166 matches
-
nu mi-ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția asupra încercărilor inovatoare în materie de versificație. Autorul avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin comparație, cât de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Slepin-kar. Cad de somn, merg să mă culc și te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. Păzește-te să nu răcești. Nu te osteni peste măsură.“ Și iată-l pe Erou: „Dulcea mea Veronică, ă...ț Te rog, puiuțul meu cel scump, să nu fii supărată că nu-ți scriu multe, căci bucuros aș scrie volume întregi dacă aș putea să mă scufund cu totul în dulcile mele amintiri; știi însă că, gonit de ocupații zilnice și nemernicii, abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
neînsemnatele motive de tristețe, au venit, după cum, și neînsemnatele motive de tristețe, au trecut. Așa-i la fiecare final de an școlar, În fiecare școală, fie, ea, mare, dintre cele mari de pe lume, fie, numai, acolo, o gâgâlice, cât un puiuț de porumbel, dintr-un colț Îndepărtat și aproape uitat de lume, o școlișoară de care-și vor mai aduce aminte, peste timp, numai cei care și-au petrecut În ea bucurii și nebucurii, tristeți și netristeți. În seara despre care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fie mâncați de vii! -Ce faci Lady? Ce ai găsit, drăguțo? - întreabă o doamnă mai în vârstă care și-a scos cățelușa la o plimbare matinală. De ce scormonești pământul, ai dat de urma unui șoarece? -Aaa, acum înțeleg, uite doi puiuți de veveriță! Fantastic! Ce or fi cu ei aici pe pământ?! De ce nu sunt în scorbura lor, cu mama lor? Poate au căzut ieri din copac, pe timpul furtunii și nu știu să meargă înapoi! Lasă că noi vom avea grijă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
coboară din copac, înhață cornul și ținându-l între cele două lăbuțe, îl mănâncă cu mare poftă. Cu bucățica ce i-a mai rămas, țuști!, fuge sus, pe copac. -Unde merge oare? se întreba Riana nedumerită. -A, știu! Are un puiuț în cuib și îi duce și lui din cornul meu. E o mămică bună! - apoi își ridică privirea să vadă dacă jucăria cea vie se mai întoarce. -Ia să văd ce aș mai putea da acestei veverițe că tare aș
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din cauza vântului și a apelor, rămăsese un copil singur, supraviețuise puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat de ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
baia pe care o au în grijă, asta iese de sub pământ și umblă în lume, răpind viețile de pe unde apucă. Are o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de ani după care se trezește vreo unul care nu știe de taina asta și începe să sape acolo după aur. Îi dă drumul și, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nici imaginația nu-mi mai schițează nimic... N-am idei, nici vise... - Dar este ceva trecător și, foarte curând, îți vei reveni în puteri pe deplin. Chiar dacă tu nu vrei, eu tot cred că ar 1 Cuvinte atribuite lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tale. vor fi trei zile până la întâlnirea cu gheng și trei zile după, apoi vei coborî de pe săniuță și vei da drumul vulpilor-zburătoare-cu-cap-cenușiu, să se poată întoarce în cuibul lor din pădurea de păpădii, să se poată întoarce să hrănească puiuții din cuibul lor. nouă deasupra: trebuie să mai scoți, din când în când, capul de sub pătuțul înnegrit, uns cu ulei de nuci, și să privești drumul, altfel riști să îți pierzi axa sacră, e dificil, există un mic risc să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
În această vacanță Cehoslovacia este invadată de ruși. Parcă mai ieri prin anii ‘60 sovieticii erau masați în parcul din centru de lângă liceu, unde nu puteau localnicii pătrunde. Aveau magazine, alimentare, bomboane umplute cu ciocolată în hârtie roșie cu un puiuț galben, erau stăpânii noștri! În această vacanță reușește soră-sa la Galați, la Facultatea de Chimie alimentară și atunci soarta i se schimbă radical. Renunță la visul Geologie, secție care se făcea numai în București și trebuie să meargă la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
