914 matches
-
doilea război mondial erau încă de domeniul viitorului și nimeni n-avea cum să știe în ce fel va arăta și în ce direcții va evolua lumea postbelică, nu se știa nici măcar dacă va mai exista civilizație, dacă nu cumva puhoiul nazist o va nimici și o va înlocui cu un uber-Reich pur, dur, total inuman și în sfârșit liber să-și pună în aplicare programul de rărire a rândurilor omenirii. Perversa exterminare de către puterea comunistă a unora dintre cei ce-
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
visase să stabilească norme de conduită, interese active, și noi relații filiale, care să zăgăzuiască năvalnica revigorare a impulsurilor imunde din lăuntrul lui. Dar totul fusese zadarnic. Apa săltase și înecase atât barajele din afară cât și pe cele dinăuntru. Puhoiul începuse să inunde, să pulverizeze digul prăbușit. Vedea limpede zădărnicia propriei sale izolări. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de viețile după care tânjise și nici nu îngrădise rușinea devastatoare și animozitatea care-l despărțea de mama, de fratele
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
Cristian Tudor Popescu sfârâie ca un fier înroșit introdus în apă rece, clocotesc de pasiune sunt, nu mai încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea sa mă irită și mă fascinează în același timp. Mi se pare mult prea năvalnic, adesea lasă impresia partizanatului pe față, pare imun la orice posibile argumente contrare, viziunea sa pare de neclintit. Dacă cei doi ar
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
lor! Nu am mai intâlnit atâția tineri soldați cu pusti automate, din vremea războiului, de când eram în clasele primare: pe străzi, în autobuze, în drumurile lor spre serviciu sau spre casă și chiar pe acoperișuri, în zi de vineri, când puhoi de musulmani - printre care îți faci loc cu greu - se îndreaptă spre moschee și trebuie prevenit orice incident. I-am întîlnit și la Muzeul de Istorie a Ierusalimului , unde erau învățați propria lor istorie. Erau toți tineri și frumoși, ca
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
pe care se vede obligat să-l învețe de tânăr: „Am visat mereu să am forța cuvintelor, să pot face orice numai «din cuvinte». Am probat-o la înmormântarea tatălui, scriindu- i ca un nebun necrologul. Tăieturi, reveniri, ștersături și puhoi de lacrimi. Patetic. Când, după prima frază, ditamai preotul a izbucnit în plâns, m-a bufnit râsul în biserică. Mi-am dat seama cât e de prost. Îl fac praf niște cuvinte. Mă făceam că asist la slujbă, dar, de
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Hristos, Blaga pune ideea dezonorantă a unui deus absconditus. Un zeu care nu-și iubește făpturile și care se străduiește temător să păstreze distanța față de ele este o stihie dubioasă a cărui principală grijă e să nu fie detronat de puhoaiele hominide. Și atunci cum să te rogi unui Dumnezeu care fuge de tine, luîndu-și toate măsurile ca să te păcălească? În al doilea rînd, Blaga împărtășește prejudecata tipic filozofică că scopul suprem al omului e cunoașterea. Fals: nu trăim ca să cunoaștem
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
una din cele mai aglomerate străzi din lume, goală de orice activitate, numai pentru ea. Nu puteau trage prea multe duble (soarele avea să strălucească prea tare), și chiar dacă era o dimineață friguroasă de duminică, new-yorkezii urmau să iasă curând puhoi. Și mai era și premierul sovietic Nikita Hrușciov. Trebuia să apară pe Strada a cincea la 7.30. Până atunci erau obligați să încheie. Audrey nu putea, totuși, să iuțească lucrurile. Dacă Tiffany era, așa cum scrie în scenariu, locul în
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
vreme înainte de a ajunge în Argentina, în 2006, am inceput sa recitesc Despre eroi și morminte și să-mi notez locurile cheie din român, pentru a filma nu doar un Buenos Aires real, de azi și acum, ci și unul fantasmatic. Puhoiul de străzi și locuri din românul lui Sábato mă familiarizat sonor cu orașul. Deci: parcul Lezama, strada Balcarce, parcul Colon, parcul Retiro, strada Garay, strada Isabel Catolică, strada Amiral Brown, bulevardul Pedro Mendoza, strada Belgrano, strada Pueyrredon, strada Leandro Alem
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
Cristina Alexandrescu Magazinul Carrefour Unirii a fost inundat în timpul furtunii care s-a abătut asupra Bucureștiului, duminică. Un clip postat pe internet arată cu un puhoi de apă năvălește în magazin, din tavan. Ploile torențiale au creat, duminică, scene incredibile în București. Mai multe zone din oraș au fost inundate, iar la Piața Unirii totul arăta ca după viscol.
