470 matches
-
spune. „Cine călătorește departe, știe multe” se zicea prin Anglia în secolul 18, dar acestă vorba înțeleaptă este valabilă oricând. Vreo doi prieteni, poate ca să mă îndemne să scriu mai mult, râd de mine ...dar le arăt eu lor... Aveți „puțintică răbdare” și veți vedea. - Ca absolvent de politehnică - inginer electronist, ca reprezentant tehnic în lume al unei mari companii, apoi reprezentând compania personală, Alexandru Cetățeanu, sigur, are realizări și în domeniul acesta mai pământesc. Să le spunem și cititorilor revistei
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În cauză se transferă și asupra empiricilor lor exegeți, prin simplul fapt că și unii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde? întrebă cu glas sfârșit Pohoață. Încolo! arătă Cristi la deal. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o respectăm noi, ar fi transmis pur și simplu ideea superiorului său. Președintele scoase un suspin care i se înțepenise în piept, puse telefonul în buzunar și întrebă, Ei, ați aflat ceva? Întrebarea, pe lângă inutilă, era, cum s-ar spune, puțintel perfidă, în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu servește la nimic, în al doilea rând, pentru că era evident că acela care întreba profita de autoritatea inerentă funcției pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-una din aceste case. Însemnul simbolic păru să învie la primele acorduri ale imnului național, adierea slabă făcuse brusc loc unui vânt energic care nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
criză, parlamentarul e dator să-și demonstreze sie însuși că-i demn de clanul zis popor. Adept al cumpătării sunt și-oi fi întreaga mea viață - să nu te-nfigi la cașcaval, e ne-ncetata mea povață, ci să ciupești doar puțintel sub ochiul legii somnolente, și nimeni nu te va lua la întrebări prea insistente! Fațada bine machiată fiind un vrednic emisar, n-am teamă că-ntr-un nou mandat n-oi fi un bun parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
dar pot scrie ceea ce mă face fericită știi tu cum este scrisul nu te lasă nicicând să disperi îți umple toate spațiile adânci profund golite de lesturi nu mă pierd reușesc să mă adun mai bine așa să-mi strâng puțintel aripile prea m-am risipit în trăiri fără ecou utile și inutile în același timp acum râd cu calul putea să inventeze mai multe geometrii ale saltului când a vrut să-mi prindă coroana mai bine de gânduri a preferat
SIMPLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362876_a_364205]
-
în cartea sa. Iată câteva dintre acestea compuse la vremea respectivă de colegii mei epigramiști: Marian Popescu - Schelet național Vine lumea să mă vadă, Cornel Udrea m-a-ntrebat: De ce umbli-n Cluj pe stradă Ne-ngropat? Gheorghe Penciu - Unui ajuns Cu „puțintica lui răbdare” Și o cocioabă-n Tirchilești, În patru ani de guvernare Făcu cinci vile-n București. George Corbu - Vlad Țepeș Voievodul nu învie Și îl înțeleg deplin, Fiindcă la o Românie Unul singur e puțin! Efim Tarlapan - Homo sapiens
TRĂIRI ŞI EMOŢII DIN LUMEA CONDEIERILOR de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362442_a_363771]
-
ajutor când puii vor mai crește. Ei se hrănesc cu rădăcini și resturi din gunoaie și uneori, în miezul nopții, dau iama în saivane. O oaie, uneori o capră, un porc sau un vițel servesc urșilor drept hrană, întremându-i puțintel. Mă-ntreb: de ce mai marii zilei la ei nu se gândesc și-i fac vedete negative când se răzvrătesc? Că vânătoarea nesăbuită și defrișarea de păduri constrâng bietele animale ca să cerșească firimituri. Referință Bibliografică: ALARMĂ / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN
ALARMĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366823_a_368152]
-
degete, Țambal. Are artilerie grea, nu glumă... M: - Ce mai... dogorește pană la mine; laser ala Coandă olteanu', hă-hă-hă!... C: - ... Ia zi-i mai departe, cum fuse? „ Pungașu'...Iar se bărbierește...” M: - La început nu-ndrăznea și a pipăit-o puțintel... C: - Cine?!... M: - Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!... Ne-ncrezătoare, dar i-a făcut o mică probă... Dorea să vadă dacă-i pe măsura ei. Când a simțit-o ca e caldă, a-nceput să tremure ca o sulfină
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
nu era nimeni și tipul de acolo se scobea în dinți cu pixul. M-am repezit la el. - Ajută-mă, te rog, i-am spus dintr-o suflare. Am nevoie... - Ia loc, m-a invitat el. Se face. Numai cu puțintică răbdare. Cum te chemă? I-am spus. - Ai cont la noi? Am confirmat. I-am dat numărul contului, s-a dus să verifice ceva în niște catastife, apoi a verificat la computer. Mi-a spus radios: - E în regulă. Semnează
SCHIŢE UMORISTICE (98) – DĂ-MI REPEDE RESTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367061_a_368390]
-
Articolele Autorului Peste drum de prima școală, o casă mare cu poartă-naltă, gărdit zăbrelit cu șipci și coperiș de șiță-n două ape, din vânzol de voci muieratice se înalță vie vocea în putere a Marioarei Moșoiu, o femeie puțintică-n trup dar meșteră la potriveala vorbei. - Pe vremea când eram copchilă nu ieșeam din vorba ălor mari că primeam palme. Și-a fost odat-o zi cu mare gâlceavă și vânătăi pă mine, năzdrăvana Marioara. Cu ofuri sughițate am povestit
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
