478 matches
-
vine să spun.... dacă n-ar fi existat vrajba dintre scriitori, dacă am fi fost toți solidari, s-ar fi spus și mai multe. Dar poate că tocmai această vrajbă între scriitori ne-a stimulat și a contribuit ca să despartă puțintel apele, pe cei care încercau s-o scalde de ceilalți, care încercau să delimiteze lucrurile. Îmi amintesc că, pe vremea aceea, îmi pare bine că dumneavoastră vă amintiți de micul rol pe care l-am jucat și eu, îmi amintesc
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
în pofida opresiunii care, într-un anumit fel, se accentua, și în pofida direcționării culturii, Ceaușescu nu mai putea să facă ceea ce se făcuse cu nu știu câți ani înainte, sau ce făcuse Gheorghiu-Dej. Nu se mai putea petrece așa ceva. Eu m-am simțit puțintel acoperit de cultură. La adăpost. M.I.: Și de propria operă. Șt. A.D.: Să zicem. M.I.: Să zicem, sau... chiar aveați sentimentul că vă apără, totuși?! Șt. A.D.: Aveam sentimentul că mă apără până la un anumit punct. Fiindcă, iertați-mă dacă
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
să spun că n-am făcut, într-o anumită perioadă, niște compromisuri. În sensul acesta, peisajul este dezolant. Se pot recupera, însă, multe lucruri. Poate că afirmația că prin cultură am supraviețuit, am rezistat, făcută cu prea multă tărie, este puțintel pretențioasă. Dar este clar că într-un anumit fel spiritul românesc s-a salvat pe sine prin activitatea de cultură și artistică - nu e vorba numai de literatură - din acei ani. Ceea ce s-a salvat, tot ce s-a salvat
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
3. cetățeni mai moderați, care vor să se rezolve problema, nu neapărat prin vărsare de sânge, dar să se rezolve dracului odată Cu voia dumneavoastră, în a treia categorie intru și eu, însă noi, ăștia, de la numărul 3 suntem cam puțintei. Mulți sunt cei din categoriile 1 și 2 și extrem de vehemenți. Pe cei din categoria 1 îi înțeleg, pentru că am avut și eu o perioadă când voiam ca toți maidanezii să moară, doar-doar oi scăpa de o cățea care mă
Criminalilor! Chiar ne omorâţi căţeluşii? by Simona Tache [Corola-website/-/20289_a_21614]
-
munți mergând hotarul ei la apus și la răsărit și având opcine de munți mari despre înbe părțile înpregiur nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munților și numai pe vale prin mijlocul moșii are puțintel câmpu și poeni și măsurându-să lungul moșiei prin mijlocul moșiei și a câmpului s-au aflat o sută douăzeci de funii și funie de douăzeci stânjeni și stânjănul de opt palme domnești, s-au însămnat cu optu pietri hotară care
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
necesare pentru Hiyoshi și, pe măsură ce momentul plecării se apropia, până și Chikuami păru să se întristeze puțin. — Maimuțoiule, când intri la templu, trebuie să-ți schimbi starea și să fii mai disciplinat, îi spuse el băiatului. Învață și să citești puțintel și să te vedem curând preot uns. Hiyoshi mormăi scurt a încuviințare și făcu o plecăciune. Ajuns dincolo de gard, seuită de mai multe ori în urmă spre silueta mamei sale, care îl privea dispărând în depărtare. Micul templu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era întotdeauna politicos cu toată lumea, pe lângă că era curajos și hotărât. Dar efectul politeții diferă după sensibilitatea persoanei căreia i se vorbește și există momente când îl poate împinge pe un interlocutor să devină arogant. „Hm! Un tinerel neînsemnat. Ronțăie puțintică învățătură, dar nu-i decât un ageamiu care caută scuze,” medită Shichinai. Nu așteptăm nimic! strigă el, după care adăugă răstit: Stăpâne Mitsuhide, nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Nu ești decât un parazit bun de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
