1,249 matches
-
muguri noi nouți... Așa era. Mugurii ieșiseră cu verdele lor timid și proaspăt, promiteau să se înmulțească, să crească... Vivat, crescat, floreat! Am spus entuziasmat. Trăiască acest simbol al victoriei socialismului! - Adevărat grăiești, a spus profesorul șoptit. De ce șoptit? Pentru că puieții continuau să se usuce, dar înmuguriseră parii de sprijin. Victoria socialismului era asigurată, simbolul funcționa perfect. Dorel SCHOR Tel Aviv 24 octombrie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (10) - VICTORIA SOCIALISMULUI / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne! - se închină Metodiu, făcându-și cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot salariul pe o săptămână, și nu era mult, ca să cumpere niște semințe și un mic plug pe care putea să-l folosească de unul singur. A mai luat și o greblă, o lopată și o mică secure ca să taie puieții de pin care crescuseră peste tot. Stăteam în camera din față, făcându-mi exercițiile pentru doamna Watkins, în noaptea în care a venit acasă încărcat cu toate astea. Era ziua obișnuită de salariu și mama nu făcuse decât niște turte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
începuse să crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice și acum, că răsărise iarba, totul arăta aproape egal. Câțiva puieți de pini prinseseră și ei rădăcini acolo, iar eu știam că peste câțiva ani, după ce or să mai crească și or să fie înalți, tot locul acela micuț avea să arate ca orice alt loc de pe dealuri și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
voiau sau uitaseră să dea jos steagul de înrolare în luptă, așa că încă îl avea la ferestre. Și noi îl aveam încă pe al nostru pe ușa de la intrare. Nici unul dintre noi nu vroia să-l atingă. Până în primăvara următoare, puieții de pin crescuți pe terenul curățat de tata se înălțaseră și începuseră să arate ca niște pini adevărați. În oraș, toți bebelușii știau acum să meargă și mai veneau și alții în urma lor. Când mă întorceam seara spre casă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
începuseră să pândească pe lângă casă, până am pus un semn cu „intrarea interzisă“. Asta i-a făcut și mai curioși, dar i-a ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În câțiva ani, locuitorii acelei localități au ajuns bogați, fericiți, prietenoși și comunicativi, păsându-le unora de alții, ceea ce se cheamă Spiritul de solidaritate uman. Oameni din alte sate au venit să învețe din experiența lor, dar să și cumpere puieți din „pomul norocului”, pe care să-i planteze în grădinile lor. Numele zânei devenite pământene, se traduce astfel:L= lumină, I= iubire, A= armonie, iar satul respectiv se numește „Satul virtual” din România mileniului 3. Referință Bibliografică: Prințesa Lia / Floarea
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de un ar[2] de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
generația mea, crede că i s-a făcut un compliment și îi mulțumește grațios. Oau, ce doză de adrenalină, ai scăpat și mai ești și lăudat! Făceam cazemate de zăpadă iarnă, ne băteam cu bulgari, construiam oameni de zăpadă; plantam puieți de copaci în parcul de lângă școală, maturam frunzele căzute, săream coardă sau elasticul, mergeam în grupuri de 3,4 colegi duminică la cinematograf și la cofetărie. Cu toți acești colegi am rămas în relații bune, chiar și după 30 de
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
încărcate. Pădurarul, împreună cu ajutorul său, ne-au luat în primire și, ajutați de profesori, ne-au explicat ce aveam de făcut. Am luat fiecare câte o săpăligă, o căldare cu pământ îngrășat și câte un snop de o sută de puieți. Toată gloata a pornit la deal, pe un plai de pădure, până am ajuns în parchetul care trebuia împădurit. Aici am fost organizați astfel: câte un băiat și o fată; băiatul, cu ajutorul săpăligii, trebuia să facă un cuib de 100x60
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
molid. Fetele, după ce groapa era pregătită, puneau un pui de molid în cuib, puneau și pământ îngrășat, umezit, bătuceau bine pământul, încât planta să stea drept. Asta era tot. Trebuia ca fiecare echipă să planteze cel puțin o sută de puieți. Era o treabă pe care o făceai cu plăcere. Mai ales că erai ajutat de o fată, în uniformă albastră de școală care în pădure părea și mai albastră. Chiar și mie mi-au repartizat o fată cu doi ani
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
că erai ajutat de o fată, în uniformă albastră de școală care în pădure părea și mai albastră. Chiar și mie mi-au repartizat o fată cu doi ani mai mică, dar frumușică și harnică. Eram printre fruntașii la plantat puieții în acea zi! Cum să nu fie frumos, când vedeai că și profesorul de matematică, Dan Bortă, și profesorul de fizică, Viorel Șuhani, sau cel de sport, Dumitru Cocerhan, făceau și ei gropi și plantau brazi și paltini. Nici n-
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
