201 matches
-
simțeam un vânător, dar până la urmă asta eram noi, toți băieții de-acolo. Am umblat prin buzunare și de toți banii am luat biscuiți si o sticlă de un litru de rachiu din pere. Era ieftin, grețos și puțea a pufoaică scăpată-n closet, dar reușea să dea cu noi de pământ și asta era tot ce ne trebuia în acele momente. Nu-mi plăcea să mă îmbăt, dar ce rock puteam asculta cu mintea limpede? Voiam să evadez din acea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
băut cît mi-am imaginat. Am mai cerut o ceașcă... a patra. Trei muncitori veneau clătinîndu-se, braț la braț, spre microbuzul meu. Au urcat toți. Doi dintre ei Îl sprijineau, de ambele părți, pe cel din mijloc, Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké! Hei, tu! Mă aflu printre cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și nevesti-mi: Încearcă și rabdă doi ani și nu spune nimănui nimic. Ai răbdare și imaginează-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fel de canal pe un pod de vase instalat de geniști. Dincolo de canal ați văzut două cadavre, primele dintre cele câteva sute pe care aveați să le vedeți de-a lungul drumului În zilele următoare. Un bătrân Îmbrăcat cu o pufoaică zdrențuită, căzut cu fața În jos chiar În marginea canalului, valurile Îi udau din când În când părul alb În care se prinseseră câteva fire de mătasea broaștei și o fetiță care căzuse cu fața În sus și cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Era una dintre acele seri În care Îți dai seama că Revoluția nu numai că va avea loc, dar va fi și sponsorizată de Uniunea industriașilor. Numai la Pilade puteai să-l vezi pe proprietarul unei filaturi de bumbac, În pufoaică și cu barbă, bând cot la cot cu vreun viitor infractor, pus la costum la două rânduri și cravată. Ne aflam În zorii unei mari răsturnări de paradigmă. Pe la Începutul anilor ’60, barba era Încă fascistă - dar trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveam treizeci și cinci sau patruzeci de ani, a fost o speranță, umilitoare, dar o speranță. Trebuia să redevenim ca voi, cu prețul de a o lua de la capăt. Nu mai purtam cravată, aruncam cât colo trenci-ul ca să ne cumpărăm o pufoaică uzată, unii și-au dat demisia din slujbă ca să nu-i mai slujească pe patroni...” Își aprinse o țigară și se prefăcu că simulează mânia, pentru a-și scuza această ieșire. „Și ați cedat pe toate fronturile. Noi, prin pelerinajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cea dintâi mineriadă împrăștiase manifestația-șezătoare din Piața Universitară, devastase biblioteci, laboratoare și ciomăgise zdravăn câteva zeci de studenți. Pe pancartele purtate de valurile de mineri - despre care se spunea că ar fi fost, de fapt, securiști travestiți în salopete și pufoaice - scria: „Noi muncim, noi nu gândim”. În Piața Universității ieșiseră sute de pensionari - stăteau pe trotuare și aplaudau ciomăgeala aplicată studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strada Judecătoriei, fără să mai privească în urmă. Deși chiar și spatele ei proiecta stăruitor acel zâmbet viclean cu care Daniel o văzuse apropiindu-se de el cu doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
S-ar fi bucurat cu toții, ca de fiecare dată, cu toată ticăloșia de care erau în stare, acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele din urmă trebuia să iasă la iveală. O pufoaică trențăroasă de bătrân vagabond era numai bună să-ți țină de cald în timpul pândei și să te ascundă. Câteva ore? Oricâte! N-avea importanță! Până ce-avea să iasă la iveală! Odată și-odată tot trebuia să se-ntâmple! Fiindcă cine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iată că slt. Pandrea Dumitru care era și locțiitorul meu la Judiciar a gășit printre curioși un individ, și părându-i suspect, mi l-a prezentat. Examinându-l din priviri s-a observat că avea nșite urme de sânge pe pufoaică. Atunci mi-a șoptit dacă nu ar fi bine să-i pună o bucățică de creier pe pufoaică, pentru a-i vedea reacția și a-l determina să recunoască. I-am răspuns că așa ceva nu se poate. Dacă el ar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și părându-i suspect, mi l-a prezentat. Examinându-l din priviri s-a observat că avea nșite urme de sânge pe pufoaică. Atunci mi-a șoptit dacă nu ar fi bine să-i pună o bucățică de creier pe pufoaică, pentru a-i vedea reacția și a-l determina să recunoască. I-am răspuns că așa ceva nu se poate. Dacă el ar fi comis fapta trebuia să adunăm probe. A fost legitimat și s-a dovedit că se numește Grebov
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Ioan cu domiciliul în Brăila. Condus la organele de miliție, a declarat că petele ar putea fi de la sora sa cu care în hârjoană a luat-o călare pe după cap și probabil era la ciclu. Expertiza a stabilit că pe pufoaică era sânge uman și grupa de sânge corespundea cu a victimei. În urma probelor a fost nevoit să-și recunoască fapta. Fiind introdus în arest, s-a cerut la wc și prin vizor, cum era ordinul, a fost urmărit de subofițeri
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de lume a detenției duse la extrem. Pentru refuzul de a colabora la un proiect, Gleb Nerjin va fi pedepsit cu transferul în lagăr. Amintirea lagărului rezistă, în conștiința lui Ignatici din Casa Matrionei, sub forma unui obiect păstrat încă, pufoaica, unul dintre cele mai importante obiecte ale oricărui deținut. Frontiera dintre lumea liberă și lumea închisorii sau a lagărului nu poate fi trecută decât prin arestare. Soljenițîn insistă să prezinte în detaliu valurile de arestări care s-au făcut, ajungându
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
brigada 104. Îmbrăcămintea deținuților constituie un alt detaliu important. Se face distincția între două categorii de îmbrăcăminte, între haine de lagăr și haine civile, primele considerate un fel de uniformă: "pantaloni negri, vătuiți, cu numere pe genunchiul stâng", pâslari, obiele, pufoaică și căciulă, toate aflate într-un grad de uzură foarte avansat. Într-o zi geroasă, deținuții se îmbracă cu tot ce poate fi îmbrăcat. În aceste condiții, se întâmplă uneori ca, încă de dimineață, pe platoul de adunare, gardienii să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Așa s-ar explica și atitudinea de compasiune pentru deținuți, pe care o dovedește acest narator. În scena percheziției, apare într-o paranteză o completare motivată nu sub aspect informativ, ci emotiv: gardienii "le-au poruncit deținuților să-și desfacă pufoaicele (în care fiecare și-a pitit căldura din baracă)"275. Remarcăm încă un narator interesant din acest punct de vedere naratorul ironic din romanul Primul cerc. Obiectivitatea îi lipsește și lui, în pofida statutului de narator care nu ia parte la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]