357 matches
-
careva pe Vascodagama al ei că nu are băiat, el i-ar fi sucit gîtul, și a rîs, amuzată: Ia te uită, cocoșul cel bătrîn știa el ce știa ... și așa a înțeles ea de ce îi spunea el, în glumă, puicuțo, în ultima vreme, și se pierdea toată noaptea în mîngîieri drăgăstoase, care o făceau pe Afrodita să înflorească de fericire. Referință Bibliografică: PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 549, Anul II, 02 iulie
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
-nvat doda-a iubi, Cu inima și ochii, Dar iubirea-i boală grea. Îmi place, dar vreau scăpa. Spune-mi doda leac nu ai, Orice, numai să îmi dai, Să -mi duc viața liniștită Și de neicuța iubita. Puiul meu, puicuța mea, Vino tu, la doda-ncoa', Să-ți dau leac de inimioara, De-l iei ,n-o să te mai doară. Spune-mi doda leacu-ndata, Că inima nu m-asteapta, Spune-mi doda, doda mea, Că-mi plânge inimioara. Dimineață când
DOINA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362634_a_363963]
-
cheamă Alecsandri (nu cu x care, după părerea lui devine Alexandri adică sc în loc de cs) și scrie negru pe alb: Mândruliță de la munte, / Ce nu treci colea, pe punte,/ Să te strâng la pieptul meu? Că te-aș face, zău, puicuță, / Să urăști a ta căsuță/Și să uiți pe Dumnezeu. Îndemnând fetele mari să calce morala și să-L uite pe Dumnezeu. Părerea orășenilor despre viața la țară. Acum vremurile parcă s-au schimbat. Oare mai sunt pe lume și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Române ! Cu tot cu Dunărea și Carpații Ei de fată mare ! Carpații ei de curbură, mai ales!!!! Deși-i căsătorită și are și copii ! Să-i trăiască ! Cine-a pus-o să fie așa de ...fatală! Plină de prăpăstii și înălțimi amețitoare !? Puicuță de româncuță (diminutivăm ? diminutivăm!) unsă cu toate alifiile posibile și imposibile ale Occidentului de pretudindeni! Iat-o ! Cum, e-aici? N-o vezi !? Este în fața ta: se lăfăiește pe pagina goală! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (144) Referință Bibliografică: TANDRĂ
TANDRĂ CA UN SPIC DE GRÂU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353783_a_355112]
-
parcă nu ști ce vreau de la ea, asta ar fi culmea să nu-ți aduci aminte! Cum băutura îl cam ciupea din nou, domnul Pandele, voind să se dea mare, aruncă o vorbă cu tâlc: cine pariază cu mine că puicuța asta îmi cade la pat și am s-o aranjez chiar de față cu bărbatu-său? - Adică, te culci cu ea și mai vrei să câștigi și bani?... îl întrebă părintele Dovlete Marin. Vrei să faci două păcate? - Nu e
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
O C O Ș U L Ș I P U I C A În ogradă, la Costică, mare zarvă-ntre găini: Toate-s foarte supărate, căci cocoșu’ , în vecini, A binevoit, azinoapte, să petreacă... afurisitu'! I-a căzut cu tronc Puicuța lui nenea Dumitru... Că-i pestriță și-are creastă mititică, rozalie, Pieptu-i iese din rochiță, e-ndesată, durdulie Și se crede balerină. Are vocea în formare; Nici nu a-mplinit un an, dar când face o cântare Din guriță, te excită
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
pe alei, de cocoși este dorită. E fudulă și isteață, iar când vine pân’ la gard, Pintenatul s-a trezit... cum pe el penele-i ard. „Cucuruguuu!” zice hoțul, e semnalul că o place: Dă din aripi, se înalță, la Puicuță -i sare-n brațe. Ea-i cuminte, căci găină o s-ajungă încurând, S-a făcut că nu pricepe și l-a ciugulit pe gât. El, o aripă își lasă, și pământul mi-l atinge... E pierdut, a-ndrăgit-o, sângele în el
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
suspendate la nivelul păsărilor, traversează hala precum culoarele unui bazin olimpic - dispozitivele de hrană și de apă. Pe jos e talaj de lemn, arată ca o tocătură de scoarță de copac și se simte moale sub tălpi. 8.800 de puicuțe trăiesc aici și lumea lor e riguros protejată și regizată. Ritualul de purificare ține de biosecuritate, un capitol gros din manualul fermierului. Aerul e împrospătat constant de sistemul de ventilație, temperatura și umiditatea sunt controlate la sutime - cei trei parametri
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