am potolit foamea, trebuia să fac în fugă temele pentru a doua zi. Istovit, m-am dus la culcare. Cât de frumos era să visezi că zbori pe șine cu trenul, prin păduri, visând frumos la ochii colegei care planta puieți în cuiburile făcute de tine! Referință Bibliografică: Cu școala la plantație / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
ascuns, câte speranțe nu mai vin la tine, și câte inimi naive ai fi străpuns. Plecând, redevenim copacul obosit, spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit, fără să să cerem cuiva legământ. , Ne vor înlocui alți puieți de viață, cu rădăcinile profunde în viitor, iar noi vom adormi, fără speranță, ca elefanții care știu când mor! Referință Bibliografică: Copacul care pleacă / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de
COPACUL CARE PLEACĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348624_a_349953]
-
bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de un ar de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
înțelege corrida, Pot înțelege și teama Bietului taur, Arena vieții noastre comune. Alisa, eu îți port trena. Mi-au plecat toți prietenii Am rămas ca un far inutil, de pripas, Un copac dintr-un codru ars. În jur cresc mlădițe, puieți, Putem muri, trec drumeți, Nu regretă, tu mă regreți? Mai trăiești? În somn te zăresc, Te aud prin zeci de pereți Cine spune că moartea-i pedeapsă? Cine spune că viața-i o faptă? Mă culc și trupul meu de
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), eraumai bine de doiari[3]de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
de capră... îmi amintesc de vărul Gicu copilul mezin al Catrincăi cum tot plângea într-o seară ce-l mai pupa Catrinca ne poveste că două zile el nu mai vrea cu capra să se ducă îl prinse pădurarul în puieți și se sperie săracul ne povestea la masa printre lacrimi ce-i zise pădurarul băi puță nu ești tu cel mic al Catrincăi eu sunt nea Gogu dar ce-am făcut ce cauți tu cu capra în puieți păi n-
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
pădurarul în puieți și se sperie săracul ne povestea la masa printre lacrimi ce-i zise pădurarul băi puță nu ești tu cel mic al Catrincăi eu sunt nea Gogu dar ce-am făcut ce cauți tu cu capra în puieți păi n-am știut păi stai să vezi nimic pădurarul tot il certă Gicu de teamă pe el se și scăpase cum povestea săracul Gicu Catrinca-l mângâia-n tăcere măi mama eu nu mai merg cu capra la păscut nea
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
de teamă pe el se și scăpase cum povestea săracul Gicu Catrinca-l mângâia-n tăcere măi mama eu nu mai merg cu capra la păscut nea Gogo pădurarul mi-a zis să-ți spun de mă mai prinde iar în puieți mă bate îmi ia capra și pe Catrinca o ... pup măi Gicu puiul mamii nea Gogu e glumeț... nu mama nu e drept ție-ți convine... dar eu ce fac cu capra cum rămâne Referință Bibliografică: Copilărie îmi amintesc ... / Gheorghe
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
de vină revine zonei de inconștiență a cetățenilor, puși cu orice chip pe căpătuială, indiferent dacă aceasta este meschină, ori certată la cuțite cu bunul simț. Cum altfel se explică dispariția atâtor livezi frumoase? În loc să le îngrijească și să planteze puieți pe toate dealurile golașe, așa zișii gospodari postdecembriști pur și simplu au dat iama în pomii fructiferi și i-au transformat în lemne de foc. Iar acuma când munții și dealurile sunt rase ca-n palmă, nu cred că-i
CRUCI ŞI RĂSCRUCI ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366087_a_367416]
-
deseori de recompense constând în note și aprecieri meritorii, vizite la muzee, excursii, concursuri tematice pe obiecte de studiu, concursuri muzicale, vizionări de filme și piese de teatru în grup, acțiuni de strângere a recoltei de fructe din livezi, plantatul puieților de brad pe locurile golașe ale munților precum și implicarea în competiții sportive au făcut din noi oamenii care suntem azi. Am trăit cu maximă intensitate acea perioadă adolescentină și am fost fericită, de fiecare dată, când îmi revedeam familia. Atunci
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
chiar și în nordul doldora de păduri, orice tăiere trebuie autorizată! Mai mult. Îmi spunea un prieten, care s-a mișcat cam peste tot în Europa, că la finlandezi, de pildă, în locul fiecărui copac tăiat, trebuie plantați de îndată cinci puieți! Cu precizarea că la locul tăierii nu rămâne nici măcar o crenguță. Elocvent, nu-i așa?... În aceste condiții ale nesimțirii și bunului plac, pe cine mai poate să mire că și la capitolul suprafețe împădurite, România este codașă între țările
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
glasul mamei nopți fără greieri - doar soacra vecinului țipă și-n somn groapa de gunoi - proteza de lemn și un bocanc sfârșesc împreuna zi caniculară - doar sticlele de bere puse la gheață pădurea rasă- se sprijină unul pe altul doi puieți de ulm văr de la oraș- scormonind râul după pești la grătar din ușa casei un melc trezit din somn miroase iarba... salcâmi în floare- pe cărare grăbite furnici aurii noaptea de-nviere - în fiecare baltă licărind o stea târg duminical
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356070_a_357399]