719 matches
-
l-acoperi cu fluturi dalbi,Crenguțele-i fragile înflorite-n mai,Se aplecau sub greul unui rece strai.În noapte, gerul din adormire se trezi,Iar din ținuturile înghețate, el veniși-nvălui în ghiață gingașii mugurași,Ce tremurau ca niște puișori golași.Dar soarele, în grabă răsări în zoriși cu-n sărut topi zăpada de pe flori, Însă cireșul știa că de-astă dată,Va pierde-n vânt podoaba-nmiresmată.Și-n dimineață, mângâiat de-o rază caldă,Cireșul trist își lasă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
sigură, dar după simptome bănuiesc c-ar fi posibil... - Să avem un copil?... Iuhu! - chiui în culmea fericirii și dădu pinteni calului. Terminară în grabă treburile gospodărești și odată cu sosirea serii făcură o mămăliguță cu brânză și smântână, fripseră un puișor și cinară în tihnă. Vestea anunțată de frumoasa Elena, că în curând vor fi mamă și tată, trebuia sărbătorită cum se cuvine. Se cinstiră cu vin roșu dintr-un butoiaș pus deoparte doar pentru suflețelul lor și se ospătară pe
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GABRIELA JANIK - POVESTEA UNEI VRĂBIUȚE Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului A fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte devreme și se ducea să le caute de mâncare. Dimineața în răcoarea zilei sau în arșița amiezii, vrăbiuța zbura din loc în loc să aducă hrană puilor ei
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
zbura prin pădure, auzi deodată „poc!“ și abia, abia scăpase sărmana de pușca vânătorului. În alte zile era urmărită de păsări mari de pradă. Acestea erau cele mai mari griji ale ei. Dar nu pentru ea se temea, ci pentru puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe, foarte departe, pe câmpuri unde țăranii cultivau tot felul de grâne. Semințele care le găsea pe ogor, le aduna în ciocul ei mic și cu bucurie zbura înapoi la cuib
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
cer privind stolurile de păsări care plecau spre țările calde. Tare ar fi vrut și ea să poată zbura acolo unde iarna nu venea niciodată. Dorea să nu mai fie nevoită să îndure frigul și gerul năpraznic al iernii. Însă puișorii erau încă mici și nu învățaseră să zboare. Era prea primejdios să pornească cu ei la un drum lung. Și apoi, nu ar fi ajuns niciodată la țintă. Iar ea nu se îndura să se despartă de ei nici în
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
ale ei supraviețuiau peste iarnă și nu de puține ori găsea câte o pasăre înghețată. Atunci, înspăimântată se ruga lui Dumnezeu să o ajute, să nu cadă pradă vremii năprasnice. Dorea să treacă cât mai repede iarna și să învețe puișorii să zboare. Acum erau niște mogâldețe micuțe dar știa că în primăvară, îi va învăța să zboare și să-și caute singuri hrana. Atunci, nu va mai fi nevoită să muncească din greu. Și așa cu visul acesta, spera să
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
acesta, spera să vină zile mai bune și pentru ea. Zilele treceau rând pe rând iar vrăbiuța noastră zi de zi se avânta tot mai departe să găsească de-ale gurii. Cea mai mare bucurie a ei era însă când puișorii ciripind deschideau ciocurile pentru a fi hrăniți. Atunci, uita de orice oboseală, frig, arșiță și chiar de pușca vânătorului care nu de puține ori era gata, gata să o atingă. În cuib uita și de păsările răpitoare care dădeau târcoale
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
Iarna trecuse și în sfârșit primăvara începuse să-și facă apariția. Urmele zăpezilor se vedeau tot mai rar și ici-colo, pâlcuri de ghiocei și toporași începuseră să răsară. Astfel, într-o zi călduroasă de primăvară, vrăbiuța noastră și-a scos puișorii din cuib pentru a le preda prima lecție de zbor dar și de căutarea hranei. Mama le explică cu răbdare și bunătate care semințe erau bune de mâncat și ce insecte pot să prindă pentru a-și potoli foamea. Când
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