Carrefour Unirii, inundat în timpul furtunii de duminică - VIDEO INCREDIBIL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33316_a_34641]
-
cei patru metri și jumătate călăuziți de legea gravitației, mi-a rămas în minte o pasăre mare, un punct negricios pe azuriul bolții. M-am scufundat întrebîndu-mă dacă era un corb, un uliu sau o bufniță. N-am găsit răspunsul, puhoiul m-a înghițit și mi-a șters întrebarea din cap, am izbit fundul pietros cu picioarele, șocul m-a răsturnat și m-a dat de-a berbeleacul, în întunericul păstos m-am lovit de ceva care se rostogolea ca și
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
în alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea lor recolte neculese turme de oi șine de cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri și-au amintit că e timpul să plece acasă Localitate ideală Patru sute de oratori ocazionali patru sute de directori
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
fi sorbit dulcele tors al orelor către amurg, la finele zilei de muncă, începută înaintea zorilor. Se știa doar apărat, iar trecerea câte unei secete ce-l silea pe țăran să macine ghindă, rămânea în istorie, la un loc cu puhoiul lăcustelor. Se petrecură, astfel, sute de generații de ecologiști ce nu s-au cunoscut. Iubeam și eram iubiți. Dar se știe, cel puțin de când poezia damnată a intrat în canon, că ucidem ceea ce iubim, așa se întâmplă, nu se poate
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
priviri cu subînțeles între maneliști! Însă Domnul Pruteanu nu mai vede, nu mai aude și-i împroașcă pe co-invitați cu cele mai fastuoase, interesante și mai jignitoare construcții gramatical-epitetice. Cvartetul manelist încearcă să o dea pe umor, moderatorul să oprească puhoiul, cameramanii să privească spre recuzita din studio, dar nimic nu se mai poate face - totul e în zadar... Până la urmă R. Moraru zăgăzuiește calamitatea anunțând: Dincolo de vorbele sale, parcă se aude însă: Doamne, Dumnezeule, Save our soule! -Vezi că e
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
fără suport popular. Dacă se va întâmpla asta și în România, nu cred să se umple străzile cu demonstranți. Instinctul comunitar, conștiința social-politică a populației românești bat spre zero. Românii se vor mulțumi să privească fiecare la telejurnale încă un puhoi de imagini atroce, pe care, potrivit rating-urilor, le preferă oricum, vor citi cancanuri despre cei morți, în ziarele de scandal, vor asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune Ťfie la ei acoloť
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
aceea a comuniștilor români, urmărind să distrugă biserica greco-catolică, ceea ce au și reușit. Fără să se omoare după monarhie, când regele este forțat să abdice la 30 dec. 1947, îl căinează: "bietul copil regal trebuia să se ferească din calea puhoaielor ce vin și vor să vie". Scriitorul are conștiința clară a direcției catastrofale în care evoluează situația politică din țară, e de-a dreptul vizionar: " Pentru triumful comunismului rusesc au fost jertfite în Rusia 20-25 de milioane de necomuniști. Așa
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
acord: primele două reprezintă un tot unitar. Văd eu că acest film a reușit să le livreze confuzia pe tavă criticilor anglo-saxoni de film, și nu fără motiv. E extrem de deschis interpretării, și astfel îți oferă un hățiș de semnificații. Puhoiul de coincidențe seamănă a Lynch, delicatețea gesturilor protagoniștilor, a pantomimă, violența are ceva de farsă în modul de manifestare (principala armă rămâne un set de mingi de golf), iar continuarea relației dintre cei doi e deopotrivă hipnotică și imaterială. Probabil
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
