea cerșitului și a nevoilor care țin de supraviețuirea individului necesită acum doar niște comportamente ordonate și simple. Robotul zice „Hei, ce bine arăți!“, „Ai cumva un euro?“ și dacă ai pus ce trebuie în pușculița situată în cap - îți urează o zi bună. Comportamentele ordonate și simple caracterizează și execuția lui Bibi (2002), robotul care îndeplinește în fața publicului toate aspectelețcheie ale video performancețului lui Bruce Nauman din 1968. Recrearea pe viu a unei lucrări filmate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și „fericirea“ se restaurează. Ion Tronaru continuă să câștige noi gradații la salariu, Maricica trebăluiește prin casă zglobie ca o vrăbiuță, copiii îi ajută pe oamenii în vârstă să treacă strada, iar acasă, dacă sparg vreun pahar, scot bani din pușculiță și cumpără unul nou, fără să-și mai anunțe părinții, ca să nu-i amărască. Tuturor le merge bine, în afară de cititor, care se plictisește de moarte. Bazar cultural Succesul internațional de care s-a bucurat Mircea Eliade cu studiile lui de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
traseu. O apariție cu ecou, o imagine care mi-a rămas în minte. Dar avea să dureze încă mult până când, în sfârșit, zăvoarele au fost deschise, imaginile - extrase din masa aluvionară, permițând accesul cuvintelor care îmi umpleau încă din copilărie pușculița. Anna Schwarz, însă, oricât de scurtă fusese apariția ei, lăsase în urmă mai mult decât numele ei. Astfel, dorința mea încă imprecisă de a părăsi Düsseldorf-ul miracolului economic, forfota lui fericită de atâta bere și vânzoleala atâtor genii la Academia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru din străinătate, o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai amplu, cu atât anul ce venea avea să fie mai bogat. Așa Îi spunea deseori Mașei, tatăl, În copilărie. Povestea, pesemne, o inventase chiar el, ca să-i pună fantezia la Încercare. După bănuții vechi, urmau cei noi, scoși din pușculițe. Aruncatul banului În fântână se Înrădăcinase adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se ducea la utrenie, nu era răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar se scria dar se luau și bani. Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu taxele pentru liceu. Și dacă dom' fost jandar impozita mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
preferând să-i investească pentru a-i vedea dublați sau chiar triplați. Din cele trei ținte pe care le urmăreau fetele de vârsta ei, pe Tomoe nu o interesa decât una: bursa. În timp ce pe vremuri fetele-și strângeau banii la pușculiță sau, în cel mai bun caz, și-i depuneau la bancă, astăzi își făceau o plăcere din a juca la bursă și a investi. În fiecare dimineață la micul dejun, când stătea la masă, în fața lui Takamori, înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
crapă planșeul la bloc, a căzut peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]