șoferului. - Măi Eugene, maică! Mai e mult, mă, că mor ? a întrebat femeia ce nu-și putea opri tremurul mâinilor, fără să privească la bărbatul căruia i se adresase. - Cel mult cinci minute, mamă. Uite suntem la marginea localității. Încă puțintică răbdare, a liniștit-o el în timp ce-și aranja nodul cravatei grena, aplecându-se ușor pentru a fi auzit. - Numai atât? s-a mirat Florica încercând să privească pe fereastră peste pălăria de modă veche a bătrânei. Observând cu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
vorbă de așa ceva pe-aici, niște răgete sau urlete înăbușite și un cort mare la care așteptau să înceapă “procesiunea”, să-ți expună de la un televizor regulile “jocului” de către organizatori, unde “protocolul” primirii celor de afară cerea să-ți dea puțintică caldură pentru a-ți dezmorți oasele, căldură emanată de la o sobă cu rezistențe puternice și împrăștiată în “valuri” în toate direcțiile, afară nu erau instalate, cum am văzut peste ceva timp în Las Vegas. Cu toată recuzita, costumația, dialogurile sau
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
nou „miracol” american? Nici îmbrăcămintea din magazine nu e supradimensionată. Nici felul semeț al americanilor de a se mândri cu națiunea lor - evident, á priori superioară - nu are darul de a jigni la tot pasul (decât poate doar pe alocuri, puțintel câte puțintel). Posibil să existe o tendință spre exagerare în genele lor, dar minciuna nu le este deloc proprie. Până și zăpada sugerată în denumirea statului Nevada („ninsa”) apare regulat în lunile de iarnă și se așează pe culmile munților
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
american? Nici îmbrăcămintea din magazine nu e supradimensionată. Nici felul semeț al americanilor de a se mândri cu națiunea lor - evident, á priori superioară - nu are darul de a jigni la tot pasul (decât poate doar pe alocuri, puțintel câte puțintel). Posibil să existe o tendință spre exagerare în genele lor, dar minciuna nu le este deloc proprie. Până și zăpada sugerată în denumirea statului Nevada („ninsa”) apare regulat în lunile de iarnă și se așează pe culmile munților din împrejurimi
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
comuna Dâmbovicioara. Un exemplar din această lucrare se găsește la Arhivele Naționale din București. Unele evocări ale eroilor rucăreni - dascăli căzuți în al doilea război mondial, le-a publicat în presa județeană, musceleană și în revista "România Mare". O doamnă puțintică la trup, tăcută și discretă, cu o clamațiune domoală în care strecura cu dibăcie un ton impus de nevoia de a întâlni lungimea de undă a învățăceilor - pe unde honărea neastâmpărul și teama, bruiate deopotrivă de dulcea ispită pentru vrajă
PROFIL DE DASCĂL: LUCREŢIA DULAMĂ (1911-2004) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364707_a_366036]
-
cerului desupra unei pajiști Primăvara, cu părul de culoarea castanei coapte, cu buze roz și cărnoase, cu fața de un alb mat, ca a bunicului; carnea bine împărțită pe trup și oasele poziționate strategic. Spre final, mai aproape de pământ, devenise puțintel la trup, mai trist. De parcă viața l-ar fi obosit, l-ar fi secat de vlagă. Avea pentru sufletul ficăruia câte o vorbă plină de căldură și încredere. Povestindu-vă despre el, parcă simt umbra corcodușului ce adăpostea „ sfatul de
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
s-a descoperit modalitatea de a deschide revista, direct, fără a trece succesiv și obligatoriu de la o pagină la următoarea, la autorul favorit ori la titlul ales din „sumar”. Ce propuneți în această situație? Să renunțați la citit? Doamne ferește! Aveți puțintică răbdare, rulați cu încetinitorul... Cum?! Da, sigur! Supunem la vot: alte două MUSTRĂRI pentru doamna redactor principal tehnoredactare! Am reținut, mulțumesc! Și cu asta ce-am făcut? Dacă se supără și nu mai lucrează numărul următor?! Lucrează secretarul directorat? Aiurea
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
-i cere. Și toată zbaterea a fost degeaba că-n nas mai marii v-au închis taraba. Minciuna voastră v-a adus pe scenă, actori într-o politică obscenă. Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară, ia cereți-vă puțintel, afară. Decât să vă trimită țara noastră , mai bine mergeți voi în mama voastră. Plecați de-aici, cu-o grabă funerară, și nu albanizați această țară. Băgați viteză, că vă trece anul și s-a scurtat și s-a-nvechit
INDEMNUL MARELUI ADRIAN PAUNESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348128_a_349457]
-
tragem concluzia că drama devine după năpastă și comedie. - N-am ce zice, Enescule, ești un povestitor de talia lui Creangă, îl laudă doamna inspectoare Ștrengaru. - De unde știți dumneavoastră că îl chema Creangă?! - Ce e cu întrebarea asta, elev?!... - Aveți puțintică răbdare, că nu s-a terminat povestea cum credeți dumneavoastră, mai e oleacă... - Adică!... - Când să se spargă bânciu'... deja era a doua zi după nuntă, să fi fost orele unu și ceva când la poarta lui Străgălie a oprit
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
șoferului. - Măi, Eugene maică! Mai e mult, mă, că mor ? a întrebat femeia ce nu-și putea opri tremurul mâinilor, fără să privească la bărbatul căruia i se adresase. - Cel mult cinci minute, mamă. Uite! Suntem la marginea localității. Încă puțintică răbdare, a liniștit-o el, în timp ce-și aranja nodul cravatei grena, aplecându-se ușor pentru a fi auzit. - Numai atât? s-a mirat Florica, încercând să privească pe fereastră peste pălăria de modă veche a bătrânei. Observând primele
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]