contururi rotunde, prelungite caligrafic de coada țâfnoasă. Sunt aproape grațioase, cu ciocul rozaliu, creasta și picioarele de‑o nuanță mai închisă și ochii rotunzi gri‑albăstrui, încă în definire. Grația se risipește când sunt adunate pentru vaccinare, 8.800 de puicuțe în nici un sfert de hală, delimitată temporar cu gărdulețe din sârmă. Cinci îngrijitori se chinuie să mâne zburătăceala care‑ncotro, bătând din palme și șâșâind. Șșșșș‑șșșșș! Aplauze! Șșșșș‑șșșșș! Separeul se umple cu o cotcodăceală uniformă, nu mai contează
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
cotcodăceală uniformă, nu mai contează unde se termină un corp și unde‑ncepe altul. Foto: Cristina Gânj Cocoșii trec prin același proces, în hala în care cresc împărțiți pe categorii, mici, medii și mari; într‑un al patrulea țarc sunt puicuțele mai mici decât media. Întotdeauna există minus‑variante, adică indivizi care se dezvoltă mai lent, mi‑a explicat șefa de fermă, doamna Angela, și plus‑variante. Aici, trebuie uniformizate. Îngrijitorii cântăresc săptămânal păsările, câte 4-500 din fiecare hală, și așa
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Vaccinurile sunt esențiale pentru prevenția bolilor și aici, la ferma de părinți, insistă să le facă el. „Și ca să evaluez starea păsărilor, și ca să dorm liniștit noaptea.” în salopeta lui gri‑petrol, mănuși chirurgicale și bonetă, înaintează prin densitatea de puicuțe, tija cu sprayul baleind stânga‑dreapta de parc‑ar căuta metale. După ce trece de ele, corpul comun se regrupează. Unele au agende proprii, sar pe benzile de hrană și de apă, una se saltă pe gărduleț cu ghearele‑nainte, ca
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
pe niște buchete, câte două într‑o mână, și le vaccinează una câte una, peste 12.000 de păsări. Azi, e prin pulverizare. Ovidiu a calculat dozajul: câtă apă la atâtea doze de vaccin și un total de atâtea capete, puicuțe și cocoși de cinci mărimi. „Tot ce contează la matematică e regula de trei simplă, restul sunt povești.” O mostră de umor. E un tip pragmatic și fără‑nflorituri, trăsături comune familiei. Spune că îi plac animalele, dar nu e
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
tijă de metal lungă, prin care pulverizează cu o anume presiune, reglată din manometru, în vârf cu un anume tip de duză, care determină dimensiunea particulei. Ovidiu, în salopeta lui gri‑petrol, mănuși chirurgicale și bonetă, înaintează prin densitatea de puicuțe, tija cu sprayul baleind stânga‑dreapta de parc‑ar căuta metale. După ce trece de ele, corpul comun se regrupează. Unele au agende proprii, sar pe benzile de hrană și de apă, una se saltă pe gărduleț cu ghearele‑nainte, ca
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
în zare Pala'l phurina dikhion ande tarpeste Că două umbre șopotind... Sar dui ushiala lokăs duma dindoi... El se oprește ascultând: Vo ashiavel-pe ashunindoi: Zamfira Zamfira Mă duc de-acum. Jeautar akanara. Țiganul tânăr O terno Rom Mai stai, puicuța! Mai besh, cirikliorie! Zamfira Zău că mă tem, mă tem, drăguță. Chaches trashau, trashau, kamlioreia. Țiganul tânăr O terno Rom Da' pentru ce atâta frică, Tale anda soste kajiki dar, Stai, nu te teme de nimica, Besh, na trasha khanchestar
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
ceva de mâncare așa că, în mod obligatoriu, când treceam prin locul unde se afla cel mai apropiat cuibar strecuram mâna chiar și pe sub vreo găină gata de ouat și șterpeleam patru ori cinci ouă, dacă îmi ieșea în cale vreo puicuță și o nimeream o apucam repede de gât ca să nu cotcodăcească ori să chirăie și să dea alarma, din grădină îmi umpleam buzunarele cu roșii și castraveți iar astfel garnisit, ieșeam în calea vitelor și urcam împreună. Odată ajunși sus
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
să vadă cum stau treburile gospodăriei. Nu era fără rost această osteneală, căci acolo, în ograda cea întinsă, o aștepta cea mai grozavă desfătare din cursul dimineții. Era ceasul când slujnica Marta hrănea orătăniile din curte, când toate găinile mari, puicuțele tinere, dar, mai ales, cocoșii cei împopoțonați și trufași, cu penajul colorat ca de aur, cu pene lucitoare de parcă erau niște pietre nestemate, de opal, agate, sau cine știe ce podoabe prețioase, încât ei arătau ca niște veritabile vitrine ambulante înzorzonate de
