139 matches
-
niște fenomene răsunătoare? S-ar putea. Dar singura scuză pe care o pot invoca propunînd aceste explicații este faptul că nu avem altele. În afară de cazul în care închidem ochii asupra acelor realități sociale și le trimitem în seria nebuniilor de pușlamale ale istoriei astfel fac majoritatea cercetătorilor nu ne putem lipsi nici de aceste ipoteze uneori fictive, nici de aceste soluții. II În mulțimi se manifestă o puternică presiune spre egalitate egalitatea este una din trăsăturile lor recunoscute în mod universal
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Augusta nu e doar prima „doamnă” a țării, e deținătoarea puterii supreme, absolute, sub acoperirea docilului Bazileu. Regimul instituit de neîncoronata regină Dracula e un despotism absurd, grotesc. Ca unealtă îi slujește tânărul amant, căpitanul de securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
disciplinaților de partid, ce putem alege noi, ceilalți, care judecăm neutru, dar având în vedere interesele noastre de ieșeni în condițiile în care sprijinul dat "civililor" de calitate (Cristian Preda și Monica Macovei) înseamnă și un vot în alb dat pușlamalelor de partid care se îmbată și fac scandal în baruri de manele. Eu unul, am cam obosit să tot votez, cum se zice, "ținându-mă de nas". Dumneavoastră nu? 11 iunie 2009 Se vor împlini în acest an, pe 15
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
purulent, căreia i s-au alocat consistente fonduri publice, prin subvenții și abonamente obligatorii pentru tot ce purta uniformă în România, a fost trambulina, și, finalmente, spânzurătoarea unui personaj care, până atunci, fusese doar un umil servitor la curțile marilor pușlamale ideologice (Adrian Păunescu și Eugen Barbu), făcându-și veacul ca animal de companie și pe lângă generalii de securitate (Pleșiță, Vlad, Merce) la chefurile cărora o făcea pe clovnul. Într-adevăr, România Mare va fi pe veci legată de numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zisă a Primăverii, Muc cel Mic avu o copilărie grea, din care n-a mai ieșit niciodată. Nevoit a se juca numai cu beizadele de zmei roșii, Nicușor Aluceașcă, Serghei Mezel, Medelin Scripcaru, cărora li se mai alăturau și alte pușlamale din cartier, de-alde Gornel Dilu, bietul Muc era mereu ciuca bătăilor și a batjocurii găștii, deși - se bagă din nou naratorul - nu era vina lui că era scund, tolomac și împiedicat. Dar știți doară cât de cruzi pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
treci, din milă, un copil oligofren, din clasa a opta, care în loc de extemporal îți oferă, candid și tâmp, o foaie de dictando acoperită conștiincios, pe fiecare rând, cu electrocardiograme. În fine, nimic nu e mai revoltător decât să auzi că pușlamaua de securist care îți fusese repartizată în clasa unde-i erai diriginte (deh, fiind cel mai tânăr în școală ți se pasau toate corvezile, ca în armată!) și pe care te pregăteai să-l lași repetent tocmai s-a transferat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
școlii, cu un exemplu de degradare morală și de dispreț la adresa bunei educații sau a corectitudinii academice afișat de liota de politicieni analfabeți sau cu titluri obținute prin fraudă, la care se adaugă umilințele zilnice ale profesorului obișnuit, agresat de pușlamalele cu bani din clasă și de părinții lor monstruoși, starea școlii românești nu poate fi, în marea ei majoritate, decât cea schițată frugal mai sus. Mă vor ierta, sper, cei care fac acest apostolat public din convingerea iluministă că merită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin de construcția lor aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu-se mai târziu resemnificate, în lumina noilor circumstanțe social-politice, la Ion Băieșu sau Teodor Mazilu, și chiar la prozatorii târgovișteni. Astfel, în variantă benignă, de "pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O noapte furtunoasă. În cunoscuta ipostază de farsor neîntrecut, amator de șotii mai mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dă dovadă pentru a-i manevra pe cei din jur: prieteni, subordonați, pe Coca amanta care l-a propulsat în lumea politică pe avocatul Harincea și pe soția acestuia, prin familia cărora încearcă să se impună protipendadei ardelene, Mitică Ionescu pușlamaua bucureșteană transferată în mediu politic de peste Carpați apare ca un mixaj intresant de homo politikon și Don Juan. Nu doar tipologia este caragialescă în această piesă, ci și intriga "sinusoidală" (Romul Munteanu). Intervenția lui Dogariu, întors de la București cu investitura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17, și-a jucat rolul de Mitică în deplină cunoștință de cauză, însușindu-și atât aparența de veselie iresponsabilă, specifică personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pelimon din Nesfârștele primejdii, descoperim alte sintagme-trambulină care refac mental portretul lui Mitică: "Umblă teleleu, n-are treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
this course, and puț it on By your allowance; which if you should, the fault Te rog, unchiule, ține un dascăl care să-l învețe pe nebunul tău să mintă; tare-aș vrea să-nvăț a minți. LEAR: Daca minți, pușlama, o iei cu biciul. BUFONUL: Mă minunez ce fel de rudă ești cu fetele tale: ele vor să mă biciuiască pentru că spun adevărul, tu vrei să mă biciuiești dacă mint; și alteori sînt biciuit pentru că-mi țin gură. Aș vrea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]