râse Hideyoshi. Este ăsta locul potrivit pentru discuții confidențiale? — Când Seniorul Hideyoshi și Seniorul Mitsuhide șușotesc mult timp pe culoarele Palatului Nijo, oamenii devin surprinși. Nu se poate. — Ba bine că nu! — Nu cumva s-a îmbătat și Reverența Voastră puțintel? — Multicel. Am băut prea mult. Dar, zău așa, trebuie să aveți mai multă grijă. — Cu sake-ul, vreți să spuneți? Nu vorbiți prostii. Vă previn să fiți mai discret în familiarismele cu Mitsuhide. — De ce? — E o idee cam prea inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
seniorul. Dimpotrivă, era mai impresionat de Nobunaga decât majoritatea oamenilor. În general, ridica o privire placidă, ca și cum ar fi studiat un cer amenințător, și se abținea să vorbească altfel decât în modul cel mai comun. „Iarăși s-a cam înfuriat puțintel Domnia Sa,” cugeta acum Hideyoshi. „Calmul acela prea să fac parte din firea deosebită a lui Hideyoshi și, cu siguranță, nimeni nu era în stare să-l imite. Dacă Mitsuhide sau Katsuie copiau comportamentul lui Hideyoshi, ar fi turnat gaz peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să se fi stins și pace. El însemna prea multe lucruri pentru a dispărea pur și simplu; faptul că nu îi plăcea De veghe în lanul de secară cu toate că toată lumea o adora; mersul lui puțin caraghios pentru că avea un picior puțintel mai lung decât celălalt; felul în care cânta ca ștrumfii din desene animate în timp ce se bărbierea. Era atât de vivace și de plin de - da, de viață - că trebuia să fie undeva, problema era doar să-l găsesc. Încă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cunoscut în copilăria mea. Urmați-mă, vă rog... Voi face așa încât să nu regretați aventura aceasta. Îmi voi da, cel puțin, toate silințele.... Lucrul pe care mă bizui nu e de altfel arta mea sau fidelitatea memoriei mele sau căldura puțintel înduioșată pe care știu că voi pune-o în sarcina de ghid improvizat pe care mi-o iau. Nu sunt așa de prezumțios. Lucrul pe care mă bizui, mai exact "lucrurile" pe care contez (căci cred că pot invoca cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
n-am fost fluerat pentru atitudinea mea sau pentru ideile mele ci pentru atitudinea și ideile altora, ale celor în numele cărora vorbeam. (Fusesem delegat, cu sarcina aceasta, de un partid politic). Când mă gândesc acum la lucrurile acestea, zâmbesc cu puțintică înduioșare, ca la o întâmplare veche, glumeață, copilărească, naivă, povestită de un străin. Ce umilit și îndurerat m-am simțit însă atunci, de ostilitatea nedreaptă și absurdă a publicului. La urma toată, fapt e c-am fost fost fluerat (lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa contra "băieților" despre care se-ntreba "ce-au pățit"? De ieșirea aceasta, puțintel nedreaptă, cel puțin prin intransigența ei, prin tonul ei, prin violența ei? Probabil că da. Nu de conținut însă, pe care azi ar șovăi, cred, de a-l semna, tot așa cum eu însumi, ca și nefericitul meu amic colaborator dac-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
5!... Întinzându-i carnetul, Moscovici se întoarce spre vecinul său de la catedră și zice destul de tare, nu atât pentru sine, cât mai ales pentru noi, cei aflați în sală: Bine!... Bine!... Vra să zică, nimeni nu știe nimic! Ia fiți puțintel atenți, dumneavoastră, toți cei ce vă aflați în sală: al cui e raglanul din cuier? M-ați putea lămuri și pe mine?... Toți se uită spre raglan, dau din umeri, însă nu se aude nici un răspuns concret la întrebarea pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
privește zâmbind. Cu siguranță, nicăieri n-am putea găsi un loc unde jocul cu moartea să fie amestecat cu atâta soare și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
