437 matches
-
relațiile cu Tito, călâul își pierde barda, ne devine prieten, străbate Bucureștiul într-o limuzină decapotabila, însoțit de frumoasă, excentrică, năbădăioasa Jovanka. Mai tarziu, asceticul Ceaușescu înghite, stoic dar schimonosit de suferință, fumul trabucului enorm pe care Tito i-l pufăie în nas. Acum, de această deschidere profita locuitorii de la frontiera, din ambele părți. În loc de arătura și sârmă ghimpată, au parte de liberă trecere pentru mic trafic. Românii duc sticlărie, porțelanuri, nuci și, înainte de toate, miraculosul gerovital; se întorc cu electrocasnice
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
în raport cu Nina Cassian (Metempsihoză). Reproducem în continuare texte referitoare la Emil Brumaru: „Baudelaire mi-a spus: să te lipești de Maia/ Nu ajunge s-ai cultură, ci chiar cultura Maya! (Un distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Fumează Maia - (pufăie samovaru’ ) - /picior peste picior, citind Brumaru...( Alt distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Să aflu, Maia, superbețe antică,/ Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!// Maia, cînd jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,/ Nu m-ai zărit de-
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
foarte puțin surprinzător ,ceci est une pipe". Voi cita integral poemul Realitate și duioșie, pentru că el este definitoriu pentru poezia din acest volum al lui Petre Stoica: Iau pipa din tabloul lui Magritte/ aprind tutunul cu o așchie de gheață/ pufăi privind absent tavanul/ din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stânga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși// un pachebot
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
cordon. De fapt, de asta am venit. Voiam să știu dacă mai dansezi cu mine’. ‘Invită-mă! N-am mai dansat de mult...’ Îmi potrivesc pașii cu ai lui. Instinctiv. Cu duioșia cu care îi cânt în strună. Și îi pufăi la ureche. Îi trec pe sub braț. Mă înnebunește cu mirosul lui. ‘De cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți!...’ ” (Liftul) În ciuda, sau poate tocmai datorită acestei situări a poveștii în reverie sau vis („Viața e un vis”, Aleea
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
însumi! Din când în când am nevoie de sfaturile unui expert. -E-o găselniță adoptată de la nepotu-meu, să scurtez exprimarea! Habernist: adjectiv variabil cu două terminații, provenit din propoziția subordonată atributivă care n-are habar! Și slobozi o rafală de hohote pufăite pe nas, încântat nevoie mare de glumă, dar și de insolita diversiune construită. Își întinse pe urmă a strângere mâna micuță către laba de urs oferită împăciuitor de tovarășul său de glume și o apucară agale spre club. Își deschisese
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
din vedere. Le lăsai tranchile și m-așezai pe pragul casei gândindu-mă cât de proastă sunt s-alerg la ele, iar ele să nu mă bage-n seamă, că de, aveau de dat examenul vieții?! Ce-aș mai fi pufăit o țigaretă! Dar nu se făcea în fața mamei. Deși Nicole era o mamă modernă, fuma chiar, nu-ndrăzneam. Până la verificarea testelor, plecai să-mi cercetez smartphone-ul. Intrând pe Internet, mă izbi un mail: A.P.D.I. are plăcerea să vă invite
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
era că unele animale, chiar mari, și-au trădat nostalgia de independență, libertate. Acum se pretau să facă "numere" în fața vizitatorilor, de dragul unor ciubucuri. Elefanți mari au uitat de pădurile tropicale nepătrunse, acum erau stăpâniți de eterna amăgire de a pufăi tare, de a-și arăta mușchii (întocmai ca unii oameni mari și grași ajunși în mintea copiilor). Și cu câte un ochi mic și fix scrutând mâinile oamenilor de după gratii care-i întindeau mici momeli de zahăr sau de pâine
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
ne pierdem in nimicuri, minciuni, orgolii. Viața joacă feste, trebuie să învățăm s-o fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara în colțul gurii, privindu-și adversarii printre gene, rânjind sarcastic, suflându-le fumul în nas. Aruncă pe masă evantaiul din cărți de joc ... cinci ași. Viața e frumoasă însă dură, joacă la cacealma. O înfruntă cine are
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cristi, vă ascult! Simion Pop se întinse pe scaunul său și își băgă mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un fum. Vezi să nu-i spui lui nevastă-mea! îl avertiză Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva nu i se părea în ordine acolo, lucru care îl frământa pe Cristi. Abia după ce începură să coboare spre vale își dădu seama despre ce era vorba. Nici unul dintre copiii care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne trudim, de la an la an scoatem tot mai puțin aur. Atunci de ce mai veniți? întrebă Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef? răspunse țiganul tot cu o întrebare, dar nu înainte de a mai pufăi odată din luleaua. Nu știm să facem altceva decât meșteșugul ăsta. Ce vreți, să ne apucăm de furat? Trebuie să ne creștem și noi copiii. Câtă vreme reușim să scoatem cât să avem cu ce să cumpărăm de ale gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