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
țanțoși prin curte și nu lăsau în pace amărâtele găinușe să-și culeagă în tihnă grăunțele, că doară de la ele era cel mai mult folos! Iată, trecu prin curte și motanul Tigran, motan viclean, necioplit, mare hoțoman, care cam urmărea puicuțele cele tinere, sau puișorii proaspăt ieșiți din găoace. Îi va arăta ea lui, să nu-l mai prindă prin curte, că-i rupe picioarele! Avea ea o socoteală mai veche cu el, și de-atunci căzuse în dizgrație. Să nu
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
în viață ș.a.m.d. Răcoarea nopții le făcu bine în parcarea OMV-ului. Nu vrură nici pere, nici altceva să-ngurgiteze. Pupară, culmea, toate țâța ulciorului cu apă de munte, neomițând aprecieri laudative și gălăgioase. Restul drumului avusei liniște. Câteșitrele puicuțele moțăiau. Mașina din spate se ținea de mine docilă. Din când în când, e drept, mai primeam avertizări prin faruri, ca și când Lili m-ar fi somat să nu-mi prăpădesc a încărcătură prețioasă ce duceam la bord sau să mă
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
deosebit de frumoasă, mai ales pentru două lucruri: la Paști ne făcea în tăvițe mici, special, cu diferite modele, câte un cozonacel și o păscuta ca niște jucării, iar toamnă ne dădea de pomană, mie un cocoșel, iar surorii mele o puicuța, ceea ce ne bucura nespus. Întotdeauna, după ce spărgea ouăle pentru aluat, mama lua cojile, le punea într-o trăistuța și ne trimitea să le aruncăm în pârâul de la marginea satului ca să vadă și năpăstuiții de soarta care se ascundeau prin păduri
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
dormim în bucătărie, zise soacra. Camera de la drum nu o folosim peste iarnă, deoarece nu avem lemne suficiente. Hai, instalați-vă, că acu’ vine și Ilie de la SMT. Frosa ținând copilașul mic în brațe privea încurcată odaia modestă. - Tăiai o puicuță și făcui din ea ciorbiță și saramură. E cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mesei, pe un tocător de lemn și o acoperi cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care turnă câte două polonice de ciorbă, în care abia se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în care mai băgase câțiva ardei roșii grași uscați, numiți în zona Olteniei, raci. Mai puse pe masă trei linguri din lemn
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care turnă câte două polonice de ciorbă, în care abia se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în care mai băgase câțiva ardei roșii grași uscați, numiți în zona Olteniei, raci. Mai puse pe masă trei linguri din lemn și trei ceșcuțe din lut. Aduse o litruță de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
aș putea să scriu ceva pentru el, și dacă nu m-ar deranja să ne vedem să bem ceva la prânz, ca să discutăm mai pe larg. La început mă tot întrebam ce naiba se întâmplă, dar Geraldine spune că acum sunt puicuța biroului. Știu c-ar trebui să mă simt flatată, încântată, dar de fapt sunt ușor enervată că nimănui nu i-a păsat de mine înainte. Dar nu e totul atât de rău, cel puțin atmosfera la birou e mai plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
genitivul pronumelui. Răspunsul doamnei de onoare a răsunat cu o încărcătură toxică: — Nu. Sunt cu toții pe Coasta de Vest, undeva pe acolo. Aș vrea să-i fi văzut! Din nou chicotitul soțului: — Și ce-ai fi făcut dacă-i vedeai, puicuțo? a întrebat-o făcându-mi cu ochiul mie, în chip nediscriminatoriu. — Mă rog, nu știu, dar ceva făceam eu. Chicotitul din stânga ei se înteți. — Ei bine, ceva aș fi făcut, a stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
incredibilă durere de gât. Pe lângă asta, pornografia creează dependență. Exact cum ai auzit. Sunt un pornoman care halește trei reviste pe săptămână și cel puțin un film. De aceea am nevoie de atâția bani. Trebuie să le întrețin pe toate puicuțele astea... În timp ce-mi masam gâtul cu nădejde în fața oglinzii din baie, rezistând privirii pe care mi-o expedia fața mea veștejită, o altă amintire mă ajunge din urmă, născută din bolboroseala nopților de febră din New York-ul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]