găsi un loc unde jocul cu moartea să fie amestecat cu atâta soare și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ciudad de Mexico. Erau galbene ți mai mici decât cele pe care le țin în mâini femeile pictate de Gauguin. Și dacă ai ascultat/ Un cîntec/ Ca o voce de femeie, / Caminante, / Caminante... " Nu suntem pentru totdeauna pe pământ; doar puțintel aici", suna cântecul. Și eu am ascultat cîntecul/Sărmanul de mine, / Caminante, / Caminante... Cine a spus oare că înțelepciunea vine cu anii? Și eu pe drumurile mele/ Norul alb l-am văzut... Recapitulez în gând... indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zece milioane de dolari. E ca și când soții Cottrell ar ști că de Evie nu se va alege niciodată mare lucru. Așa că Evie locuiește aici. Nu la New York. Nu la Milano. Suburbiile, chiar în mijlocul unui nicăieri al prezentării de modă. E puțintel cam departe de podiumurile de la Paris. Să fie blocată în mijlocul unui nicăieri e scuza de care are Evie nevoie, adică să locuiască aici, pentru o fată osoasă care n-o să aibă niciodată mare succes undeva. Ușile sunt încuiate în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu pricina mi-au pus niște ani în cârcă; că am murit în 2005, asta-i ceva mai greu de explicat! M-am gândit atunci la cât de manipulabilă este realitatea inclusiv prin cifrele nașterii și morții, și am jonglat puțintel în mintea mea cu termeni precum metarealitate, pararealitate, ortorealitate. Căci ceea ce pretindeam eu de la cei ce greșiseră datele mele de naștere și de moarte era un soi de orto-realitate! O realitate corectă și impecabilă. Gândindu-mă la toate acestea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Însă se liniștiră și-l trimiseră În mă-sa de prostălău. Gogoașă vorbea Întruna, zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care-l cunoșteau de-aproape Își dădură seama, după colțurile cam Înțepenite ale gurii lui, că Îi fusese și puțintel frică. Însă tăcură, ca și ceilalți bărbați, și-l lăsară să-și descarce năduful. „Eu n-am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la purtare, atunci Întorc și eu foaia de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o noapte Întreagă, pe jos, dezbrăcat și ud, Într-un closet din căminele elevilor. Însă lucrurile nu aveau să se oprească aici. Zvăpăiata fetică - nici ea soi bun - a Început să dea anume semne după care până și ea - așa puțintică la minte - a băgat de seamă că era nițeluș gravidă. Nenorocire. Directorul albise În cele două zile de când aflase. Ce să facă el cu fiică-sa de cincisprezece ani borțoasă? Ce-ar fi zis lumea? Și, mai ales, cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea lucrurilor: turma, în mare cantitate numerică, în vreme ce berbecii sunt sacrificați mai puțintei, aproape simbolic. Le bănuim ținuta mirifică, de bestiar fabulos, purtînd coarne solarizate. f. Nu este vizată o recompensă materială în genul economiei de piață, nici măcar în sens ortomănesc, pe placul lui Nechifor Lipan, ci una ideală, în scopul într-ajutorării
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Otonel, Ea și mândră și voioasă, El Muscat, așa nițel, Jos la cramă se-ntâlniră Lângă teascul nesătul, Cicătelea auziră Că nu ar fi must destul : “Dacă anu-i secetos”, Zise badea Ottonel, “Mustul iese și el gros, De asemeni puțintel” Da’ și lelea Tămâioasă : “De e ploaie multă n vară, Iese lungă și-aia Grasă De Cotnari, ca apa chioară !” “Asta nu cred cî se poate !” Supărat nea’ Zingfandel, “Viile sunt pline toate, Să n avem noi tulburel ?!” Sare friptă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fiecăruia după nevoi" în viitoarea societate comunistă 70. Anna Sergheievna Alilueva, cumnata lui Stalin, își amintea că la școală obișnuia să se contreze cu profesorul de religie, întrebându-l: "De ce nu-i lasă Dumnezeu și pe păcătoși în Rai, doar puțintel, că el este atât de bun?" Și cum profesorul nu-i răspundea, a dat singură replica: Fiindcă un păcătos în Rai ar fi ca un cerșetor la balul guvernatorului!". "Și acolo, filozofa tânăra Anna, cei săraci și necăjiți sunt excluși
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]