restul șatrei te ascultă, ne-am înțeles? Bătrânul dădu afirmativ din cap, după care mai spuse ceva pe limba lor. Rămase apoi tăcut, încrucișându-și din nou brațele pe piept. Stătea acolo în picioare și îl privea intens pe inspector pufăind din lulea. Spune-mi, cum s-a întâmplat? întrebă Cristi. Cum și, mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu să se frământe și un cor de șoapte se auzi dinspre femeile care stăteau în spatele bărbaților. Starostele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sava curge tulbure-verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutînd În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintînd spre Novi Sad. Tata și-a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dar n-am zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În ele și ezită. Merge apoi la birou, de unde scoate tabachera și extrage o țigară. O aprinde și, pufăind și suflând fumul, se duce la oglindă.) CECELIA (cu accente sofisticate, extrem de Îngroșate): Ouu, da, a ieși În lume, vă dați seama, nu este astăzi decât o farsă. De fapt te hârjonești atâta până nu Împlinești șaptesprezece ani, când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dintr-un buchet... fluturi albi coboară Flori de argint pe pământ, Copacii goi îi înfășoară Într-un alb și străveziu veșmânt. Bătrânul ger când pipa-și aprinde Pufăie chiciură pe-obraji și gene Iar noaptea sub bolți de gheață se-ntinde Și-aprinde felinarele devreme. Natura lucitoare, albă Stă-n neclintire, fără glas Cerul murmură...Florile dalbe... Iar în zăpadă nici un pas. Timpul încet picură-n sloiuri Luna
NOAPTE ALBĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364276_a_365605]
-
singură cu profesorul Condurache în casa acestuia. Era ceva inedit, la care nu se așteptase și nici nu se gândise că s-ar putea întâmpla vreodată. Când i-a spus ce a pățit Brigitté, profesorul se întunecă la față și pufăia continuu ca o locomotivă din interminabila lui țigară. Parcă suda țigările una de cealaltă. Surescitat și tare nervos o invită și pe Emanuela să se servească din pachet, dar tânăra se codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
Nu cred...”, tot vorbea ea cu ego-ul său. Georgeta nu se mai recunoștea. “Unde îmi sunt preceptele religioase? Credința că numai Duhul Sfânt poate mântui lumea de răutățile abătute asupra populației acestei țări?” se tot întreba ea în continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea și preceptele sale religioase, îmbrățișate în ultima vreme. Parcă nu mai era Condurache, “Zbirul”, profesorul de
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
nemulțumită de situație. Devenise dintr-o dată jenant să stea singură cu profesorul Condurache în casa acestuia. Era ceva inedit, la care nu se așteptase. Când i-a spus ce s-a întâmplat cu Brigitté, profesorul se întunecă la față și pufăia continuu din interminabila lui țigară, ca o locomotivă. Parcă suda țigările una de cealaltă. Surescitat, o invită și pe Gabriellé să se servească din pachet, dar tânăra se codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de față cu profesorul
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi ... Apoi ne-au împărțit. Noi am ajuns aici. Trenulețul industrial care-i adusese pe noii veniți se întorcea pe linia lui cu ecartament îngust pufăind și șuierând. Făcea atâta zgomot, încât toții locuitorii micii așezări, înșiruite de-a lungul văii de la poalele munților Poiana Ruscă, aflau de la un capăt la celălalt de manevrele lui. Lăsase platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
în orice adunare. Să-i fi văzut cum își răsuceau tacticos țigarea, lipeau foița umezindu-și buzele și numai din câteva lovituri dibace cu amnarul, reușeau ca într-un ritual să aprindă iasca și apoi țigarea, după care începeau să pufăie satisfăcuți. Nașul meu, Matei din Gheboieni, era primar iar părinții lui aveau atelier și cuptor de olărie. Când mă ducea mama în vizită, nu-mi mai dezlipeam ochii de pe roata de olar pe care nașul bătrân așeza o bucată amorfă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
entuziasm molipsitor, de aproape un an, fericita intrare în noul mileniu. În garsoniera sa de la etajul cinci sute al unui uriaș bloc turn, Vasile Manhatan, suge vârtos dintr-o bere din scoarță de pelin, ronțăie frunze de spanac confiate și pufăie dintr-o țigară ecologică din mătase de porumb. Din ochii cam bleojdiți îi curg lacrimi discrete, bărbătești. Televizorul tip hologramă, cu sound stereo și, normal, stereografic, umple încăperea cu acțiunea tulburătoare a unei telenovele inspirate din viața comunității. Impactul emoțional
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]