hotărît: copilul putea rămîne! Oricum, lupoaicele n-aveau să-l scape din ochi și, în plus, tocmai el să pună la îndoială calitatea educatorilor lupi pentru puii-problemă?! Și nici măcar n-a fost nevoie de cine știe ce efort pentru educarea lui Lupino. Puiuțul învăța din mers regulile haitei. Lupoaicele, gata să fete, recunoșteau în gînd că-și doreau copii care să-i semene noului-venit; iar adulții se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a ajutat să-și uite neliniștile și frica. Nu avea familie, e adevărat, dar, mai tîrziu, după ce s-au născut puiuții lupoaicelor, Lupino i-a considerat verii lui, frații lui, aproape: îi supraveghea să nu se îndepărteze de haită, să nu se lovească în joacă, să nu ia luptele dintre ei prea în serios; îi învăța tot ceea ce știa el, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mult decît speraseră: aveau unde să pună capul jos, fără să se teamă că vor fi alungați; puteau să vîneze, fără să ia din hrana nimănui; și, cu ajutorul providenței, aveau să treacă cu bine de riscurile primelor luni de viață. Puiuțul creștea ca din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să le ajungă amîndurora, lupul uita pe dată de foamea lui și se sacrifica bucuros în favoarea lupoaicei. Ea avea de hrănit puiuțul, prioritate pentru care era pregătit să îndure la nesfîrșit, fără să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sieși emoțiile în frîu. Lupino întorcea capul în direcția din care venea glasul duios al mamei, părînd s-o înțeleagă. Ziua în care a deschis ochii pentru prima dată a trecut aproape nebăgată în seamă, atît de obișnuiți erau ca puiuțul să pară a fi conștient de tot ce se întîmpla în jurul lui. Și a venit și clipa în care masculul a știut că trebuie să înceapă marcarea teritoriului. Aveau să rămînă aici, la liziera pădurii. Pentru întreaga viață sau numai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sentimentul mîndriei de a fi stăpîn peste bucățica sa de pămînt. Lupoaica se odihnea, doborîtă de oboseală, sub crengile abia înmugurite ale unui stejar. De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sau poți să cînți și tu; trebuie doar să-mi promiți că te ridici în picioare și plecăm de aici. Încetul cu încetul, căpriorul trebui să recunoască: ceea ce vedea, din umbra îndepărtată a tufișului după care era ascuns, era real. Puiuțul nu numai că supraviețuise, dar se mai afla și sub protecția atacatorului! Se întoarse, la fel de nevăzut, la căprioară. Privirea lui năucă o bulversă. Era de rău? Era de bine? Căprioara nu mai suporta încordarea: L-ai văzut? E în viață
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai văzut? E în viață cu adevărat? Spune, te implor, spune acum! N-ai să mă crezi. Trăiește. E bine. E întreg. Și e ajutat de lup! Ah, suflet chinuit de mamă disperată! Căprioarei nu-i trebui decît confirmarea că puiuțul a supraviețuit. Înainte de-a fi auzit relatarea pînă la capăt, se repezi către luminiș, chemîndu-și necontenit odorul: Copilul meu! Nu dură mai mult de o secundă pînă cînd animalele se treziră față în față. De această dată, încremeniră amîndouă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din înțepenire. S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv controlul asupra soartei ei și a puiuțului. Dar lupul continua să stea nemișcat, privindu-i cu seninătate. Și vocea lui îi susura melodios în urechi. Și puiul era viu și nevătămat. Și toate astea la un loc erau mai mult decît putea ea înțelege. Întoarse capul după
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să mă sfătuiască și să mă aline, așa cum ai să faci tu pentru copilul tău... Dar mama mea... Cine știe oare unde este mama mea? Dacă am cunoscut-o vreodată, atunci de bună seamă că nu eram mai mare decît puiuțul tău acum, pentru că nu mi-o amintesc. Așa am crescut, fără mamă și fără tată, și nimic pe lumea asta nu va mai avea însemnătate pentru mine pînă ce nu-i voi fi găsit! M-am pierdut de ei, nu știu cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
avea alături pe Lupino?! Formau, de bună seamă, o echipă indestructibilă. Străbătură pădurile, mergînd voinicește, preț de cîteva zile. Nici nu realizau trecerea timpului. Întîmplări inedite, noi și noi amintiri venite din trecut, le țineau companie. Rîdeau împreună de isprăvile puiuților năbădăioși din haita în care crescuse Lupino, sau se întristau, deopotrivă, cînd își răscoleau sufletele rănite. Uneori, simțeau nevoia să tacă și să-și asculte propriile gînduri, și atunci nu se sfiau să înainteze în deplină liniște. Altă dată, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și după ei, se vede pământul, cu iarba sa foarte puțin umedă, și alți puiuți de copaci foarte mici ca înălțime. Tabloul e maiestuos. Sufăr pentru că nu sunt pictor. Iar înainte de zori cântă cocoșul. Dimineața, între zori și acea parte a ei mai binevoitoare și mai plină de viață, bat clopotele iar și iar, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Jessica avea la dispoziție o grămadă de jucării și de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din neșfârșitul program de monitorizare a tuturor mișcărilor fiică-sii, care era extrem de activă. Haide, puiuț, a murmurat femeia ridicând-o pe Jessica din țarc. Apoi a dus-o la ei în dormitor și-a așezat-o pe pat, lângă hainele ei, pe care le scosese din dulap dinainte. — Ne așteaptă o zi grozavă. O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]