când s-a dus el cu elicopterul său să salveze oamenii de stihiile care s-au abătut peste ei în 1972, undeva în țară... De fiecare dată când doamna din secularul sat bănățean privește acum la televizor cum se revarsă puhoaiele și năvălește apa, înghițind satele și truda oamenilor, memoria retinei reînvie și atunci îl revede pe omul drag, așa cum trăia și zâmbea la semenii pe care-i iubea. Atunci, într-o misiune de salvare, pilotul Orza s-a stins din
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți fac ferfeniță lumina cu foarfecele din ochi, vamă pe nimic, cînd totul dospește în puhoaie de raze ciobite; fiecare strop ascuns în cana lui, fiecare pierdut în beția lui, fiecare viu în moartea lui, fiecare mort în viața lui - baloturi de carne măcinați atîrnați în cîrlige într-o măcelărie plină de îngeri transparenți ca scorburile
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar din istorie din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte răsucite-n auz și susurate prelung... Caii de azi poartă în coame izbânda viscolul iernii sau puhoiul căldurii limba cenușii pare o poftă de câine și sună din amintiri doar pașii lui Johan Wolfgang Geothe În casa copilăriei./ În tinda cea scurtă se-aude moartea cum plânge Poză 1 Unde lichioarea de viață în adormire naște imagini
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei madrigaluri *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - CINE E EA? [partea I] / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de
CINE E EA? [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373716_a_375045]
-
după alta și ei privesc la toate din jur, la fel cum se uită Redfort și Newman, la fel cum se uită Eastwood în nebunia aceea de film cu pumnul de dolari, și e muzică, peste tot e muzică, noian, puhoi, năvală de muzică, Moonflower, și chiar și fanfaronul de Tom Jones își are loc în sufletul lor cu ale lui grandomanii: This Is Tom Jones acu doi ani, alt disc pe nume Tom și acu, anul ăsta, She’ A Lady
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
ca mine, ca noi toți, nevinovații sunt însă primii care plătesc, pentru că nu știu cum să se apere. Tăvălugul cară cu el ce întâlnește; totul cade, se duce rostogolindu-se, iar primii care-i stau în cale sunt naivii, mirându-se de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei, când nu se mai înțelege simbolul justiției legate la ochi. Vine mai târziu un timp al vindecării, când toate se liniștesc, dar nimeni nu mai are atunci timp de socoteli: aceasta e soarta nevinovaților. Sălile
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
mese și canapele. Pe canapele, cupluri stăteau tolănite romantic, cu câte un cocktail în față, ca și cum ar fi stat pe malul mării. Doar că, în loc să se uite cum se sparg valurile, se uitau în fundul trecătorilor, adunați și ei într-un puhoi. Frumos. 26 iulie 2013 “Aud română de spectacol, tre’ să schimbăm”. (Nic venind din altă cameră și auzind începutul unei emisiuni de divertisment, pe Antenă 1) 25 iulie 2013 Pe căldurile astea, numai mascat în trupele antitero să nu fii
“Aud română de spectacol, tre’ să schimbăm canalul” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19140_a_20465]
-
să-și cumpere un cal pe care să-l folosească la muncile agricole. Pe când cerceta cu admirație un frumos armăsar cu care se și împrieteni de cum îi puse mâna pe coamă, mângâindu-l cu blândețe și fără teamă, deodată printre puhoiul de lume se formă un culoar prin care înainta gârbovită, slută și urâtă Baba Cloanța. Tânăra Elena Valdescu își strânse speriată bărbatul de braț și se ascunse temătoare după trupul său. - Ce s-a întâmplat, dragostea mea? - Baba, șopti Elena
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]