Puii trebuiau să „salute“ și să respecte pasările care trecea în zbor pe lângă ei sau care locuiau în cuiburi vecine. Ciripind, salutau păsările mai în vărstă. Apoi, cand se certau, ea intervenea cu duioșie între ei să-i împace. Dar puișorii nu au vrut să o asculte pe mama lor. Cu toata osteneala ei, zi de zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu le plăcea să zboare prin arșiță așa că
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
vorbească cu ei și să-i trimită la muncă. Așa că se hotărâse să îngrijească mai departe de hrana zilnică așa cum o făcuse și până atunci. Chiar dacă aceștia erau „copii mari“ de acum, dar în ochii mamei ei rămăsesera tot niște puișori neajutorați. Efortul mamei lor, pe zi ce trecea era tot mai mare deoarece puii erau „copii voinici“ și odată cu timpul, cerințele lor crescuseră. Aveau nevoie de mai multă hrană. Într-o zi, vrăbiuța plecase ca de obicei să caute mâncare
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
povestea unor copii din zilele noastre. Vrăbiuța din povestirea mea poate fi asemănată cu multe mame care muncesc aleargând de dimineață până noaptea să aducă fericire și bunăstare în viața copiilor lor. Dar de multe ori, noi mamele, uităm că puișorii noștri au crescut și nu mai sunt copii mici pe care să-i cocoloșim la piept. Uităm că a venit și vremea lor să zboare, să fie pregătiți pentru a ține piept greutăților vieții! Deseori responsabilitățile copiilor sunt preluate tot
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
și mă-ntreb: cine l-o fi pus, la anii lui, să-și ia pisică tânără? Ce noroc are cu mine!... Păi, altfel cum se descurca tatae?... (își trage peste față vestonul care se afla pe spătarul scaunului). Noapte bună, puișor!... (se aude un sforăit ușor, când intră colonelul) - Dodoloanță! (îl observă că are ochii cîrpiți de somn) Do-do-loan-ță..., ce faci în timpul serviciului?... - Or-do-na-ți!... dom' colonel. - Să ordon!?... Cui să dau dispoziții, când ordonanța mea doarme? (cu o vocea stinsă) Știai
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
propriu amplasat în incinta Centrului Comercial „Maldini“, Calea Martirilor nr. 172, următoarele produse (prețurile includ T.V.A.): ouă de ciocolată, 35 g - 9 500 de lei, ouă de ciocolată Kinder, cu surprize - 22 000 de lei, figurine de ciocolată (ou, puișor, iepuraș) - 8 500 de lei/pachet, iepurași de ciocolată „Țupi-Țup“ - 4 500 de lei, rățușca buclucașă, de ciocolată - 33 500 de lei, bomboane de ciocolată „For You“ - 30 000 de lei/cutie, bomboane de ciocolată „Laura“ - 32 000 de lei
Agenda2005-17-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283599_a_284928]
-
care în 1883 a primit ordin de la țarul Alexandru să realizeze ouă de aur pentru țarina Maria. Primul Faberge a fost un ou de platină care se deschidea, înăuntru având un ou din aur care la rândul său conținea un puișor de aur și o miniatură a coroanei imperiale. Țarii au fost atât de entuziasmați de creația renumitului bijutier, încât i-au comandat acestuia o serie de ouă din aur pe care să le ofere în dar. C. H. P. Simboluri
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
câte un ghiveci de lut, vopsit în roz și înfășurat în iarbă sintetică, în care se așază un pahar umplut cu ceapă verde pentru micul dejun. Ghiveciul se decorează cu salcie înflorită și ouă vopsite, iar masa, cu iepurași sau puișori de pluș. La mijlocul mesei, într-o vază mare de sticlă, pusă într-un castron decorat cu o cunună de iarbă artificială, se pune un buchet mare de flori de primăvară: lalele, narcise, zambile. Rustic Peste o față de masă albă se
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
acoperi cu fluturi dalbi, Crenguțele-i fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui rece strai. În noapte, gerul din adormire se trezi, Iar din ținuturile înghețate, el veni Și-nvălui în ghiață gingașii mugurași, Ce tremurau ca niște puișori golași. Dar soarele, în grabă răsari în zori Și cu-n sărut topi zăpadă de pe flori, Insă cireșul știa că de-asta dată, Vă pierde-n vânt podoaba-nmiresmată. Și-n dimineață, mângâiat de-o rază caldă, Cireșul trist își
CIREȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385131_a_386460]
-
De ulii sunt atacate Păsările din ogradă. Iar viile sunt prădate, Când credința-i încălcată. Călătoare-i primăvara, Că pe dealuri și coline, Prin cireși colindă vara Cu ciorchini de rubine. Că e început de vară, Cu-a vremii repetare, Puișori de păsări zboară Și lasă cuiburi goale. Din anuarul: ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" La mulți ani sărbătoriților cu numele Sfinților Constantin și Elena! Maria Filipoiu Referință Bibliografică: SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385157_a_386486]
-
Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cea mai tare gospodină din curte, Doamna Găină, s-a trezit de dimineață cu multe probleme-n față: - Cotcodac, vai, cotcodac, nu mai știu ce să mă fac! Puișorii mi-au fugit, cocoșul a răgușit, n-am să pot sta să clocesc dacă grijile îmi cresc! Chiar atunci, venind din piață, apăru vecina Rață: - M-am trezit cu noaptea-n cap să cumpăr niște dovleac, să fac două-trei plăcinte
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
ce noroc, nu pleca, rămâi, te rog, să m-ajuți eu te-aș ruga, că ești chiar scăparea mea! Rața coșul își lăsă, la găină alergă: - Spune, draga mea vecină, care e a ta pricină? - Dacă poți, să mă ajuți! Puișorii mei mărunți au fugit din zori de zi și nu îi mai pot găsi, tocmai când mă străduiesc șapte ouă să clocesc, și cocoșul să-ngrijesc! - Lasă, nu îți fie frică! Dacă e, la o adică, am să-i caut
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
prea mult. Bănuiesc că și voi vă grăbiți cu drumul și nu vreau să vă mai rețin. Prezența voastră ne făcu plăcere, iar plecarea voastră ne-aduce doar păreri de rău. Deci, asta era, își zise Mărțișor. Adică... plecați acasă, puișori! Stai, mărite împărat, că mai avem puțină treabă! Calm, se înclină și zise: - Vă mulțumim de ospeție și ne pregătim de plecare. Vrem să ne luăm rămas bun de la cei de față și de la cei care nu sunt de față
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
tămâie și să se roage. Le-a îndeplinit pe toate întocmai dar a observat că de atunci îi mergeau toate deandoaselea: scroafa a fătat purceii morți toți și unul avea două capete, cloștile au lăsat ouăle să se răcească și puișorii au murit în găoace, îi dispăreau lucruri din casă în mod inexplicabil și nu reușeau să le mai dea de urmă, laptele caprelor dispărea peste noapte că nici să hrănească iezii nu mai ajungea și alte belele din acestea, cărora
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
din calea ortacilor mei... Pleacă Ștefane cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești baba trântește poarta și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a fost tâmpita. Voiam să duc mai departe tot ce-mi cereau ei. Dacă-mi cereau să fac colaj, eu nu tăiam bucăți de hârtie pe care să le lipesc laolaltă. Luăm imagini drăguțe din reviste foto (apus de soare, puișorul care iese din ou) și făceam un fel de graffiti pe ele, foarte pertinent, obraznic. Nu era un gest gratuit, doar ca să-mi enervez profesorii, îmi susțineam teoretic colajul, cu referințe la Statutul operei de artă, de Vilém Flusser, la
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
adoram să fiu orbită de reflectoare și să aud zgomotul orchestrei în spatele meu. David, când ești pe scenă și cânți și poți să simți cum ritmul orchestrei mișcă scândurile de sub tine, parcă ai fi beat. E chiar așa cum îți zic, puișor. Scena a fost ca lichiorul pentru mine, ca berea sau ca whiskey-ul. Uneori îmi făcea rău, la fel cum băutura îi face rău unui om beat, dar pe mine mă rănea sufletește, asta era diferența. Aveam noroc când găseam câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele sub braț; a crezut că poate renunța la cârje când îi aplică lui Gretl o corecție, cândva n‑avea nevoie de asemenea instrumente ajutătoare. Dar, puișorule, hai totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu tare te‑aș mai îndesa în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]